Analiza financiara a intreprinderii

1. Continutul analizei financiare

Finantele intreprinderii reprezinta ansamblul de masuri si activitati care au ca obiect fenomenul financiar. Acest fenomen este urmarit de fiecare intreprindere pentru ca isi doreste derularea unei activitati in conditii de rentabilitate. Sunt urmarite in special fondurile necesare exercitiilor financiare cu tot ce presupun acestea: procurare, cuantum, mod de rambursare, etc. Desi problema pare simpla la prima vedere, in realitate ea implica o analiza profunda, cunostinte temeinice si capacitatea de a lua decizii de finantare ferme si la timp. Astfel, procurarea acestor fonduri se poate realiza fie din surse interne, fie din surse externe. Fiecare din aceste categorii de resurse presupun anumite costuri si riscuri, astfel incat selectionarea lor presupune de cele mai multe ori putin arbitrariu si multa analiza dupa criterii economice.

Pe de alta parte, fluxurile pot fi de intrare sau de iesire, iar intre aceste doua categorii trebuie sa existe o stare de echilibru, de care depind in ultima instanta lichiditatea sau capacitatea de plata a intreprinderii. Dezechilibrele, in orice parte din intreprindere s-ar manifesta, dovedesc o proasta gestionare a activelor si pasivelor intreprinderii. O buna activitate financiara influenteaza pe de o parte rezultatele economice si financiare ale intreprinderii, iar pe de alta parte raporturile acesteia cu bancile, organele fiscale ale statului, partenerii de afaceri, actionarii si angajatii ei.

Pentru a surprinde cat mai exact realitatea la nivelul unei firme, trebuie studiate:

bilantul;

contul de rezultate ( profit si pierdere);

situatia modificarilor capitalului propriu;

situatia fluxurilor de trezorerie;

politicile contabile si notele explicative

Bilantul presupune cele doua laturi: activ si pasiv.

Activul presupune:

Ø      Active imobilizate constituite din cheltuieli care nu sunt consumate dintr-o data, ci se amortizeaza in fiecare an ( dupa anumite metode) sau se stabilesc rezerve. Sub aspect financiar asadar, activele imobilizate reprezinta o cheltuiala recuperabila pe mai multe exercitii financiare. Exista trei tipuri de imobilizari:materiale, nemateriale si financiare. Imobilizarile materiale cum ar fi terenuri, constructii, utilaje, sunt prinse in inventarul unei intreprinderi si , in ultima instanta, reprezinta substanta acesteia. Aceste active se inregistreaza la pretul de achizitie si prin metode specifice se amortizeaza anual. Aceasta este valoarea contabila si nu trebuie pus semnul egalitatii intre aceasta valoare a intreprinderii si valoarea sa financiara. Valoarea financiara a unei intreprinderi depinde, pe langa valoarea contabila si de rentabilitatea ei, de cursul bursier daca este cazul, de alte imobilizari, de fluxurile pozitive si negative pe care activele contabile le genereaza. Imobilizarile nemateriale sunt alcatuite din cheltuieli care de asemenea se recupereaza pe mai multe exercitii financiare, dar sunt lipsite de substanta. Pot fi imobilizari nemateriale cum ar fi cheltuieli de cercetare dezvoltare, licente, marci, procurari de brevete. Sunt cheltuieli adesea foarte consistente, dar care pot mari substantial valoarea financiara a intreprinderii. De exemplu marcile aduc averi colosale atunci cand sunt cunoscute. Marca Coca Cola valoreaza 35 mild. Dolari, adica mai mult decat toate act ivele sale contabile de pe glob, la un loc, deci dubleaza valoarea intreprinderii. In acelasi timp insa, aceste imobilizari sunt fragile si necesita o atentie deosebita, intrucat pot fi fictive ( cum sunt cheltuielile de cercetare). Ele se inscriu in Activ doar pentru a putea fi amortizate, in perioadele urmatoare.Imobilizarile financiare sunt alcatuite din creante si titluri, obligatiuni, actiuni, care sunt evaluate cel putin o data pe an si se inscriu in patrimoniu.Activele imobilizate pot fi evaluate la valoarea de cumparare ( cum se procedeaza de cele mai multe ori), la valoarea economica actuariala sau la valoarea pietei.

Ø      Activele circulante sunt constituite din stocuri, creante, plasamente pe termen scurt, disponibilitati banesti, s.a. Modificarea valorii activelor circulante se poate realiza daca, la data bilantului se constata fluctuatii ale valorii acestora. De exemplu, se constata ca valoarea stocurilor este inferioara/superioara pretului curent.Este nevoie ,in acest caz, de reevaluarea lor, pe baza se inventar.

Pasivul bilantier cuprinde, in principal, capitalul propriu si datoriile intreprinderii.

Capitalul propriu este compus din capitalul social, din cresteri ulterioare de capital, din reevaluari, beneficii nedistribuite, subventii. Cuantumul capitalului propriu poate inregistra modificari, in functie de vointa proprietarului. El este supus riscului de rentabilitate, lichiditate si solvabilitate. Participand la finantarea intreprinderii si totodata conditie a fiintialitatii acesteia, capitalul propriu nu este rambursabil si nici garantat. Sub aspect financiar, capitalul propriu arata in ce masura intreprinderea este sau nu rentabila, la un moment dat. Astfel, daca o intreprindere inregistreaza pierderi mai mari de jumatate din capitalul sau social, ea trebuie sa se dizolve, sau pana la bilantul urmator, sa reconstituie capitalul social avut anterior pierderilor.

Rezervele bilantiere, sunt de mai multe feluri:

legale, deci in virtutea legii, prin care intreprinderea isi poate constitui un fond utilizat pentru cresteri de capital sau acoperirea unor pierderi (el are o anumita pondere, de obicei 10%);

statutare sau contractuale, constituindu-se, intr-o anumita proportie, in cazul unor amanari ale platii impozitului pe profit sau constituirea unei rezerve in cazul in care primesc subventii de la buget

alte rezerve, stabilite de obicei, de adunarea generala a actionarilor pentru diverse situatii care urmaresc reducerea unor riscuri legate de fluctuatii valutare, cresterea dobanzilor bancare, deprecieri ale stocurilor, etc.

Provizioanele reprezinta resurse ale intreprinderii, desi presupun o depreciere a patrimoniului.Ele sunt constatari ale pierderilor din valoare, fara consecinte directe asupra nevoilor si resurselor intreprinderii. Se cunosc mai multe tipuri de provizionane:

-provizioane pentru deprecieri de active;

-provizioane pentru pierderi si cheltuieli;

- provizioane reglementate sau speciale;

- provizioane pentru riscuri generale sau exceptionale.

Provizioanele au o tripla influenta: asupra rentabilitatii, asupra lichiditatii si asupra fiscalitatii .

Pasivul exigibil, se refera la acea parte importanta a pasivului, care este reprezentata de datorii. Acestea, in functie de termenul de scadenta, se impart in:

datorii pe termen lung si mijlociu, cum sunt imprumuturile obligatare si creditele;

datorii pe termen scurt, cum sunt creditele comerciale, avansurile primite, obligatiile fiscale.

Pe de alta parte, datoriile pot fi:

datorii de exploatare;

datorii financiare:

alte datorii.

Datoriile de exploatare se compun din credite de furnizor, datorii sociale sau fiscale.

Datoriile financiare presupun imprumuturi obligatare, imprumuturi de la institutii de credit si alte asemenea,

Alte datorii cuprind avansuri primite pentru comenzi, sume varsate de clienti ca si acont, etc.

Contul de rezultate arata profit ul sau pierderea firmei in intervalul de timp ce intereseaza analiza, deci situatia veniturilor si cheltuielilor acesteia.

Situatia modificarilor capitalului propriu evidentiaza:

profitul net sau pierderea neta;

tranzactiile de capital si sumele distribuite

Fluxurile de trezorerie privesc trei tipuri de activitati:

o       Activitatile de exploatare;

o       Investitiile;

o       Activitatile de finantare

Activitatile de exploatare ofera incasari in numerar din vanzarea bunurilor si serviciilor, onorarii, comisioane si face plati catre furnizori sau angajati.

Fluxurile din activitatea de investitii presupun incasari din vanzarea de terenuri si cladiri, instalatii, echipamente, etc., din vanzarea de instrumente de capital propriu, din rambursarea avansurilor si imprumuturilor efectuate catre alti terti si plati pentru achizitii de terenuri, cladiri, instrumente de capital propriu, avansuri si imprumuturi efectuate catre alte parti.

Fluxurile de numerar din activitatea de finantare presupune incasari din emisiuni de actiuni, obligatiuni, ipoteci si plati pentru rascumpararea actiunilor, obligatiunilor, platilor pentru reducerea obligatiilor legate de o operatiune de leasing financiar.

Indicatori evidentiati prin analiza bilantului

Atunci cand se face o analiza financiara se au in vedere anumiti indicatori care dau o imagine sugestiva a activitatii intreprinderii: lichiditatea, solvabilitatea si capacitatea de plata.

Prin lichiditate se intelege capacitatea unei firme de a-si onora in orice clipa datoriile. Intreprinderile, pentru a face fata datoriilor, trebuie sa dispuna de mijloace banesti cel putin la nivelul platilor exigibile.

Lichiditatea depinde de felul cum au loc fluxurile de bunuri si servicii si fluxurile banesti; de ritmicitatea aprovizionarii, productiei; desfacerii, de calitatea activelor.

Lichiditatea exprima laturile calitative si cantitative de activitate economic-financiara, gradul de mentinere a echilibrului financiar, eforturile de a raspunde obligatiilor ce decurg din angrenarea intreprinderilor in mecanismul economic si financiar.

Lichiditatea ( L ) scade cand fondul se avanseaza in activele circulante cu rotatie incetinita sau intrerupta cum sunt stocuri de prisos, marfuri fara desfacere asigurata, stocuri supranecesare, produse refuzate..

Lipsa de lichiditate se manifesta prin plati restanta, nerambursarea la timp a creditelor.

O lichiditate precara inferioara - capitalul de plata, echivaland cu incapacitatea intreprinderii de a-si transforma activele in moneda in cuantumul necesar.

Exista mai multi indicatori ai lichiditatii:

Lichiditatea curenta numita uneori si lichiditate generala, care este calculata ca un raport intre activele circulante si datoriile pe termen scurt. Un nivel supraunitar al raportului evidentiaza posibilitatea ca firmele sa isi poata rambursa datoriile pe termen scurt prin valorificarea activelor circulante. Pentru a asigura aceasta certitudine, indicatorul trebuie sa inregistreze valori ridicate - 2-2,5. Aceasta marja este necesara pentru ca o transformare fortata de active in lichiditati impune de cele mai multe ori preturi mai mici decat valoarea de piata, iar lichiditatea este ea insasi incarcata cu costuri, intrucat presupune anumite cheltuieli legate de : targuri, licitatii, etc. Lichiditatea curenta (Lc) poate da o imagine usor alterata a capacitatii firmei de a evita crize financiare. Aceasta pentru ca exista situatii in care stocurile sunt greu vandabile ( in functie de sezon, moda) sau pur si simplu mecanismul de transformare a stocurilor in lichiditati este incet. De aceea, se mai calculeaza

Lichiditatea imediata, care presupune suma creantelor si activelor de trezorerie raportate la datoriile pe termen scurt. Activele de trezorerie sunt lichide prin definitie, iar creantele in principiu sunt usor scontate. Ca nivel recomandat, acest indicator poate avea nivelul 0,8. Uneori insa nici creantele nu sunt chiar asa de usor de transformat in lichiditati. Exista rau platnici, afaceri litigioase, etc., care ingreuneaza sistemul transformarii lor in moneda. De aceea, se mai calculeaza,

Lichiditatea la vedere, cea mai transparenta, ca un raport intre activele de trezorerie si datoriile pe termen scurt. Dat fiind faptul ca datoriile curente, desi platibile pe termen scurt, nu sunt caracterizate in totalitate printr-o scadenta imediata, se poate utiliza drept reper nivelul 0, Situarea indicatorului la un nivel inferior indica un relativ pericol in ceea ce priveste posibilitatea acoperirii datoriilor imediate.

Capacitatea de plata reprezinta puterea firmei la un moment dat de a face fata platilor scadente (fata de furnizori , bugetul statului , banci, etc. )

Mentinerea capacitatii de plata este un rezultat al activitatii complexe pe care o desfasoara intreprinderea in sectoarele de aprovizionare, productiei si comercializare si gospodarirea resurselor, reclamand luarea de masuri tehnice, economice si financiare care sa asigure un circuit normal capitalurilor.

Capitalul de plata este sau va fi corespunzator atunci cand firma dispune sau va dispune la un moment dat de disponibilitatile banesti si alte valori transformabile in scurt timp in moneda corespunzatoare acoperirii obligatiilor exigibile.

Solvabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii e a achita toate obligatiile banesti imediate si indepartate fata de terti. O intreprindere este solvabila cand suma activelor circulante, fixe si financiare este mai mare sau cel putin egala cu totalul datoriilor sau obligatiilor.

O intreprindere poate sa fie solvabila dar, la un moment dat, din lipsa de lichiditate, sa nu prezinte capacitate de plata. Lipsa capacitatii de plata si a lichiditatii pot avea un caracter temporar daca intreprinderea se bazeaza pe o solvabilitate generala. Solvabilitatea are la baza o activitate eficienta, care se soldeaza cu beneficii. Pierderile atrag dupa sine starea de insolvabilitate. Solvabilitatea sa se masoara cu ajutorul unui coeficient, care, exprimat in procente, poarta denumirea si de grad de solvabilitate Gs:

Gs= (capitalul propriu/ capitalul strain*100

Gs=(capitalul propriu / datorii + capitalul propriu)*100

Din literatura de specialitate, rezulta ca daca ultimul coeficient se incadreaza intre 40-60% starea solvabilitatii este satisfacatoare.

O alta problema importanta care se reflecta printr-o analiza a bilantului este cea a echilibrului acestuia. Pentru a se asigura acest lucru este necesar:

• Activele cu lichiditate peste un an = pasive cu exigibilitate peste un an
• Active cu lichiditate sub un an ( cu exceptia celor de trezorerie ) = pasive cu exigibilitate sub un an ( cu exceptia celor de trezorerie)
• Active de trezorerie = pasive de trezorerie

O astfel de gestiune ar permite un echilibru perfect intre incasari si plati. In realitate nu se poate ajunge la acest deziderat. Din acest motiv trebuie sa se inregistreze un sold de trezorerie pozitiv , nu de mari dimensiuni, pentru a putea face fata eventualelor crize de lichiditati. Soldul de trezorerie poate fi explicat in cazul general, prin existenta unui surplus de capitaluri pe termen lung fata de activele pe termen lung, din care se pot finanta eventuale deficite momentane de pasive pe termen scurt in raport cu activele pe termen scurt.

Echilibrul pe termen lung poate fi constatat cu ajutorul indicatorului fond de rulment permanent, care se calculeaza astfel:

Fond de rulment = capital propriu total + imprumuturi si datorii financiare peste un an - total active imobilizate

Un fond de rulment permanent pozitiv certifica o stare de echilibru financiar pe termen lung , din care uneori se pot finanta si deficitele dintre alocarile si resursele de finantat pe termen scurt. Totusi dimensiunile acestui fond de rulment nu trebuie exagerate, intrucat costurile capitalurilor procurate pe termen lung sunt superioare celor pe termen scurt.

In aceste conditii, un fond de rulment permanent negativ reliefeaza imposibilitatea firmei de a beneficia de excedent de resurse financiare pe termen lung, din care uneori sa poata fi acoperite necesitatile de finantat pe termen scurt. In principiu, firmele caracterizate prin cicluri lungi de productie ar trebui sa inregistreze un fond de rulment permanent pozitiv la un nivel semnificativ, iar cele cu cicluri relativ scurte pot accepta niveluri mai reduse ale indicatorului. In acest sens, pentru finantarea ciclurilor lungi, intreprinderile pot solicita incasarea in avans a unei parti a pretului de vanzare. In cazul anumitor firme, cum sunt cele care lucreaza in comertul en detail, pot fi acceptate si niveluri negative ale indicatorului. Acestea beneficiaza de cele mai multe ori de credite comerciale de mari dimensiuni din partea furnizorilor de marfuri, ce trebuie rambursate la perioade mari de timp si in aceste cazuri ele au un surplus de mijloace financiare, ce poate fi utilizat pentru acoperirea necesitatilor de finantare pe termen lung. Un indicator important in acest sens este fondul de rulment propriu. El este definit ca diferenta intre capitalurile proprii ale firmei si activele imobilizate.

Fondul de rulment= capital propriu total - total active imobilizate

Existenta unui fond de rulment propriu pozitiv certifica faptul ca societatea comerciala se afla intr-o stare de echilibru financiar pe termen lung, finantat pe seama capitalurilor proprii. Un fond de rulment propriu negativ nu trebuie interpretat ca fiind o situatie nefavorabila, cel putin pe termen scurt, ci doar un potential semnal de alarma pentru viitor.

Necesarul de fond de rulment = stocuri + creante + active de regularizare - datorii curente - pasive de regularizare.

Sau

Necesarul de fond de rulment= active circulante ( cu exceptia activelor de trezorerie) - datorii pe termen scurt ( cu exceptia pasivelor de trezorerie)

Ceea ce trebuie urmarit in analiza acestui indicator este daca societatea comerciala reuseste sa acopere din fondul de rulment deficitul dintre activele pe termen scurt ( cu exceptia celor de trezorerie) si pasivele pe termen scurt( cu exceptia celor de trezorerie). In acest caz, se obtine o trezorerie pozitiva neta, ce se obtine ca diferenta dintre activele de trezorerie si pasivele de trezorerie.

Existenta unei trezorerii nete pozitive certifica o stare de echilibru financiar la nivelul intreprinderii. Acest nivel al trezoreriei nu trebuie insa sa fie mare - in acest caz se demonstreaza de fapt incapacitatea managerului de a valorifica capitalurile disponibile. O trezorerie neta pozitiva indica o situatie favorabila numai daca este situata la niveluri rezonabile, aproximativ 3% din totalul activului. In caz contrar este o problema in ceea ce priveste investirea oportuna a sumelor disponibile. ( asa numitii bani lenesi).

Analiza cash flow-urilor

Cash flow-ul reprezinta diferenta dintre incasarile si platile inregistrate de o anumita societate comerciala. Din punct de vedere al analizei cash - flow principalele aspecte ce trebuie interpretate sunt:

• Nivelurile de cash - flow degajate pe tipuri de activitati ale firmei ( exploatare, investitii si finantare):
• Nivelurile de cash -flow degajate la nivel de societate comerciala si modul in care acestea sunt alocate catre proprietari si creditori;
• Nivelurile de cash- flow degajate de diferitele centre de profit

In cazul cash - flow de investitii, se tine cont de suma investita, corectata cu iesirile de imobilizari. Daca de exemplu, in bilant apar ca imobilizari nete, sume identice la inceputul si la finele exercitiului financiar, nu inseamna ca firma nu a facut investitii, ci doar ca a facut o investitie egala cu amortizarea pentru exercitiul respectiv.

In general, cash-flow -ul din activitatea de exploatare este normal sa inregistreze niveluri pozitive,, cele din activitatea de investitii niveluri negative, iar cele din activitatea de finantare - in functie de strategia generala a firmei.

Este important de stiut ca nu intreg cash-flow- ul de gestiune este utilizat pentru remunerarea proprietarilor sau creditorilor, ci numai partea ramasa dupa finantarea cresterii economice. Deci,

Cash -flow disponibil = cash-flow de gestiune - crestere economica

Analiza cash-flow generate de diferite centre de profit este foarte importanta pentru manageri, intrucat astfel se poate constata performanta actuala si potentiala de care dispune intreprinderea. Un cash-flow redus generat de acestea merita sa ridice semne de intrebare in ceea ce priveste calitatea managementului acestora.

Analiza vitezelor de rotatie

Analiza vitezelor de rotatie a elementelor de activ ( numita si analiza activitatii firmei ) constituie unul din punctele cele mai importante in cuantificarea nivelului performantei firmei. Aceasta analiza pune in evidenta rapiditatea cu care fondurile investite in elemente de activ pot fi recuperate, respectiv datoriile pot fi rambursate. Se pot calcula viteze de rotatie atat exprimate in numar de rotatie, cat si in zile. ( ca durata a unei rotatii).

Numarul de rotatii al unui element de activ ( sau de capital propriu sau datoprie) prin cifra de afaceri, pentru o perioada, se calculeaza conform relatiei:

Nr. rotatii = CA/ post de bilant

CA este cifra de afaceri inregistrata in perioada pentru care se face analiza.

Este un indicator teoretic, pentru ca presupune ca, pentru recuperarea fondurilor investite in elemente de activ, si respectiv, pentru rambursarea datoriilor, va fi utilizata intreaga cifra de afaceri, ceea ce nu se poate realiza in practica. Totusi, indicatorul este reprezentativ, deoarece arata nivelul de activitate a l firmei, cat de rapid se misca pe piata si cat de dinamica si flexibila este. Nivelul acestui indicator trebuie sa fie cat mai ridicat, adica elementul de bilant respectiv trebuie sa participe la cat mai multe cicluri de productie sau comercializare.

Indicatorul numar de rotatii se poate calcula pentru toate posturile de activ si de pasiv ale bilantului, dar in anumite situatii nu are relevanta economica.

De exemplu, pentru disponibilitatile in casa si in banca, la vedere, un astfel de indicator ar exprima de cate ori lichiditatile se transforma in lichiditati pe parcursul unui exercitiu, adica ceva fara logica, caci ei sunt in lei. Sau pentru capitalul social calculul nu are continut economic intrucat el este caracterizat, cel putin teoretic, printr-o exigibilitate infinita, si atunci nu ne intereseaza acest indicator. Indicatorul de rotatie se poate calcula si in zile :

Durata de rotatie= (element de activ / CA )x 365

Pentru ca o societate comerciala sa se gaseasca intr-o postura favorizata, nivelul duratelor de rotatie trebuie sa fie cat mai scazut, adica intervalul de timp in care se recupereaza sau ramburseaza aceste elemente de bilant sa fie cat mai scurt.

Principalele aspecte ce trebuie urmarite in analiza vitezelor de rotatie sunt:

• Durata de rotatie a furnizorilor trebuie sa fie mai mare decat durata cumulata de rotatie a stocurilor de materii prime, produse in curs da fabricatie si produse finite ( pentru societatile cu activitate de productie) sau durata de rotatie a furnizorilor ( pentru societatile comerciale cu activitate de comert). Prin acest mod, firma este capabila sa finanteze intregul ciclu de productie sau comercializare pe seama resurselor procurate de la furnizori;
• Durata de rotatie a furnizorilor trebuie sa fie mai mare decat durata de rotatie a creantelor fata de clienti. In cazul in care s-ar respecta aceasta conditie, firma ar fi capabila sa obtina un excedent financiar din diferenta dintre resursele procurate de la furnizori si cele puse la dispozitia clientilor. In cazul in care aceasta relatie nu se respecta, firma nu va fi finantata de furnizori, ci va finanta ea insasi activitatea altor firme.

Prin intermediul vitezelor de rotatie se exprima eficienta managerului firmei pe diferite segmente . De exemplu o viteza lenta de rotatie a stocurilor de materii prime poate fi imputata responsabilului cu aprovizionarea din cauza caruia sunt blocate inutil fonduri; stocurile de produse finite pot fi rezultatul unei activitati necorespunzatoare a directorului de vanzari; stocurile de produse in curs de fabricatie pot fi reprosate directorului de productie, etc.