FORMELE SI FELURILE CREDITULUI

FORMELE  SI FELURILE CREDITULUI

Diversitatea persoanelor juridice si fizice care sunt cuprinse in sfera de interes a creditului, precum si complexitatea obiectelor care reclama interventia si folosirea lui, impun o anumita sistematizare.

Creditul, servind si ca factor de productie, este indispensabil in derularea obiectivelor de natura economica si sociala.

1. Felurile creditului

Privit din punct de vedere al scopului, modului de garantare si timpului de posesiune, creditul se poate grupa in urmatoarele feluri:

a)     Din punct de vedere al scopului (obiectului), poate fi:

de productie, servind nevoile activitatilor industriale, de constructii, agricole, lucrari si servicii;

de consum, atunci cand faciliteaza relatiile de vanzari cu plata in rate sau de vanzari pe credit (cu plata amanata) pentru bunuri de satisfacere indelungata ori curenta.

b)    Dupa modul de garantare, se grupeaza in:

credit real, care se acorda numai pe baza gajarii cu elemente patrimoniale mobiliare sau imobiliare;

credit personal, ce se poate acorda fara gaj material, fara ipoteca, numai pe baza increderii pe care creditorul o are in partenerul sau (debitorul);

c)     In functie de durata angajarii imprumuturilor, creditele pot fi:

credite pe termen scurt, pana la 12 luni, pentru complinirea de fonduri aferente activitatii curente de productie sau de circulatie marfurilor;

credite pe termen mijlociu, pe o perioada de unu pana la cinci ani, acestea servind scopurilor investitionale in sfera cresterii volumului activitatii economice si a dezvoltarii sau modernizarii activelor fixe;

credite pe termen lung, peste cinci ani, avand ca obiect imbunatatirile funciare, pentru silvicultura, pentru asigurarea modernizarii si retehnologizarii in industrie, constructii si alte domenii.

Formele creditului

Dupa scopul si sferele pe care le deserveste, creditul apare sub urmatoarele forme:

a)     Creditul comercial, reprezentat de imprumuturile pe care agentii economici si le acorda reciproc in procesul de realizare a obiectului activitatii lor, in schimbul titlurilor de credit;

b)    Creditul bugetar reprezinta limita maxima prevazuta si aprobata prin bugetul de stat, in cadrul careia institutiile publice pot antrena cheltuieli;

c)     Creditul public devine operant in situatia lansarii de catre stat subscriptilor publice, de regula pentru acoperirea deficitului bugetar;

d)    Creditul bancar reprezinta imprumuturile acordate de banci persoanelor juridice si fizice. Creditul bancar, in functie de modalitatile de acordare si scopurile in care este angajat, apare sub o multime de forme, ca de exemplu: de scont, in cont curent, pe gaj de efecte publice (lombard), pe gaj de efecte comerciale, documentar, ipotecar, etc.;

creditul de scont este operatiunea de imprumut garantat, prin care banca isi plaseaza capitalul sau in efecte comerciale care au scadenta la termen si din valoarea carora retine dobanda corespunzatoare pana la scadenta, numit scont, precum si un comision;

creditul in cont curent reprezinta modalitatea de acordare a imprumuturilor negociate si contractate in limita stabilita, in contul curent bancar. Aceste credite pot fi descoperite, cand sunt acordate pe baza increderii in solvabilitatea debitorului si acoperite (garantate) cu valori patrimoniale;

creditul lombard se acorda de banci cu gaj de amanetare a bunurilor personale mobile (marfuri, metale pretioase, actiuni, obligatiuni, polite, etc.). In caz de nerambursare la termen a imprumutului, dreptul de proprietate asupra bunurilor amanetate trece asupra bancii care le valorifica prin vanzare, iar din suma rezultata aceasta isi recupereaza capitalul, dobanzile si comisioanele aferente;

creditul documentar opereaza atunci cand o banca isi asuma obligatia, in numele unui client al sau, sa efectueze plati catre o alta banca in favoarea unui beneficiar indicat, pe baza efectelor comerciale convenite. Cele mai utilizate forme ale creditului documentar sunt acreditivul documentar (comercial) si scrisoarea de credit comerciala;

creditul ipotecar se acorda pe baza unei ipoteci acoperita intr-un drept real, indeosebi valori imobiliare. In situatia nerambursarii la termen, imobilele ipotecate se scot la vanzare prin licitatie, iar din sumele obtinute banca isi recupereaza capitalul, dobanda si cheltuielile prilejuite de judecata si vanzare.