Timpul ca varsta, generatie si perioada

Timpul ca varsta, generatie si perioada.

Demografia are ca prim obiect studiul reannoirii populatiilor, iar timpul este in mod necesar in centrul acestui proces, pentru ca indivizilor le trebuie timp pentru a parcurge etapele ciclului vietii si tot de-a lungul timpului se observa modificarile de talie si de compozitie ale populatiilor. Eforturile analizei demografice au ca scop definirea scurgerii timpului in termeni care permit sa se clarifice atat comportamentele individuale cat si mecanismele de extinctie sau reproducere a grupurilor umane. Varsta joaca astfel un rol privilegiat, nu numai pentru ca de ea sunt legate capacitati fiziologice si semnificatii sociale, dar si pentru ca ea este masura inevitabila a timpului in istoria generatiilor. Pentru rafinarea analizei la nivelul cohortelor specifice, pe langa varsta se foloseste o multitudine <<stiintifica>> de durate si intervale. Pentru demograf, datele, varstele si duratele sunt esentiale iar demografia isi gaseste intreaga sa rigoare in combinarea acestor elemente de arhitectura. Analiza varsta-cohorta-perioada este in acest sens o ilustrare clasica.

In cercetarile care isi propun intelegerea sau prevederea evolutie comportamentelor, in mod curent se apeleaza la modelul in trei timpi care distinge efectul de varsta, efectul de generatie sau de cohorta (conceptul de cohorta se aplica sub-populatiilor constituite pe baza datelor de referinta, iar cel de generatie sub-populatiilor definite in raport cu variabile socio-istorice) si efectul de perioada, model larg raspandit in diferite domenii de cercetare. Chiar daca aceste trei variabile sunt in asa masura interdependente incat pana in prezent nici-un studiu nu a reusit sa le separe complet in mod clar, respectiv nu a reusit sa caracterizeze separat partea care corespunde fiecareia intr-un fenomen observat, ele au permis mai buna intelegere a proceselor temporale si cel putin evidentierea erorilor de interpretare la care poate conduce folosirea singulara a analizei sincronice, care atribuie varstei ceea ce se datoreaza altor variabile, ca nivelul de educatie, situatia pe piata muncii, modelor, etc. Pentru acest motiv, specialistii sunt de acord in recunoasterea necesitatii analizarii interactiunilor lor si renuntarii la ambitia de a izola fiecare dintre aceste trei efecte. Diferitele lor combinatii dau efecte de compozitie.

Diferentierea datelor de varsta, de cohorta si de perioada apare in mod particular propice tratarii unor probleme cum sunt cele de consum, economisire sau achizitie de patrimoniu.

Efectul de varsta se descompune in trei factori : imbatranirea, pozitia in ciclul vietii si durata. Imbatranirea exercita in mod incontestabil efecte corporale asupra indivizilor, care nu se pot defini independent de contextul social. Societatile moderne in care speranta medie de viata este mai lunga si starea de sanatate medie mai ridicata, nu sunt supuse aceluiasi proces de imbatranire corporala ca societatile cu mortalitate ridicata si stare sanitara rea si aceasta se aplica inca si mai mult la nivelul efectelor psihologice si sociale ale imbatranirii. Imbatranirea este legata si de pozitia in cadrul ciclului de viata, care determina relatiile cu ceilalti, pozitia fata de familie, educatie, munca, pensionare, etc. Ciclul de viata se transforma rapid, el se schimba practic de la o cohorta la alta : delimitarea etapelor sale si a continutului lor, insasi modul sau de structurare se modifica continu. Se intelege prin aceasta ca procesul de imbatranire sociala, asa cum el se desfasoara de-a lungul ciclului de viata este in sine un efect de cohorta. Psihologia developementalista a aratat efectul slab diferentiator al varstei asupra conduitelor in cursul vietii adulte, spre deosebire de copilarie, cu o recastigare de pertinenta la batranete. Aceasta semnifica ca ceea ce apare ca efecte de varsta, in sensul imbatranirii, tine mai degraba de pozitia in ciclul de viata, sau de durata, sau de alte variabile si ca deci exista riscul de confuzie. De aici rezulta importanta elaborarii teoretice a ceea ce se intelege prin efect de varsta. Dificultatea majora rezida in definirea imbatranirii insasi : nu exista proces intrinsec de imbatranire, in afara contingentelor externe, sociale sau istorice. Nu se pot observa decat evolutii de-a lungul timpului care sunt interactiunilor complexe ale proceselor intrinseci si extrinseci. Din punctul nostru de vedere etapele vietii trebuie sa fie considerate in corespondenta lor cu relatiile dintre generatii pe care ele le exprima : tranzitiile care caracterizeaza trecerea de la o etapa a vietii la alta comporta transformari in raporturile dintre generatii. Astfel pot fi reintegrate date despre varste si date despre generatii care, daca se adopta o perspectiva istorica sunt indisociabile.

In ceea ce privesc fectele de cohorta si efectele de perioada, fiecare individ face parte dintr-o cohorta care are caracteristici proprii si care traverseaza o perioada data a istoriei. Efectele de cohorta pot fi considerate din doua puncte de vedere : fie prin ceea ce tine de cohorta insasi, marimea sa, nivelul sau de educatie, distributia specifica a anumitor comportamente si atitudini, etc., fie prin ceea ce se raporteaza la perioadele traversate, crize, razboaie, recesiune economica, schimbare de obiceiuri,etc. Aceasta separare este in realitate fictiva, pentru ca primele sunt expresia celor din urma, ceea ce caracterizeaza cohorta fiind marca, semnele distinctive pe care ea le primeste de la societate de-a lungul intregii durate a vietii sale. Efectele de cohorta nu sunt decat acumularea si articularea intre ele a <<efectelor de perioada>> succesive exercitate asupra respectivei cohorte.

Rezulta ca evidenta extrema dificultate de decelare si separare a efectelor de cohorta de efectele de perioada, chiar daca acestea din urma se limiteaza la influenta care se exercita simultan asupra ansamblului cohortelor la un moment dat. In fapt este vorba despre manifestarea influentei continue asupra cohortei a perioadelor succesive traversate. Astfel, ceea ce se numeste efect de cohorta se transforma in timp. In aceste conditii, distinctia intre efecte efecte de cohorta si efecte de perioada marcheaza mai degraba o diferenta de perspectiva, efectele de cohorta fiind datorate a ceea ce ramane in cohorta dupa si urmare traversarii existentei, in timp ce efectele de perioada se raporteaza la influenta fenomenelor sociale particulare asupra fiecareia dintre cohortele pe care le afecteaza, respectiv efectele de perioada constituie un caz particular al efectului de cohorta. Pe de alta parte, anumite perioade au efecte extraordinare, structurale, profunde, in ruptura cu o evolutie in curs (cazul revolutie romane urmata de perioada de tranzitie socio-economica) sau efecte cu caracter de moment, conjuncturale.

Fiecare individ este reperat in acelasi timp prin prin varsta sa si prin cohorta careia ii apartine. Intreaga problema consta in a stabili pe de o parte ponderea relativa a efectului de varsta (oricare ar fi generatia) si pe de alta parte a efectului de cohorta, indiferent de varsta. Cand este vorba despre un fenomen foarte evolutiv, efectul de cohorta va fi mai important decat efectul efectul de varsta, iar cand dimpotriva, fenomenul studiat este mai stabil, efectul de cohorta va fi slab in raport cu efectul de varsta.

Fiecare dintre generatii, chiar daca ele coexista, are prin definitie un trecut

original, marcat poate prin aceleasi evenimente, dar intr-o maniera specifica,      indeosebi pentru ca aceasta amprenta s-a produs la varste diferite. De altfel, N.B. Ryder (1965) a propus un model in care <<capitalul generational>> est acumulat mai alse la varstele tinere, rezistenta la schimbare devenind din ce in ce mai important odata cu varsta. Atunci schimbarea sociala trebuie sa utilizeze adesea reannoirea demografica a generatiilor, pentru ca sa se poata baza pe ultimii sositi, mai maleabili, deoarece prin natura sa, efectul de generatie este profund istoric.

Tinand cont de interdependenta dintre diferite variabile, interesul rezida

mai mult in cunoasterea mecanismelor acestei interdependente, decat in

identificarea fiecaruia dintre cei trei timpi, care raman inextricabili, respectiv intr-o incurcatura de nerezolvat (Attias-Donfut : 91, p. 119).La baza acestei reflectii se afla trei ratiuni majore. In primul rand, nu exista ciclu de viata fix, stabil, imuabil, unic. Observarea configuratiilor in functie de varsta nu permite determinarea unui model de derulare a vietii economice si sociale a unui individ, oricare ar fi fenomenul economic,demografic sau social luat in considerare. In al doilea rand populatia nu este egala cu suma indivizilor. Comportamentele individuale sunt profund mediate de evolutia sociala de ansamblu. Nu se poate in fapt gandi un comportament individual, in special si mai ales un comportament in functie de varsta in afara insertiei sale intr-o structura sociala determinata. Evolutia populatiei transforma comportamentele, fara ca sa fie in mod real posibil sa se determine in ce masura si in ce sens aceste comportamente sunt modificate. Astfel numeroase comportamente observate in functie de varsta pot sa fie in realitate rezultatul functionarii structurii sociale, care depinde in parte de ponderea relativa a diferitelor clase de varsta. Exista un numar crescand de lucrari de cercetare care se bazeaza pe ipoteza potrivit careia comportamentele unei generatii date depind in mare masura de comportamentele generatiei precedente, dar ca aceasta legatura de dependenta este departe de a fi lineara. In al treilea rand, fenomenele economice si demografice sunt interactive. Daca modificarile structurii populatiei sunt susceptibile sa antreneze consecinte economice, nu trebuie neglijat efectul invers al evolutiilor economice asupra fenomenelor demografice : comportamentele si evolutiile demografice (natalitate, mortalitate, nuptialitate, etc.) antreneaza o variatie a cresterii populatiei si o modificare a structurii sale pe varste, care, la randul lor, participa la o transformare a comportamentelor economice si a ciclurilor de viata. Aceasta transformare la randul sau are efecte asupra comportamentelor demografice.