Relatiile sociale

Relatiile sociale

Viata sociala fiind eminamente o viata colectiva presupune existenta unei mari diversitati de raporturi, interactiuni intre agentii vietii sociale, fie ei indivizi sau grupuri de indivizi.

1. Conceptul de relatii sociale

In istoria gandirii sociologice s-a conturat, dupa aprecierea lui Pitirim Sorokin, o scoala care a considerat studierea relatiilor sociale ca preocupare de prim ordin a sociologiei, relatiile sociale constituind, in opinia reprezentantilor acestei scoli, obiectul de studiu specific propriu sociologiei. Este vorba de asa-numita scoala sociologica formala sau relationista.

In opinia lui Sorokin, aceasta scoala mentine caracteristicile de baza ale scolii sociologiste: considerarea interactiunii si interrelatiilor ca esenta a fenomenelor sociale; conceptia supraindividuala asupra realitatii sociale; interpretarea individului ca produs de grup; interpretarea grupala a fenomenelor sociale etc. In plus, aceasta scoala accentueaza ca obiectul propriu al sociologiei, ca stiinta specifica, este studiul formelor interactiunii sociale sau al relatiei sociale, asa cum contrasteaza cu continutul lor, studiat de alte stiinte.

Fondatorii acestei scoli sunt considerati a fi sociologii germani Ferdinand Tnnies si Georg Siemmel.

G. Siemmel afirma ca, pentru a fi realmente o stiinta separata, sociologia, asemenea altor stiinte speciale, trebuie sa aiba propriul sau domeniu de studiu ce nu este investigat de alte stiinte sociale sau, ceea ce este acelasi lucru, propriul sau punct de vedere. Domeniul propriu al sociologiei il constituie formele de socializare sau formele relatiilor umane. In raport cu alte stiinte sociale, sociologia are aceeasi atitudine ca geometria fata de alte stiinte ale naturii. Continutul si forma sunt fenomene diferite. Dupa cum aceleasi forme ale relatiilor umane pot avea continut social diferit, tot asa acelasi continut poate exista in diferite forme ale relatiilor umane. Astfel sus, afirma Siemmel, in domeniul relatiilor interumane forma si continutul sunt ceva destul de diferit si, in consecinta, fiecare dintre ele trebuie sa fie obiect al unui studiu special. Drept forme principale ale relatiilor sociale se identifica: izolarea, contactul, supraordonarea, opozitia, persistenta sau continuitatea grupului social, diferentierea sociala, integrarea etc.

In opinia lui F. Tnnies, putem distinge doua forme fundamentale de societate sau de relatii sociale: comunitate (Gemeinschaft) si societate (Gesellschaft).

Gemeinschaft reprezinta o uniune de indivizi cu "vointa organica", a carei solidaritate rezulta din fortele naturale ale cosanguinitatii. In cadrul sau, indivizii sunt doar membri ai unui corp general cu o solidaritate naturala, intererrelatii armonioase si identitate de vointa, deoarece vointa individuala este subordonata vointei comunitatii. Ca rezultat al acestei "solidaritati organice", avem o comunitate de proprietate si un drept care nu este altul decat dreptul familiei.

In contrast, Gessellschaft reprezinta o totalitate de indivizi ce intra in interactiune in conformitate cu propria lor vointa individuala, pentru atingerea propriilor lor scopuri. Este, mai degraba, un mecanism artificial si in nici un caz un organism natural.

Istoric, Gemeinschaft a aparut mai devreme, grupurile primitive, familia si triburile fiind exemple concrete ale acestui tip de organizare sociala. In cursul timpului, Gemeinschaft incepe sa se dezintegreze, locul sau fiind luat de Gesellschaft. Omul devine din ce in ce mai putin atasat de orice comunitate. In schimb, in modalitati temporare si contractuale tinde sa devina membru al unor grupuri din ce in ce mai numeroase si mai mari. In acest fel, istoria merge de la comunitate la societate, de la cultura poporului la civilizatia statului. Un discipol al intemeietorilor scolii formale, Leopold von Wiese, incearca o clasificare sistematica a formelor relatiilor umane in doua mari categorii:

I. Relatii interindividuale

fiecare spre altul: contact, abordare, adaptare, combinare, unire;

fiecare aparte altul: competitie, opozitie, conflict;

forme mixte.

II. Relatii intergrupuri sau procese sociale intr-un sens mai ingust al termenului

procese de diferentiere - cum ar fi promovarea sau degradarea sociala, dominarea si subordonarea, stratificarea, selectia si individualizarea;

procese integrative - uniformizarea, stabilizarea, cristalizarea si socializarea;

procese distructive - cum ar fi exploatarea, favorizarea partiala, coruptia, formalizarea, comercializarea, radicalizarea, spolierea;

procese modificator constructive - institutionalizarea, profesionalizarea, eliberarea.

P. Sorokin mentioneaza si alte incercari de clasificare a interrelatiilor, avand la baza criterii diferite:

1. Relatii (sau interstimulare) constituite prin actiunea de a face sau de a nu face (intrucat indivizii se pot influenta reciproc nu numai prin a face ceva ci si prin a nu face ceva).

Relatii cu caracter unilateral (sau unidirectional, cum ar fi cazul unui partid ce influenteaza alte partide dar nu este influentat de acestea) sau bilateral (reciproc).

3. Relatii de durata sau permanente si relatii incidentale sau temporare.

4. Relatii antagonice si relatii de solidaritate.

5. Relatii directe, nemijlocite (face-to-face) sau indirecte, mediate.

6. Relatii constiente sau intentionate si relatii inconstiente sau neintentionate.

7. Relatii formale sau institutionalizate si relatii informale unde nu exista un model general acceptat.

La randul sau, E. Bogardus identifica urmatoarele forme de relatii sociale sau de interstimulare: izolare, stimulare, comunicare, sugestie, imitatie, difuziune, discriminare, discutie, acomodare, asimilare si socializare.

Un loc aparte in abordarea relatiilor sociale, din perspectiva scolii formale, revine Scolii sociometrice, intemeiata de J. L. Moreno. Conform acestuia, din multitudinea relatiilor umane, cele mai importante sunt relatiile interpersonale, relatii esentialmente afective (relatii de atractie, de respingere si de indiferenta sau neutre).

Pornind de la ideile lui H. Bergson si ale lui S. Freud, conform carora spontaneitatea si creativitatea sunt sursa relatiilor dintre indivizi, sociometria isi propune cunoasterea relatiilor interindividuale pentru a ajuta individul sa-si elibereze spontaneitatea lui creatoare.

Pentru identificarea relatiilor afective interindividuale, la nivelul grupurilor mici, principala tehnica utilizata este testul sociometric (bazat pe un chestionar sociometric ce solicita membrilor unui grup exprimarea atractiei sau respingerii fata de alti membri ai grupului, incercand, in acelasi timp, sa surprinda perceperea atractiei sau respingerii de catre ceilalti membri ai grupului). Matricea sociometrica si sociograma, elaborate pe baza rezultatelor testului sociometric, permit surprinderea coeziunii grupului, a starii moralului de grup, identificarea unor echilibre sau dezechilibre ierarhice, existenta unor sciziuni, clici, retele in cadrul grupului, stabilirea raportului dintre liderul formal si cel informal al grupului, a statusului sociometric al fiecarui individ etc.

Este de mentionat ca tehnicile sociometrice, dincolo de finalitatea lor cognitiva, permit si interventia reglatorie la nivelul grupului mic.

Pe aceeasi linie de abordare a relatiilor sociale se plaseaza si cercetarea dinamicii grupurilor sau Scoala cercetarii active initiata de Kurt Lewin. Conform acestuia, in fiecare grup exista un echilibru cvasistationar ce cuprinde doua componente:

a. un ansamblu de forte ce actioneaza pentru a mentine comportamentul grupului la un anumit punct;

b. un ansamblu de forte ce actioneaza pentru a mentine comportamentul fiecarui membru al grupului la nivelul echilibrului de grup.

Aceste forte poarta numele de standarde sau norme. Campul social fiind conceput ca un camp de interactiune, dinamica grupului este considerata a fi rezultat al unor contradictii interne si al unor contradictii intre grupul respectiv si alte grupuri. In acest context, scopul Scolii cercetarii active consta in cunoasterea relatiilor din cadrul grupului (in special al grupului mic) in vederea producerii de schimbari in comportamentul de grup si in relatiile de grup.

Analizand orientarea relationista din sociologie, Tr. Herseni mentiona: "Obiectia principala ce se poate aduce relationismului este ca societatea, desi consta dintr-o multime de relatii sociale, nu se reduce la ele; ea este o realitate care depaseste campul de existenta si de manifestare a acestora".

In consecinta, dupa cum aprecia Jan Szczepanski, sociologia trebuie sa studieze relatiile ca sisteme complexe, cu laturile lor materiale, obiective, cu caracterul lor colectiv de grup, luand in consideratie si laturile lor subiective, psihologice, interindividuale. Acelasi autor, subliniind ca nu toate relatiile dintre indivizi sunt relatii sociale, considera ca putem distinge mai multe tipuri de relatii interumane:

a. Contact spatial - existent in situatia in care individul devine constient de existenta in acelasi spatiu a altor indivizi, pe care incepe sa-i observe. Evident, nu orice contact spatial duce la stabilirea de relatii sociale.

b. Contact psihic - care presupune aprecierea reciproca sau unilaterala, constienta sau inconstienta a persoanei (sau persoanelor) cu care persoana vine in contact. O asemenea relatie presupune generarea si existenta unui interes reciproc.

c. Contact social - care presupune legatura intre doua sau mai multe persoane care realizeaza diferite actiuni referitoare la o anumita valoare. Aceste contacte sociale pot fi:

- trecatoare sau durabile;

- publice sau private;

- personale sau materiale;

- directe sau indirecte.

d. Interactiunea sociala - rezultat al unor contacte sociale durabile, in cadrul carora indivizii cauta sa se influenteze reciproc. Este apreciata a fi esentiala pentru grupurile sociale. Principalele caracteristici ale interactiunilor sociale:

- pot fi directe sau indirecte;

- sunt mai durabile decat contactele sociale;

- pe baza lor apar:

e. Relatiile sociale - care reprezinta sisteme de interactiuni sociale intre parteneri (indivizi sau grupuri), ce au la baza o anumita platforma. Relatiile sociale se mai particularizeaza, in raport cu relatiile interumane anterior mentionate, prin aceea ca:

- sunt orientate spre indatoriri, obligatii reciproce ale partenerilor;

- sunt orientate spre norme si modele de actiune (care pot fi, si sunt, diferite, in functie de marimea si natura, specificul grupului).

Tipologia relatiilor sociale

Desi exista multe deosebiri intre autori in privinta modului de clasificare a relatiilor sociale, se poate aprecia ca cea mai larg utilizata este urmatoarea tipologie:

a. Dupa natura (sau continutul) lor:

- relatii de productie (de productie propriu-zise, de consum, repartitie si schimb;

- relatii educationale;

- relatii politice;

- relatii juridice;

- relatii etnice;

- relatii religioase etc.

In legatura cu relatiile sau raporturile juridice, este de mentionat faptul ca acestea nu sunt altceva decat forma juridica pe care o imbraca practic toate sau, cel putin, majoritatea relatiilor sociale, consfintirea juridica, legala a acestora. Astfel, relatiile de productie au si o dimensiune juridica (relatia de proprietate fiind, de exemplu, o relatie economica reglementata juridic); relatiile de munca au, pe langa dimensiunea tehnic-profesionala si o dimensiune juridica; relatiile familiale au, in buna masura, si un aspect juridic. Acest lucru se datoreaza functiei reglatorii pe care o indeplineste subsistemul juridic in raport atat cu sistemul social general cat si in raport cu toate subsistemele componente ale acestuia.

Relatiile (raporturile) juridice sunt extrem de variate, ele putand fi relatii intre indivizi, intre institutii sau organizatii, intre individ si institutii sau organizatii, dupa cum pot avea un caracter contencios sau necontencios etc.

b. Dupa cadrul lor de desfasurare:

- interindividuale (de prietenie, colaborare, dusmanie, conflict);

- intre individ si grup;

- intergrupale - intre grupuri ca entitati.

c. Dupa modul cum afecteaza coeziunea sociala:

- relatii de cooperare (cooperare personala sau impersonala, directa sau indirecta);

- relatii de subordonare sau de supraordonare;

- relatii de compromis sau de toleranta;

- relatii de marginalitate - in situatia in care indivizii participa la grupuri cu modele valorice diferite, fara a se identifica cu vreunul;

- relatii de competitie - in situatia in care se urmareste obtinerea unui rezultat pe seama (in dauna) altora;

- relatii conflictuale.

d. Dupa natura activitatii ce formeaza obiectul relatiei:

- relatii de munca;

- relatii de familie;

- relatii de vecinatate.

e. Dupa gradul de reglementare:

- relatii formale (institutionalizate);

- relatii informale.

*

Studierea relatiilor sociale, in complexitatea, diversitatea si dinamica lor, prezinta o importanta deosebita nu numai pentru buna intelegere a structurii, functionarii si dinamicii sistemului social, ci si pentru interventia practica, reglatorie la diverse paliere ale sistemului social.