PERSPECTIVA SOCIO-DEMOGRAFICA ASUPRA FAMILIEI

PERSPECTIVA SOCIO-DEMOGRAFICA ASUPRA FAMILIEI

Natalitatea reprezinta fenomenul demografic care exprima intensitatea nasterilor intr-o populatie privita in ansamblul ei. Este definita cantitativ prin doi indicatori:

rata bruta a natalitatii, care inseamna raportul dintre numarul copiilor nascuti vii intr-un an si populatia medie;

rata de fertilitate generala, care inseamna raportul intre nou-nascutilor vii si populatia feminina cu varsta cuprinsa intre 15-49 de ani.

Acest al doilea indicator ia in calcul numai subpopulatia care participa efectiv la producerea nasterilor. Problema natalitatii a capatat dimensiuni noi, datorita tendintei progresive de scadere, explicata prin mai multi

factori care actioneaza independent unii fata de altii in timp.

1. Punctul de plecare rezida in faptul ca natalitatea a fost subordonata politic (cel putin in ultimii 50 de ani avuti in vedere in analiza noastra), desi o politica familiala practic nu a existat. Obiectivele inainte de 1989 ale acestei politici nu s-au indeplinit, iar efectele generate au avut un impact deosebit asupra desfasurarii ulterioare a vietii de familie, asupra coeziunii si solidaritatii acesteia.

In Romania, natalitatea a fost subordonata unor scopuri mai largi. In 1966 a aparut acel faimos decret 770/1966, in care se interzicea avortul si se instituia o serie de masuri care vizau cresterea accelerata a populatiei.

Acest decret nu a fost unic in istoria legislatiei romane. In 1948 a aparut in Codul Penal un articol care afirma ca orice ar provoca intreruperea cursului normal al sarcinii ar comite delictul de avort si ar fi pedepsit penal; insa la acea data masurile erau aplicate cu oarecare moderatie si intr-o maniera diferentiata, avand la baza avizul medicului care era decisiv in momentul in care sarcina reprezenta un risc pentru viata femeii. Aceasta masura a fost luata cumva fel fortat, datorita conjuncturilor create de consecintele celui de al doilea razboi mondial. Dar, datorita acestei masuri, intre 1949 si 1952 am asistat la un baby-boom romanesc, care a coincis cumva cu reactii similare din alte state europene care au fost participante la razboi.

In 1957 a fost adoptata o legislatie care permitea avortul fara nici un fel de distinctie. Aceasta lege a avut o motivatie tot de ordin politic:

* In primul rand, pentru a instaura un nou sistem, era nevoie ca sa fie sterse si dezorganizate toate institutiile, normele si valorile sistemului anterior.

Daca inainte de razboi se dorea cresterea natalitatii, pentru a obtine voturi in vederea instaurarii regimului comunist, s-au acordat libertati nejustificate rational, intre care si aceasta libertate a avortului.

* A doua motivatie a fost tot de natura politica si tinea tot de instaurarea sistemului comunist: familia si mai ales solidaritatea familiala ar fi putut sa instaureze o lume inchisa, autodezvoltata, care ar fi putut sa scape controlului exercitat de puterea politica.

* Intr-o ideologie importata (de influenta sovietica), familia era considerata ca fiind aceea care retinea o parte din devotamentul pe care individul il datora partidului si cauzei sale.

* Individul eliberat de orice constrangeri, intre care si cele familiale, urma sa devina materia prima a unei industrializari intensive, a unei distribuiri dirijate a fortei de munca, catre zonele in care se manifestau necesitatile economiei planificate.

A fost data aceasta libertate a avortului, care intre 1957-1966 a dus la o scadere remarcabila a fecunditatii si natalitatii. Natalitatea s-a prabusit cam de la 24 la 14, astfel ca in 1966 indicatorul conjunctural era de 1,90 copii pentru o femeie (in 1957 fusese de 2,70), ceea ce insemna ca se afla sub pragul de inlocuire a generatiilor, si aceasta intr-un context in care nivelul mortalitatii in Romania era ridicat.

Spre sfarsitul anului 1966, se inregistrau patru avorturi la o nastere vie. Aceasta situatie a dus la aparitia ca necesitate obiectiva a decretului 770, care interzicea intreruperea voluntara a sarcinii.

Trebuie sa tinem seama insa de faptul ca datele problemei erau diferite fata de cele anterioare. Acum avem de a face cu o structura sociala noua, cu o putere comunista bine instalata, cu o putere de dezvoltare industriala, care implica o nevoie tot mai mare de forta de munca. Marea descoperire a Guvernului comunist in 1966 a fost aceea de a considera puterea demografica drept conditie principala a puterii nationale. Pentru acest motiv, interdictia avortului a fost insotita si de alte elemente care i-au dat un caracter mai represiv.

Intre acestea, faptul ca mijloacele de contraceptie nu se gaseau pe piata, desi legislatia romana nu prevedea nici o interdictie referitoare la mijloacele de contraceptie. In al doilea rand, nu existau si nu era permis sa existe informatii despre contraceptie sau vreo idee despre planificarea familiala.

La decretul 770 s-a adaugat cam tot cu aceleasi scopuri decretul 779 din 1966, care scotea in afara legii divortul. Acest decret a imprimat Romaniei o miscare politica particulara, care a indepartat-o pentru o buna perioada de restul tarilor europene, pentru ca pana in acel moment cel putin privind divortialitatea, Romania era aliniata la standardele europene.

Putem afirma ca intre 1950-1990 au existat mai multe momente care s-au remarcat printr-o tendinta de crestere a natalitatii, in afara acestor momente existand constant tendinta de scadere. Aceste momente sunt:

intre 1948-1949 atunci s-a atins o maxim al cresterii natalitatii. Acest moment a fost generat de recuperarile nasterilor amanate de razboi, de decretul din 1948 care interzicea avortul, astfel incat se poate spune ca factorul general care a explicat cresterea natalitatii in acest moment este un factor natural, obiectiv si exterior societatii;

intre 1953-1955, aceasta crestere a fost influentata mai mult de Decretul din 1948, astfel incat factorul determinant este unul artificial, impus de societate (ca dovada, dupa 1957, cand a aparut decretul de liberalizare a avortului, natalitatea a scazut continuu si masiv aproximativ 10 ani);

intre 1966-1967- natalitatea a crescut din nou de la 14 la 28; factorul care explica cresterea in acest moment este tot articifial, dar motivatia este diferita fata de perioada anterioara, fiind reprezentat de necesitatea imperativa a cresterii fortei de munca, necesara industrializarii accelerate;

intre 1973-1974 in acest moment, natalitatea are o usoara crestere datorita unui factor natural, reprezentat de o usoara imbunatatire a nivelului de trai in Romania;

intre 1983-1984, natalitatea a prezentat o crestere nu tocmai semnificativa si mai mult inertiala, moment in care este greu de precizat cine a contribuit mai mult: factorul legislativ, factorii socio-economici sau factorul psihologic (de optiune individuala).

Ca o concluzie, putem extrage factorii care au influentat cresterea natalitatii, care sunt:

legislatia, contextul socio-economic si optiunea individuala.

Scaderea natalitatii a survenit in perioadele de crestere, intinzandu-se pe perioade mult

mai largi (6-7 ani).

In perioada 1990-1995, natalitatea a cunoscut o scadere continua. Demografii V. Ghetau, 1994, V. Trebici, 1996 atentioneaza asupra faptului ca rata de fertilitate de dupa 1989 nu numai ca a scazut constant si ingrijorator, dar a ajuns sa se situeze mult sub nivelul de inlocuire a generatiilor (1970 2,89; 1975 2,62; 1980 2,45; 1985 2,26; 1989 2,19).

Din studiile realizate de Glavce si I. Popescu reiese ca, in functie de varsta mamei, numarul de nascuti vii inregistreaza un varf accentuat pentru grupa de varsta 20-24 ani, pe locul al doilea situandu-se grupa de varsta intre 25-29 ani. Se inregistreaza niveluri mai scazute pentru grupele de varsta intre 15-19 ani si 30-34 ani.

Factorii care explica scaderea natalitatii sunt:

Legislatia se refera la abrogarea acelor decrete restrictive asupra avorturilor dupa 1990 si a dus la

scaderea numarului de copii nou-nascuti. In felul acesta, in 1990-1992 erau 2,4 avorturi la o nastere vie, astfel incat pana in 1993 Romania a trecut in grupa tarilor cu natalitatea cea mai scazuta, fara a avea aceleasi argumente cu celelalte tari din grupa respectiva.

Contextul socio-economic: cresterea costului vietii, inflatia, somajul, incertitudinile si dezechilibrele

psiho-sociale care au modificat atitudinea si mentalitatea indivizilor, lipsa unei protectii sociale a familiilor defavorizate economic, de devalorizarea notiunilor de familie, de casatorie legitima si de descendenta, de asemenea, lipsa incurajarii familiilor tinere, nuclearizarea familiilor, care a dus la ruperea controlului familiei extinse, familiei traditionale asupra tinerilor casatoriti, toate aceste conditii ducand la aproape impunerea stilului de viata fara copii, care marcheaza acea trecere de la familia axata pe copii la familia axata pe adulti.

Optiunea individuala, in cadrul careia mai intra si alte notiuni: emanciparea femeii si la crestere a

nivelului de instructie al acesteia, ceea ce a dus la cresterea varstei de casatorie, modificarea atitudinii fata de maternitate si la influentarea negativa a nivelului fertilitatii.

Aparitia si comercializarea multiplelor tehnici contraceptive si deschiderea cabinetelor de planning

familial, care au avut ca efect amanarea cat se poate de mult a natalitatii.

Exista diverse prognoze in privinta natalitatii, in care sunt prezentate variante mai prudente, mai optimiste,

insa nici una aceste variante, cel putin pana la nivelul anului 2000 nu a reusit sa prevada reala prabusire a natalitatii.

Toate variantele pana in anul 2000 presupuneau ca natalitatea va creste cota in jurul acestui an, lucru care insa

nu s-a intamplat.