diviziunea muncii

V. ocupatie, profesie, stratificare sociala

Diferentierea si separarea activitatilor sociale sau muncii pe sectoare specializate, in conditiile existentei unei coordonari de sarcini si a unor interactiuni sau relatii de schimb de bunuri si servicii. D.m. se realizeaza pe doua axe - economica si sociala - care, desi complementare, conduc la distinctia dintre d. economica a m. si d. sociala a m. D. economica a m. consta in separarea activitatilor de subzistenta sociala pe sectoare si a muncii din cadrul acestora pe operatii specializate. Urmind o astfel de separare se ajunge in plan social la delimitarea de categorii recunoscute social si specializate functional in forma ocupatiilor si a unitatilor productive.

Diferentierea ocupationala, ca indicator al d.m., este functie de numarul ocupatiilor si de repartizarea persoanelor dintr-o populatie pe aceste categorii. Totodata, diferentierea ocupationala se asociaza cu tehnici instrumentale si tehnologii functionale specifice care faciliteaza si specializeaza procesul de munca, duc la cresterea productivitatii muncii prin economisirea timpului de munca si la solicitarea anumitor abilitati executive de competenta si performanta din partea agentului uman. Intr-o economie industriala se distinge astfel intre trei sectoare: primar, (agricultura, minerit, pescuit etc.); secundar (prelucrarea materiilor prime, industria manufacturiera); tertiar (servicii manageriale, educationale, medicale etc.).

♦ Complexitatea tehnologica si d. economica a m. sint interdependente. Pe de o parte, cresterea complexitatii tehnologice este determinata de gradul de diferentiere a d.m. Pe de alta parte, adincirea d.m. este generata de dezvoltarea tehnica si tehnologica. In societatea actuala, interdependenta tinde sa ia forma dependentei unilaterale a d.m. fata de tehnologie, in sensul ca logica dezvoltarii tehnologice delimiteaza si fixeaza, segmenteaza si standardizeaza operatiile de munca circumscrise unei ocupatii si pozitiile ocupatiilor in cadrul d.m. Taylorismul sau fordismul sint concretizari ale acestei fragmentari. O astfel de tendinta are unele consecinte nefaste in plan social si uman, mai ales in privinta activitatilor desfasurate de agentul uman, care ajung sa fie stereotipe si simple sau standardizate si repetitive, facind din om o anexa a masinii.

Chiar daca s-a ajuns la o coordonare a principiilor de eficienta economica a muncii si de producere a tehnologiilor adecvate acestora, inca n-au fost inlaturate, ba uneori au fost accentuate, sursele de instrainare umana in procesul strict specializat de practicare a unor ocupatii productive, intr-un sens mai general, d. sociala a m. o presupune si o include pe cea economica.

Mai restrins, d. sociala a m. se refera numai la diferentierea persoanelor pe seturi omogene de operatii de munca. Atunci cind in analiza sociologica se considera ca data o anumita d. economica a m., se urmareste sa se identifice: factori care concura la ocuparea pozitiilor ocupationale de catre anumite categorii de persoane, mecanismele mobilitatii ocupationale intra sau intergenerationale, efectele socio-umane ale identificarii unei persoane cu o anumita pozitie din d.m. sau ale angajarii intr-un proces de mobilitate in interiorul d.m.

Intr-o alta ipostaza, analiza sociologica se concentreaza asupra mecanismelor insesi ale evolutiei d.m. Altfel spus, nu o mai considera ca data ci ca pe un proces a carui dinamica trebuie descrisa, explicata si prezisa. D.m., bazata pe diferentiere, ordonare, clasificare si ierarhizare, apare ca un proces autogenerator ce tinde catre o detaliere din ce in ce mai accentuata, a carei progresivitate implica atit renuntarea la unelepozitii, cit si aparitia altora prin subdiviziune sau ca urmare a dezvoltarii de noi tehnologii care solicita alte ocupatii. In plan economic aceasta tendinta progresiva este legata de cresterea productivitatii muncii.

In plan social E. Durkheim (De la division du travail social, 1893) opune perspectivei utilitarist-economice initiate de A. Smith si celei strict evolutioniste a lui "H. Spencer o viziune sociologica. Chiar daca d.m., presupune o specializare a sarcinilor si o crestere a productivitatii muncii, ea este un fapt de organizare sociala sau de solidaritate care presupune coordonarea sarcinilor specializate pentru realizarea complementaritatii necesare functionarii armonioase (organice) a societatii, Accentuarea specializarii si coordonarii sarcinilor de munca divizata a fost realizata de F. W. Taylor (Shop management, 1911) si de practicienii organizarii stiintifice a muncii in vederea atingerii unor parametri superiori de crestere a productivitatii muncii.

♦ D.m. este atit orizontala (separarea diferitelor sarcini specializate pe domenii si in acelasi domeniu), cit si verticala, in acest ultim sens, d.m. instituie o ierarhie a agentilor procesului productiv, se-parind conducerea de executie. O astfel de separare are si unele implicatii problematice: care sint adevaratii producatori, cei care executa, cei care concep, decid sau controleaza, sau si unii si ceilalti? cum se constituie raporturile dintre conducere si executie, conducere si patron sau dintre conducatori in conditiile unor forme definite de proprietate este posibila autoconducerea? si daca da, ce efecte are autoconducerea asupra diviziunii ierarhice mentionate? Este clar ca raporturile dintre conducere si executie se schimba atit ca urmare a unor factori ce tin de organizarea generala a sistemului social, cit si datorita tendintelor ce apar in evolutia d. dintre m. fizica si cea intelectuala. In conditiile contemporane tot mai multe sarcini de munca fizica solicita un grad inalt de competenta intelectuala si capacitati specifice de operare cu informatia, astfel ca in unele cazuri se diminueaza iar in altele chiar se estompeaza decalajul dintre munca fizica si cea intelectuala, in acest sens, apar forme noi de organizare a m. si a grupurilor de m.: cercuri de calitate (al caror obiectiv este dublu: productie si analiza pentru cresterea calitatii), grupuri de productie (centrate pe munca si conceptie). Totodata, se dezvolta democratia industriala. L.V.