Agentul principal

Agentul principal

Problema agentului principal, care opereaza prin escrocherii de tranzactionare, impingand rapid firme financiare cu bilanturi sanatoase spre faliment, reprezinta una din problemele esentiale ale moralitatii bancare.

Un exemplu tipic este urmatorul: un functionar superior, dintr-o sucursala a unei firme bancare cu deschidere internationala, incepe sa speculeze asupra unui indice bursier, precum indicele Nikkei, versiunea japoneza a indicelui Dow Jones. Dupa un an si sase luni agentul sufera pierderi semnificative, de cateva milioane de dolari, pe care le ascunde superiorilor prin plasarea pierderii intr-un cont secret. Astfel, agentul a inselat evaluarile superiorilor, prin aparenta unor profituri mai mari, datorita insufucientei controlului intern in cadrul firmei bancii, ceea ce a permis agentului sa execute tranzactii bursiere prin sucursala si sa supravegheze totodata contabilitatea acestor tranzactii. Insa, asa dupa cum oricine care conduce o afacere cu numerar stie, precum un bar, exista todeauna o probabilitate mai mica de frauda daca banii sunt manuiti de mai multe persoane. Similar pentru operatiunile de tranzactionare financiara nu trebuie amestecat managementul activitatilor operative, de negociere si plasament ( front office), cu managementul operatiunilor functionale, de administrare si control ( back office). Continuand escrocheria, agentul a inregistrat dupa inca un an pierderi de peste 200 milioane de dolari, pentu ca dupa putin timp acesta sa puna gaj ( sa speculeze) chiar banca in operatiile sale. Piata de valori mobiliare intra in declin si agentul inregistreaza pierderi de milioane de dolari, fapt care determina pe managerii firmei sa-l cheme la centru, si in acest moment agentul financiar fuge in strainatate, lasand in final firma bancara cu o gaura de 1, 5 mld. dolari, ceea ce duce la falimentul acesteia.

Analiza informatiei asimetrice in problema agentului principal explica comportamentul fraudulos al functionarului bancii, evidentiind totodata consecintele greselilor de management ale bancii. Prin lasarea la nivelul functionarului a controlului atat a tranzactiilor proprii, cat si a contabilitatii acestora, a crescut informatia asimetrica, deoarece a diminuat posibilitatile de cunoastere de catre centru a activitatilor de tranzactionare ale agentului financiar.

Aceste greseli favorizeaza manifestarea hazardului moral, stimuland asumarea unor riscuri in cheltuirea fondurilor bancii, asumare mai putin probabila in conditiile unui management corect al riscurilor. Mai mult, cu cat a inregistrat pierderi mari, agentul a fost stimulat sa-si asume riscuri sporite, deoarece daca speculatiile reuseau el ar fi putut mentine situatia financiara buna a firmei, in timp ce daca acestea esuau el ar fi pierdut putin, avand oricum o slujba in cadrul firmei, daca escrocheriile nu ar fi fost cunoscute. Intradevar, cu cat mai mari erau pierderile lui, cu atat mai mare era dorinta sa de a castiga din speculatii, ceea ce explica escaladarea valorii tranzactiilor, si implicit a volumului pierderilor. Daca managerii firmei financiare ar fi inteles problema agentului principal, ei ar fi fost mai vigilenti in urmarirea activitatii agentului si banca nu ar fi falimentat.

Din nefericire acest caz tipic se regaseste in numeroase situatii de tranzactionari frauduloase, de speculatii ale agentului principal pe spinarea firmei bancare, morala acestor escrocherii fiind aceea ca managementul firmelor financiare angajate in activitati de tranzactionare trebuie sa monitorizeze atent aceste activitati, sa delimiteze organizatoric tranzactia de controlul acesteia.