Status si rol social

Status si rol social

Orice persoana ocupa o anumita pozitie, un anumit loc intr-un grup social, intr-o unitate, institutie sau organizatie sociala, pozitie care-i confera anumite drepturi, ii impune anumite indatoriri si ii cere un anumit comportament.

Prin status social intelegem pozitia sau locul pe care il ocupa un individ in structura sau organizarea unui grup, unitati, institutii sociale. Dupa opinia lui Ralph Linton, statusul social reprezinta ansamblul asteptarilor pe care un individ este indreptatit sa le aiba de la ceilalti membri ai grupului, colectivitatii, in virtutea pozitiei pe care el o ocupa in respectivul grup. Altfel spus, detinatorul unui status se asteapta, cu indreptatire, ca ceilalti sa-i recunoasca drepturile care-i revin, ca si indatoririle pe care le are.

Rolul social reprezinta comportamentul asteptat intr-o situatie data, din partea cuiva care detine un anumit status. In opinia aceluiasi Ralph Linton, rolul social reprezinta ansamblul expectantelor pe care membrii grupului, colectivitatii, sunt indreptatiti sa le aiba fata de cel care detine un anumit status.

Rolul social este, deci, un model social de comportament intr-o situatie in care se gaseste sau se poate gasi la un moment dat un individ uman. Acest model are anumite limite de toleranta, care nu pot fi depasite fara a se risca o sanctiune, de un fel sau altul, din partea societatii.

Orice status social implica unul sau mai multe roluri sociale, dupa cum un rol poate fi asociat mai multor statusuri sociale.

Rolul social nu este altceva decat aspectul dinamic, comportamental al statusului social.

In privinta raportului intre status si rol, esentiala este realizarea unei cat mai depline concordante intre ele. Aceasta inseamna ca o persoana care detine un status sa poata juca rezonabil bine rolul sau rolurile aferente acestuia (comportamentul de rol al acestuia sa se incadreze in limitele de toleranta admise. Aceste limite de toleranta sunt impuse de faptul ca modul in care o persoana se comporta in pozitia pe care o detine este dependent nu numai de natura statusului, ci si de personalitatea unica a celui care detine respectivul status). In mod ideal, o persoana ar trebui sa detina un status ale carui exigente le poate satisface rezonabil de bine. Zicala "Omul potrivit la locul potrivit, in momentul potrivit" ilustreaza cel mai bine aceasta situatie ideala.

De evitat ar fi, pe cat posibil, si situatia in care capacitatile, posibilitatile unei persoane sunt net superioare cerintelor statusului detinut. In acest caz, capacitatile persoanei sunt subutilizate, reactia acesteia fiind una de frustrare si de permanenta tendinta de depasire a drepturilor, competentelor conferite de status, de incalcare a domeniului aflat sub "jurisdictia" altora - potentiala sursa de tensiune si conflict in cadrul grupului sau organizatiei.

In societatile complexe, una si aceeasi persoana apartine simultan mai multor grupuri, colectivitati si detine, in consecinta, mai multe statusuri particulare specifice.

Ansamblul statusurilor particulare detinute de un individ formeaza asa-numitul status social global.

In cazul in care diferitele statusuri particulare detinute de un individ se armonizeaza, vom spune ca individul respectiv are un status social global consistent.

In cazul in care diferitele statusuri particulare nu se armonizeaza, vom spune ca persoana aflata in aceasta situatie are un status social inconsistent.

Pentru a se da consistenta ceruta statusului social global al unui individ, este necesara fie renuntarea la unul sau altul din statusurile incompatibile, fie, cel putin, ierarhizarea acestora si acordarea de prioritate satisfacerii exigentelor unora dintre statusurile particulare.

Statusurile sociale pot fi clasificate in mai multe tipuri, conform mai multor criterii. Dintre acestea vom mentiona criteriile cel mai frecvent utilizate:

a)      Criteriul modului de acces al individului in statusul respectiv:

a₁. Statusuri atribuite (ascribed status) - statusuri mostenite sau acordate automat de catre societate in virtutea unor calitati innascute.

a₂. Statusuri dobandite (achieved status) - statusuri obtinute prin anumite eforturi personale. De interes pentru sociologie sunt indeosebi statusurile dobandite.

b)      Criteriul modului de recunoastere a statusului:

b₁^. Statusuri formale (sau oficiale) - recunoscute si reglementate oficial (prin legi, decrete, regulamente, instructiuni etc.) si la care se accede prin concurs, examen, numire, alegere etc.

b₂. Statusuri informale (neoficiale) - nerecunoscute si nereglementate oficial; ele sunt insa la fel de reale ca cele formale, fiind recunoscute spontan datorita unor calitati personale ale celor ce detin asemenea statusuri. Cel mai frecvent mentionat status de acest tip este cel de lider informal (sau de fapt).

O problema de o importanta aparte pentru viata unei unitati sau organizatii sociale este aceea a conflictului de rol si a ambiguitatii rolului.

In analiza conflictului de rol se porneste de la ideea ca un individ, in cadrul unei institutii sau organizatii poate fi considerat o asa-numita persoana focala, care intra in relatii formale sau informale cu alte persoane. Fiecare persoana focala detine un status si trebuie sa joace adecvat rolurile asociate statusului respectiv.

Persoanele cu care persoana focala intra in relatii directe si care depind, intr-un fel sau altul, de performantele acesteia, de modul in care aceasta satisface exigentele statusului, formeaza setul de rol al persoanei focale. Fiind interesati de modul in care persoana focala isi "joaca" rolul, membrii setului sau de rol au, fata de persoana focala, anumite expectante de rol (adica anumite asteptari in privinta modului in care persoana focala ar trebui sa-si joace rolul) pe care le transmit, intr-un fel sau altul, persoanei focale. Ei se manifesta, asadar, in calitate de transmitatori de rol.

Conflictul de rol, cu efecte indezirabile potentiale atat pentru persoana focala, cat si pentru institutie sau organizatie, poate avea surse diferite si consecinte diferite:

a. Existenta unor expectante de rol incompatibile ale membrilor setului de rol, transmise persoanei focale. Reactia posibila a persoanei focale poate fi:

convingerea unuia sau unora dintre membrii setului sau de rol de a renunta la expectantele lor de rol;

ierarhizarea acestor expectante in functie de pozitia persoanei care le transmite si luarea in considerare, pentru a fi urmate, doar a unora;

ignorarea tuturor expectantelor de rol transmise si luarea in consideratie doar a exigentelor statusului ca atare si a propriei conceptii privind modul de satisfacere a acestor exigente.

b. Transmiterea de expectante de rol contradictorii, incompatibile din partea unui membru semnificativ al setului de rol al persoanei focale. Reactii posibile din partea persoanei focale:

convingerea transmitatorului de rol de a renunta la una din expectantele sale de rol incompatibile;

ignorarea expectantelor de rol contradictorii transmise persoanei focale.

c. Incompatibilitatea intre exigentele statusului detinut si ale rolului ce ar trebui jucat, pe de o parte, si anumite valori si norme fundamentale internalizate ale persoanei focale. O solutie posibila pentru persoana focala ar fi reajustarea normelor si valorilor proprii, pentru a le pune de acord cu exigentele statusului si rolului.

In primele doua cazuri, cea mai proasta solutie ar fi permanenta cedare la presiunile exercitate de diferiti transmitatori de rol. O cedare atrage dupa sine, de regula, cedari ulterioare. In schimb, rezistenta la aceste presiuni poate duce pana la urma la renuntarea la presiuni de conformare la expectantele de rol din partea membrilor setului de rol.

De mentionat ca, in cazul in care persoana focala nu poate rezolva conflictul de rol, intr-un fel sau altul, singura solutie ramane retragerea persoanei focale, renuntarea la statusul detinut.

Pe langa conflictul de rol, consecinte negative asupra detinatorului unui status, ca si asupra institutiei sau organizatiei ca atare poate avea si ambiguitatea rolului, respectiv neclaritati in privinta modului cum ar trebui sa se comporte detinatorul unui status.

Ambiguitatea rolului isi poate avea sursa in:

nedefinirea sau definirea inadecvata a rolului ce ar trebui jucat de detinatorul unui status;

existenta unei asemenea definiri a rolului, dar neinstruirea adecvata a detinatorului statusului in momentul obtinerii respectivului status;

existenta unei definiri adecvate a rolului, a unei instruiri adecvate a detinatorului statusului in momentul obtinerii acestuia, dar lipsa de preocupare si de interes din partea detinatorului statusului de a-si insusi si internaliza exigentele de rol ale statusului.

Pentru functionarea normala a unei institutii sau organizatii, pentru evitarea aparitiei unor tensiuni putin benefice, importante sunt deopotriva atat eliminarea surselor conflictelor de rol si rezolvarea conflictelor de rol produse, cat si eliminarea tuturor formelor de manifestare ale ambiguitatii rolului.