TRIUNGHIUL RAPORTURILOR DINTRE GENERATII : DE LA MOSTENIRE LA TRANSMITERE

TRIUNGHIUL RAPORTURILOR DINTRE GENERATII : DE LA MOSTENIRE LA TRANSMITERE

Intemeiata pe legatura afectiva , legatura de filiatie transcede relatia parinte - copil si se intemeiaza pe fundamentele sale institutionale . Prin filiatie , individul este inscris intr-un lant al generatiilor , filiatia " leaga intr-un tot biologicul , socialul si inconstientul" ( P. Legendre , 1985 ) .

Antropologia a statornicit universalitatea nevoilor stramosilor. "Recunoasterea filiatiei uneste pe cei vii cu cei morti si le confera legitimitate . Prin intermediul cunoasterii strabunilor si a descendentei , grupul se reafirma prin reputatia si prin teritoriul propriu" .( M Segalen , "Sociologie de la famille" , 1996 , p.202 ) .

Aceasta functie a filiatiei nu a disparut in familia moderna si, dupa cum afirma Jean- Hugues Dechaux ( 1997 ) vorbind despre amintirile referitoare la cei morti , legatura se metamorfozeaza pentru a deveni o realitate mai mult psihologica decat sociala .

Raporturile care leaga generatiile asigura inscrierea individului in succesiunea generatiilor si , in acest mod , fac posibila apropierea " timpurilor      individuale" de timpul social . De-a lungul acestor raporturi , identitatea generationala se construieste permanent .

Fiecare generatie se defineste - sau este delimitata - simultan atat de generatia anterioara , cat si de cea care-i precede . In inlantuirea generatiilor , fiecare se inscrie in centrul unui ansamblu articulat de trei generatii . ( apud C. Attias- Donfut , op. Cit. , 2000, 676) . Dialogul intre doua generatii este , intotdeauna , marcat de prezenta simbolica a generatiilor anterioare si mai putin de o a treia generatie .

Dupa cum arata studiul efectuat de Attias - Donfut si M. Segalen ( 1998 , "Grand - parents : la famille à travers les generations" ) , raporturile dintre generatii implica intotdeauna mai mult de doua generatii . In sprijinul acestei constatari vin concluziile din psihologia sociala care postuleaza ca " pentru fundamentarea dinamicii psihicului , psihanaliza reveleaza jocul a trei generatii"( Serge Lebovici , 1985 , " Approche familliale" , 17 )

Analizand      relatia precoce dintre mama si copilul sau , Lebovici sustine ca intotdeauna se detecteaza interferente ale relatiei mamei cu propria sa mama . Acest fenomen , dupa parerea noastra , nu poate fi cantonat in domeniul inconstientului , ci el se intinde peste intregul raport dintre generatii si isi gaseste legitimarea tocmai la intersectia generatiilor .

Procesele de transmitere nu pot sa fie intelese decat pe scara succesiunii temporale a generatiilor , caci ceea ce este transmis se afla in raport cu ceea ce a fost mostenit , iar extinderea studiului la generatia strabunicilor este de natura sa creasca profunzimea genealogica a legaturii dintre generatii .