TRANSMITERI CULTURALE SI SCHIMBARE SOCIALA

TRANSMITERI CULTURALE SI SCHIMBARE SOCIALA

Aria transmiterilor culturale intre generatii este varsta . Isabelle Bertaux - Wiame si Anne Muxel ( 1996 ) inscriu in campul transmiterilor culturale  multiple continuturi , vectorii materiali si simbolici , nivelurile constiente sau inconstiente ( apud C. Attias - Donfut ed.cit. )

Pe o pozitie dihotomica se situeaza studiul propus de C. Attias - Donfut si colaboratorii sai. " Obiectivul nostru este diferit , el este centrat chiar pe analiza proceselor de transmitere: de-a lungul studiului despre continuitate si discontinuitate se va cauta , in special , sa se determine in ce masura natura raporturilor dintre generatii este legata de tipul de schimbare sociala "( ibidem, p. 650 ) Continuitatea dezvaluie nu doar transmiterile ce trec de la parinti la copii, ci si pe cele care merg in sens contrar , de la copii la parinti . Aceste  transmiteri ascendente  reusesc chiar sa inlocuiasca  transmiterile descendente , atunci cand se inverseaza relatia de ajutorare si de daruri sub efectul varstei si al evolutiei pozitiilor sociale corespunzatoare .

Transmiterile cu dublu sens reprezinta una dintre cheile mecanismelor de schimbare . De fapt schimbul social este suportat , in special de catre tineri care , in opinia lui Mannheim ( / 1990 ) , " au o perspectiva noua asupra mostenirii acumulate " .

Jocul de continuitate - discontinuitate intre generatii este ilustrat , in primul rand , prin datele obtinute , plecand de la simpla perceptie a diferentelor intre generatii si pana la conceptiile despre educatie , la raporturile dintre sexe si la unele atitudini privind viata personala , familiala si sociala .

Dupa parerea noastra, relatiile intre generatii sunt subintelese prin perceptiile fiecaruia dintre noi despre diferentele intergenerationale . Acum treizeci de ani, diferentele dintre generatii erau mult mai mari intre tineri si parintii lor decat dintre acestia din urma si proprii lor parinti . Astazi fenomenul s-a inversat . Distanta care exista in anii ¢70 intre tineri si parinti se mentine si acum in timpul batranetii si corespunde " cenzurii istorice " care a marcat raporturile intre generatii in deceniul al saptelea . In majoritatea anchetelor generationale perceptiile diferentelor dintre generatii , colectate de la cei mai batrani si de la copiii lor , dovedesc aceasta discontinuitate

Revenind la anchetele de tip " trei generatii " efectuate de catre sociologii francezi, observam ca la intrebarea : " Resimtiti o mai mare diferenta intre generatia dumneavoastra si cea a parintilor dumneavoastra ? " , raspunsurile indica intr-un mod concludent o mai mare diferenta intre G1 ( generatia de batrani ) si G2 ( generatia " pivot " ) , decat intre G2 si G3 ( generatia tinerilor ) Schematizat acest fapt este evidentiat in tabelul urmator :

CEA MAI IMPORTANTA DIFERENTA INTRE GENERATII

Sursa : Ancheta CNAV Trei generatii ,1992 , apud C. Attias - Donfut , op. cit. , 2000 , p. 651

Fenomenul este mai accentuat printre femei decat printre barbatii generatiei " pivot " : 62% dintre femei spun ca resimt o mai mare diferenta intre ele si parintii lor , in timp ce procentul barbatilor care afirma acelasi lucru este de 58% . Rasturnarile sociale care s-au produs in cursul ultimelor decenii au afectat puternic femeile si au aprofundat distanta dintre ele si mamele lor .

In acelasi timp, s-a evidentiat faptul ca practicarea unei religii apropie copiii de parinti: in generatia G1 procentul celor care spun ca sunt mai apropiati de parintii lor decat de copiii lor este de 57% in cazul practicantilor si de numai 50% in cazul non-practicantilor . In generatia " pivot " ( G2 ) datele sunt de 40% in cazul practicantilor si de 35% in cel al non-practicantilor .

Invers , ancheta a demonstrat ca o impartire egala a sarcinilor intr-un cuplu il apropie de copii : 62% dintre cuplurile " moderne " , mai egalitare din generatia G2 se declara mai apropiate de copiii lor decat de proprii parinti ( in timp ce in cuplurile guvernate de diviziunea traditionala a rolurilor sexuale procentul este doar de 56% ).

Aceste rezultate indica faptul ca gradul de receptivitate al indivizilor la schimbarile sociale influenteaza perceptia pe care ei o au despre diferentele dintre generatii . Efectele generatiei se manifesta atat prin gradul de receptivitate, cat si prin calitatea raporturilor parinti - copii , mai putin conflictuale intre G2 si G3 decat intre G1 si G2 .

Pentru generatia " pivot " ( G2 ) aceasta evolutie istorica actioneaza intr-un singur sens, ca un fenomen general legat de relatia parinte - copil in cursul unui ciclu de viata sau , asa cu este denumit de Vern Bengston , ca   miza generationala  ( " generational stake " ) . Pe masura ce imbatranesc , parintii mizeaza mai mult pe relatia cu copiii lor decat invers ( Bengtson si Kuypers , 1971 ) .

Raporturile dintre generatii sunt intotdeauna asimetrice : ele evolueaza in cursul unui ciclu de viata ca urmare a acestei asimetrii . Copiii de indeparteaza de parinti si investesc mai mult in propriii lor copii care , care devenind adulti , investesc , la randul lor, in urmasii lor . In acest fel generatiile ajung sa traiasca in universuri ce se desprind de-a lungul timpului si ajung sa se separe definitiv , devenind " universuri paralele "

In perspectiva fenomenologica , " lumea din viata cotidiana " sau " life world " in sensul definit de Alfred Schutz in 1987 , este iremediabil separata de la o generatie la alta, chiar prin insusi faptul ca nu sunt contemporane. Schimbarile sociale profunde , purtatoare de conflicte, au avut o influenta majora in modurile de educatie, conturand relatiile cu generatia urmatoare .