BUGETUL LOCAL -COMPONENTA A SISTEMULUI DE BUGETE PUBLICE

CUPRINS CAPITOLE:

I.            INTRODUCERE....................pag.2

II.         BUGETUL LOCAL -COMPONENTA A SISTEMULUI DE BUGETE PUBLICE..................pag.7

1.Autonomia finantelor publice locale............pag.7

2.Organizarea finantelor publice locale..........pag.12

3.Locul bugetelor locale in cadrul bugetului general consolidatpag.16

4.Nivelul si structura veniturilor bugetelor locale........pag.18

III.REGLEMENTARI ACTUALE PRIVIND FINANTELE PUBLICE LOCALE.......................pag.21

IV.BUGETUL LOCAL AL ORASULUI NAVODARI-ROLUL IMPOZITELOR SI TAXELOR LOCALE IN ALIMENTAREA CU VENITURI A BUGETULUI LOCAL...........pag.31

CAPITOLUL I - INTRODUCERE;

Economia moderna este caracterizata de fenomenul cresterii mai rapide a necesarului de resurse decat a posibilitatilor de procurare a acestora.Resursele au caracter limitat, in timp ce cererea de resurse prezinta o accentuata tendinta de crestere.

Resursele sunt elemente ale bogatiei unei natiuni .

Resursele,provenind din produsul intern brut ,la care se adauga importul,sunt folosite pentru: consum,formare bruta de capital si export. Alaturi de resursele materiale ,umane, valutare si informationale ,un rol important il au resursele financiare.

Resursele financiare reprezinta totalitatea mijloacelor banesti necesare realizarii obiectivelor economice si sociale intr-un interval de timp determinat

Resursele financiare,la nivel national ,cuprind ansamblul resurselor financiare ale autoritatilor si institutiilor publice ,resursele intreprinderilor publice si private,resursele organismelor fara scop lucrativ, precum si resursele populatiei. Volumul resurselor financiare ale unei societati depinde de marimea produsului intern brut ,precum si de posibilitatea apelarii la resursele financiare externe (imprumuturi, ajutoare,donatii etc.).

Avand in vedere distinctia dintre finantele publice si cele private ,se pune problema raportului dintre resursele financiare ale societatii si resursele financiare publice. Acesta este un raport ca de la intreg la parte, deoarece resursele financiare ale societatii au o sfera de cuprindere mult mai larga.

Resursele financiare publice includ resursele administratiei de stat centrale si locale ,resursele necesare protectiei si asigurarilor sociale de stat ,precum si resursele institutiilor si autoritatilor publice cu caracter autonom.

Resursele financiare publice impreuna cu resursele financiare private constituie,asadar ,resursele financiare ale societatii.

Cererea de resurse financiare publice este determinate de nivelul si evolutia cheltuielilor publice.

Posibilitatea acoperirii cererii de resurse ,la un moment dat ,este influentata de un ansamblu de factori ,printre care pot fi mentionati:

-Factori economici ,care imprima o anumita evolutie a produsului intern brut ,ceea ce poate sa determine sporirea veniturilor impozabile;

-Factori monetari (dobanda,credit ,masa monetara),care isi transmit influenta prin pret.

Cresterea preturilor ,accentuarea fenomenelor inflationiste genereaza sporirea resurselor din impozite si taxe;

-Factori sociali,care presupun redistribuirea resurselor in scopul asigurarii nevoilor de educatie ,protectie si asigurari sociale ,sanatate ,etc.

-Factori demografici ,care in anumite conditii pot influenta numarul populatiei active si sporirea numarului contribuabililor;

-Factori politici si militari ,care, prin masurile de politica economica ,sociala sau financiara pe care le implica ,pot avea ca efect sporirea productiei si a veniturilor ,sporirea fiscalitatii,presiuni asupra bugetului general consolidat ,influentand,in acelasi timp ,nivelul resurselor financiare publice;

-Factori de natura financiara , ce sintetizeaza influenta celorlalti factori prin dimensiunea cheltuielilor publice .Totodata ,volumul cheltuielilor influenteaza marimea deficitului bugetar ,a carui acoperire necesita resurse publice suplimentare.

Existenta unei multitudini de factori de influenta a condus la aparitia unor noi tipuri de resurse publice ,avand drept efect diversificarea structurii resurselor financiare.

Privite din punct de veder al continutului lor economic,principalele categorii de resurse financiare publice sunt : prelevarile cu caracter obligatoriu (impozitele ,taxele, contributiile),resursele de trezorerie ,resursele provenind din imprumuturi publice si finantarea prin emisiune monetara fara acoperire.

Cea mai mare parte a reusrselor financiare publice o constituie veniturile cu caracter fiscal ,al caror nivel este insa limitat si de cele ma multe ori insuficient.

Este bine cunoscut faptul ca incasarile din impozite nu pot spori rapid. Masurile de crestere a nivelului resurselor fiscale se bazeaza pe modificari ale sistemului fiscal,fie in ceea ce priveste nivelul cotelor de impunere folosite,fie vizand introducerea unor noi impozite.

Introducerea unor astfel de masuri,care trebuie sa primeasca girul puterii legislative ,nu se poate realiza rapid si ca urmare se apeleaza la alte categorii de resurse pentru a acoperi nevoia la un moment dat.

Resursele de trezorerie intervin pentru acoperirea temporara a deficitului curent al bugetului de stat ,al bugetului asigurarilor sociale si de sanatate,pentru acoperirea golurilor de casa inregistrate la bugetele locale si a deficitelor temporare ale bugetelor fondurilor speciale .

Resursele financiare provenind din imprumuturi publice se gestioneaza tot prin sistemul trezoreriei publice .Imprumuturile publice interne si externe reprezinta un mijloc frecvent de procurare a resurselor financiare si,implicit,de acoperire a deficitului bugetar.

Emisiunea baneasca fara acoperire,ca mijloc de de finantare a deficitului bugetar nu este recomandabila datorita efectelor negative pe termen mediu si lung .Un nivel ridicat al inflatiei antreneaza o sporire a resurselor fiscale :cresc incasarile din impozitul pe venit si din impozitele indirecte ,in special cele aferente T.V.A si accizelor.

Inflatia determina totodata ,diminuarea relativa a obligatiilor de plata ale statului ,indeosebi in ceea ce priveste datoria publica ,in situatia in care rata dobanzii la imprumuturile de stat este sub nivelul cresterii anuale a preturilor exprimata in procente .

Astfel de avantaje sunt,insa,contracarate de gravele inconveniente pe care le presupune inflatia,pe plan economic si social.

Structura organizatorica a statelor reprezinta un alt criteriu de grupare a resurselor publice.

Astfel,in statele de tip federal ,resursele publice se structureaza pe trei niveluri :resurse ale bugetului federal,resurse ale bugetelor statelor ,regiunilor sau provinciilor membre ale federatiei si resurse ale bugetelor locale.In statele de tip unitar ,se deosebesc resurse publice ale bugetului central si resurse ale bugetelor locale.

In Romania,resursele financiare publice sunt structurate structurate pe criterii economice, in conformitate cu structura sistemului bugetar .Resursele financiare publice se constituie si se gestioneaza printr-un sistem unitar de bugete ,si anume: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat , bugetele locale, bugetele fondurilor speciale ,bugetul trezoreriei statului,bugetele institutiilor publice, in conditiile asigurarii echilibrului financiar.

Principalele categorii de resurse publice sunt:

** ** ** ** ** **

I.Resursele bugetului de stat :

*Venituri curente

A.Venituri fiscale

A.1.Impozite directe

A.2.Impozite indirecte

B.Venituri nefiscale

*Venituri din capital

*Incasari din rambursarea imprumuturilor acordate

II.resursele bugetului asigurarilor sociale de stat si ale asigurarilor pentru somaj:

A.Venituri fiscale

A.1.Contributia angajatorilor si a angajatilor

A.2.Alte contributii

B.Venituri nefiscale

III.Resursele bugetelor locale

1.Venituri proprii (fiscale si nefiscale)

2.Cote si sume defalcate din venituri ale bugetului de stat

3.Cote aditionale la unele venituri ale bugetelor de stat si ale bugetelor locale

4.Transferuri cu destinatie speciala de la bugetul de stat

IV.Resursele fondurilor speciale.

In categoria resurselor financiare publice se includ si veniturile institutiilor si autoritatilor publice cu caracter de venituri curente. In conformitate cu Legea privind finantele publice "institutiile publice includ Parlamentul,Administratia prezidentiala ,ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice,alte autoritati publice.".

Astfel, se considera ca institutiile publice produc bunuri publice pe care le distribuie in mod gratuit ,sau contra unei plati care nu intotdeauna constituie echivalentul serviciului prestat ,al carui consum este,de regula, nonconcurential.

Institutiile publice desfasoara actiuni in domenii cum sunt:invatamantul,sanatatea,asistenta sociala ,apararea nationala,ordinea publica,etc.

Resursele institutiilor publice se structureaza in venituri proprii ,venituri primite ca alocatii de la buget si subventii pentru activitati autofinantate.Finantarea de baza este asigurata prin resursele de la buget .Veniturile proprii ale institutiilor publice sunt venituri extrabugetare .

Institutiile publice pot beneficia si de resurse externe rambursabile ,de tipul finantarilor prin intermediul unor programe internationale ori ca urmare a unor acorduri si protocoale bilaterale incheiate cu institutii similare din alte tari.

In cadrul procesului decisional public exista diferente de la o tara la alta legate de sistemul initiativei bugetare utilizat. Acesta se refera la competenta elaborarii si aprobarii bugetului ,respective la autoritatile abilitate cu intocmirea ,publicarea si raspunderea pentru executia bugetului public.

In functie de sistemele constitutionale ,se pot identifica trei tipuri de sisteme ale initiativei bugetare ,in cadrul carora apar deosebiri referitoare la adoptarea deciziei bugetare. In practica,se intalnesc doua abordari ale sistemelor initiativei bugetare potrivit carora distingem:

*Sistemul parlamentar,Sistemul presidential si Sistemul conventional,pe de o parte;

*Sistemul initiativei guvernamentale, Sistemul mixt al initiativei bugetare parlamentare si guvernamentale si Sistemul American , pe de alta parte.

CAP.II BUGETUL LOCAL -COMPONENTA A SISTEMULUI DE BUGETE PUBLICE;

1.Autonomia finantelor publice locale

Din punct de vedere al continutului,bugetul public poate fi analizat ca: document ,sistem de fluxuri financiare, si instrument de politica economica .

Ca document ,bugetul public este un act in care sunt prevazute si aprobate ,in fiecare an ,veniturile si cheltuielile publice sau, dupa caz, numai cheltuielile ,in functie de sistemul de finantare a institutiilor publice.

Ca lege, bugetul public este:

-act de previziuni ,indicand resursele banesti ale statului si destinatiile acestora sub forma cheltuielilor;

-act de autorizare ,prin care puterea executiva este imputernicita de puterea legislativa sa cheltuiasca si sa perceapa venituri ,potrivit prevederilor legale;

-act anual ,respectiv anul bugetar pentru care sunt aprobate veniturile si cheltuielile bugetare ,precum si perioada in care se realizeaza executia indicatorilor bugetari.

Fiecare din componentele sistemului de bugete prin care se stabilesc resurse si cheltuieli publice se aproba de catre autoritati legislative:

legea bugetului de stat ;legea bugetului asigurarilor sociale de stat, deciziile consiliilor judetene si ale consiliilor locale ,dupa caz.

Bugetul public poate fi analizat si ca sistem de fluxuri financiare legate de formarea resurselor financiare publice ( impozite,taxe, contributii si alte venituri publice ) ,pe de-o parte ,si de repartizare a acestora ,pe de alta parte.

Si in ultima abordare, bugetul public poate fi analizat ca instrument de politica a statului in domeniul fiscalitatii si a cheltuielilor publice, intrucat prin acest document sunt stabilite veniturile bugetare ,pe de alta parte, care au un rol important in plan economic si social.

Bugetul public contribuie la realizarea echilibrului intre nevoile colective si mijloacele cu care se acopera.In acest scop ,se stabileste un raport intre resursele financiare publice provenite in principal din impozite si taxe ,si nevoile sociale ; in cadrul acestui raport trebuie sa se urmareasca respectarea echitatii in repartitia sarcinii fiscale asupra membrilor societatii . Astfel, pe baza puterii de contributie a subiectilor impozabili se stabileste capacitatea de satisfacere a nevoilor generale (utile, necesare sau indispensabile).

In sens larg, bugetul public reprezinta ansamblul documentelor din sectorul public ,care impreuna formeaza sistemul de bugete. Acesta este un sistem unitar format din :

• Bugetul de stat;
• Bugetul asigurarilor sociale de stat;
• Bugetele locale
• Bugetele fondurilor speciale
• Bugetul trezoreriei statului;
• Bugetele institutiilor autonome;
• Bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat ,bugetul asigurarilor sociale de stat ,bugetele locale si fondurile speciale,dupa caz;
• Bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;
• Bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si a caror rambursare ,dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice;
• Bugetul fondurilor externe nerambursabile.

Comunitatile locale reprezinta colectivitati umane,delimitate territorial din punct de vedere politic si administrativ,care au autoritati publice diferite de cele ale statului.Autonomia financiara a acestora este absolut necesara ,deoarece autonomia administrativa nu ar fi posibila fara autonomia financiara ,care-i asigura suportul material al functionarii .

Exista si un alt argument puternic,si anume acela ,conform caruia, comunitatile locale isi cunosc posibilitatile proprii privind resursele banesti de provenienta publica si,mai ales ,nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite pentru producerea de servicii pe plan local.

In statele democratice ,administratia locala se bazeaza pe principiile descentralizarii si autonomiei locale. Aceasta necesita un cadru legislativ si mecanisme necesare adecvate privind finantele administratiilor locale.

Prin asemenea reglementari se urmareste:

-delimitarea patrimoniului public aflat in proprietatea primariilor ,de cel aflat in proprietatea statului;

-crearea instrumentelor administrative necesare autoritatilor locale pentru indeplinirea atributiilor care le revin acestora;

-asigurarea conditiilor pentru asumarea responsabilitatii privind dezvoltarea locala.

Problema consolidarii autonomiei locale este o preocupare universala ,statele democratice contemporane fiind interesate de aplicarea principiului descentralizarii serviciilor publice,prin transmiterea, prin lege ,a mai multor competente organelor puterii si administratiei locale. De altfel,trebuie subliniat ca aceasta preocupare ,pentru statele europene ,se manifesta in conditiile in care ele nu au cunoscut efectele "centralismului democratic".Dar,pe de alta parte ,statele respective au avut grija intotdeauna sa coordoneze lucrurile in asa fel ,incat descentralizarea san u conduca si la divizarea natiunii.

In acest context justitia si apararea sunt servicii publice si nu pot fi descentralizate.

Problematica generala a autonomiei locale pentru statele europene face obiectul Cartei Europene a Autonomiei Locale. Protejarea si intarirea autonomiei locale in Europa prin intermediul unui document,care sa explice principiile adoptate de toate statele democratice din Europa, constituie un obiectiv al organelor locale de guvernare ,recunoscandu-se de la inceput ca un asemenea text ar trebui sa tinteasca la asigurarea adeziunii celor care sunt implicati in apararea autonomiei locale.

Carta obliga semnatarii sa aplice regulile de baza ce garanteaza independenta politica,administrativa si financiara a autoritatilor locale .

Conform Cartei, gradul de autonomie de care se bucura autoritatile locale poate fi privit ca o piatra de incercare pentru o democratie reala.

Principiile generale enumerate de Carta Europeana a Autonomiei Locale sunt:

1.Colectivitatile locale au dreptul,in cadrul politicii ecomice nationale la resursele proprii adecvate ,de care sa poata dispune liber ,in vederea exercitarii atributiilor lor;

2.Resursele financiare ale colectivitatilor locale trebuie sa fie proportionale cu responsabilitatile stabilite pentru ele prin Constitutie sau Lege;

3.Cel putin o parte din resursele financiare ale colectivitatilor locale trebuie sa provina din impozite si taxe locale ,in proportiile stabilite la nivelul autoritatilor locale, in limitele legii.

4.Sistemul financiar din care fac parte resursele de care dispun comunitatile locale trebuie sa fie de natura suficient de diversificata si dinamica ,incat sa le permita sa urmareasca ,pe cat posibil, evolutia reala a costurilor exercitarii competentelor proprii;

5.Protectia colectivitatilor locale mai slabe din punct de vedere financiar impune instituirea unor proceduri de ajustare sau a altor masuri echivalente care sa corijeze efectele aparitiei inegale a potentialelor surse de finantare ,cat si sarcina financiara care le revine acestora.

6.Colectivitatile locale trebuie sa fie consultate ,intr-o maniera adecvata,asupra modalitatilor in care le vor fi alocate resursele redistribuite;

7.Subventiile acordate colectivitatilor locale nu trebuie sa fie destinate,in masura in care este posibil,finantarii unor proiecte expres specificate .Acordarea subventiilor nu trebuie sa aduca atingere libertatii fundamentale a autoritatilor locale de a-si stabili politici proprii in domeniul lor de competenta;

8.In scopul finantarii propriilor obiective de investitii ,colectivitatile locale trebuie sa aiba acces ,conform legii,la piata nationala de capital.Avand in vedere deosebirile teritoriale si demografice ale fiecarei tari ,in prezent se constata o mare diversitate de sisteme determinate de mai multi factori:statutul colectivitatilor locale;numarul nivelurilor de administratie publica locala;repartizarea competentelor ;regimul finantelor locale.

In Europa exista trei modele,care au influentat organizarea administrativa in statele de pe continentul nostru:modelul francez ,modelul german si modelul britanic.

In Romania ,Ordonanta de Guvern 45/2003 stabileste principiile ,cadrul general si procedurile privind formarea,administrarea ,angajarea si utilizarea fondurilor publice locale,precum si responsabilitatile autoritatilor administratiei publice locale si ale institutiilor publice implicate in domeniul finantelor publice locale.

2.Organizarea finantelor publice locale

Finantele publice locale isi au originea in autonomizarea autoritatilor teritoriale in administrarea comunitatilor respective.

Organizarea distincta a finantelor locale ,pe baza autonomiei financiare a administratiilor locale ,permite degrevarea finantelor centrale de o seama de cheltuieli ,reducerea numarului si amploarei fluxurilor banesti intre cele doua niveluri structurale ale finantelor publice ,precum si o mai clara urmarire a modului cum sunt folosite fondurile constituite.

Pana la urma,separarea finantelor locale de cele centrale ,ca si in alte domenii ,este determinate de ratiuni de eficienta .Finantele locale satisfac mai bine si mai eficient cerintele de utilitati publice in teritoriu .

Problema care ramane deschisa este urmatoarea: pana unde se poate intinde autonomia financiara ,cu alte cuvinte,cat ar trebui sa reprezinte centralizarea si cat descentralizarea in domeniul finantelor publice?

In fiecare tara ,raportul dintre finantele publice centrale si cele locale este diferit.

Gradul de centralizare financiara difera in functie de concentrarea administratiei tarii, de masura in care organele locale sunt subordonate conducerii centrale.

Oricum ,obiectivele si actiunile majore ,de interes national, strategic,cele care afecteaza pe toti cetatenii cum sunt apararea , ordinea publica statala ,relatiile externe, protectia mediului si a cetateanului ,precum si politicile macrosociale de regularizare, stabilizare si bunastare , sunt finantate din fonduri centrale.

Descentralizarea financiara incepe sa functioneze dincolo de limita de la care aria utilizarii bunurilor si a serviciilor publice de interes national incepe sa se restranga , iar costul comparativ al luarii deciziilor la nivel central devine prea ridicat.

Este vorba de anumite utilitati cum ar fi construirea de drumuri, politia,iluminatul public,gospodaria comunala,transportul local, scolile, etc.

Exista ,totodata ,deosebiri in ceea ce priveste cererea de utilitati publice si posibilitatile de oferire a lor de la o unitate administrative teritoriala la alta.

In plus ,comunitatile locale sunt deschise ,au relatii variate intre ele.Totodata acestea implica autofinantarea locala.

Indiferent de gradul de autonomie a comunitatilor locale ,se considera ca la descentralizarea financiara trebuie avute in vedere anumite principii ca fiind cerinte ale stabilitatii finantelor publice ale tarii,astfel:

-Principiul diversitatii,explicat pe seama varietatii de forme si a masurii diferite a solicitarilor de bunuri si servicii publice ;

-Principiul echivalentei in finantarea serviciilor publice, explicat pe seama beneficiilor geografice pe care acestea le aduc cetatenilor;

-Principiul acceptarii costului descentralizarii determinat de diferentele fiscale regionale ,care se interfereaza cu raspandirea in spatiu a activitatilor economice;

-Principiul redistribuirii si stabilizarii centralizate ,impus de realitatea conform careia comunitatile locale nu dispun de instrumentele macroeconomice necesare pentru infaptuirea unor obiective de importanta nationala;

-Pricipiul compensarii fluxurilor financiare dintre colectivitati, cauzate de transferurile involuntare de venituri ,pe seama deosebirilor economice, si care prejudiciaza infaptuirea programelor de cheltuieli pentru unele din acestea;

-Principiul asigurarii serviciilor sociale vitale,conform caruia aceasta sarcina cade in seama autoritatilor centrale. Guvernul trebuie sa ofere minimum de servicii publice esentiale (sanatate, educatie,siguranta sociala) tuturor cetatenilor tarii;

-Principiul accesului echitabil la resursele financiare publice ,determinat de situatia unor colectivitati locale a caror balanta dintre nevoi si capacitatea fiscala este deficitara ,necesitand compensarea minusului de resurse prin transferuri guvernamentale ,pe seama unei scheme prestabilite;

-Principiul echilibrului financiar ,conform caruia repartizarea intre nivelurile de autoritate publica ale finantelor publice trebuie sa sigure exercitarea conducerii in limita atributiilor si competentelor ce revin fiecareia .

Aceasta inseamna ca resursele financiare publice sa fie deopotriva redistribuite pentru acoperirea cheltuielilor cu functionarea sectorului public in administrarea statului si in aceea a colectivitatii locale.

Functionarea finantelor publice locale pe baza descentralizarii financiare beneficiaza de tehnici commune finantelor publice.

Efectele obtinute in functionarea finantelor colectivitatilor locale se refera mai intai la preluarea unor atributii ale finantelor autoritatilor publice centrale ,apoi la cresterea necesarului de resurse financiare pentru finantarea cheltuielilor locale,ceea ce a dus in ultima vreme la obtinerea dreptului de a se imprumuta pe piata capitalului de imprumut.

De asemenea,finantele locale au castigat largi competente in materie de control juridic si bugetar ,autoritatile locale dispun de un sistem contabil propriu.

In Romania,in sfera finantelor publice locale sunt delimitate urmatoarele categorii de bugete locale:bugetele judetene ,administrate de consiliile judetene si bugetele municipiilor ,oraselor ,comunelor administrate de consiliile locale.

Finantele publice locale cuprind si finantele institutiilor publice locale.

Organizarea teritoriala a finantelor publice este asezata pe impartirea tarii in unitati administrative-teritoriale.

Ea apare astfel structurata pe niveluri ierarhice in limitele fiecarei unitati administrative :judete,municipii,orase,commune.

Organele financiare locale ,care functioneaza in aceste structuri ,acopera prin activitatea lor intregul teritoriu al tarii si indeplinesc atributii cu caracter financiar in toate localitatile.

Astfel,din punct de vedere juridic ,organele financiare teritoriale sunt institutii ale administratiei publice, cu administratie si gestiune proprie de institutie publica.

Sfera lor de actiune difera,dupa nivelul organizatoric ,astfel:

-Directiile generale ale finantelor publice,la nivel de judet si municipiu Bucuresti;

-Administratiile finantelor publice ,la nivelul municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti,oraselor, comunelor.

3.Locul bugetelor locale in cadrul bugetului general consolidat;

Pentru a aprecia locul bugetelor locale in sistemele bugetare din statele contemporane ,ne folosim de ponderile pe care le au veniturile si cheltuielile locale in totalul celor consolidate.

Astfel, in tarile dezvoltate , inclusiv in majoritatea tarilor membre ale Uniunii Europene ,ponderile veniturilor bugetelor locale in bugetul general consolidat sunt cuprinse intre 11,6% in Belgia , in 1998 si 46,5% in Danemarca ,in 1990.

Exceptie face Portugalia ,unde veniturile bugetelor locale ,ca si cheltuielile acestora ,reprezinta sub 10% din bugetul general consolidat .In general,se remarca faptul ca ,in tarile in curs de dezvoltare ,procentele respective sunt cele mai mici ,fiind cuprinse intre 4,5 % in Mexic ,in 1995, si 13,1% in Brazilia ,in 1998, ceea ce are ca semnificatie gradul redus al autonomiei finantelor publice locale.

La fel, in cazul cheltuielilor bugetelor locale ,ponderile in bugetul general consolidat sunt mai mari in tarile dezvoltate ,inclusiv in tarile membre ale Uniunii Europene ,care, in majoritatea lor ,depasesc 15-20% , atingand chiar si proportii de peste 30% si chiar 40% .

De exemplu ,in S.U.A. , ponderea cheltuielilor locale este de peste 20% in cei trei ani ,in Suedia si Finlanda ,peste 30%, iar in Danemarca peste 40% . In tarile in curs de dezvoltare , ponderea cheltuielilor locale este sub 10% si putin peste 10% ,ceea ce demonstreaza ,de asemenea , o slaba autonomie a finantelor publice locale.

In tarile cu economie in tranzitie ,atat in cazul veniturilor ,cat si al cheltuielilor publice locale ,ponderile sunt mai mari , comparabile,in multe tari ,cu cele din Uniunea Europeana . In general,nivelul acestora se situeaza peste 10%,atingand chiar si proportii de peste 20% si chiar peste 30%.

Datele referitoare la Romania sunt prezentate in tabelul urmator.

Ponderea veniturilor si cheltuielilor bugetelor locale in bugetul general consolidate al Romaniei,in perioada 1990-2001

-in procente-

Analiza comparativa a proportiilor privind veniturile si cheltuielile locale in bugetul general consolidat ,fata de celelalte tari in tranzitie ,ne arata ca fata de majoritatea acestora, ponderile sunt mai mici.

Pe de alta parte ,in dinamica, in perioada 1992-2001, proportiile au crescut ,apropiindu-se de 20 procente, ceea ce demonstreaza cresterea gradului autonomiei locale ,fata de autoritatile centrale.

4.Nivelul si structura veniturilor bugetelor locale

Prin buget local intelegem actul in care se inscriu veniturile si cheltuielile colectivitatilor locale ,pe o perioada de un an.

Bugetele locale sunt bugetele unitatilor administrativ -teritoriale care au personalitate juridical.In Romania, fiecare comuna,oras,municipiu si sector al municipiului Bucuresti intocmeste buget propriu , in conditii de autonomie.

Bugetele locale reprezinta instrumentele de planificare si de conducere a activitatii financiare a unitatilor administrativ teritoriale. Structura acestora reflecta gradul de autonomie a administratiei locale fata de puterea centrala si de legaturile existente intre diferitele administratii teritoriale .

De asemenea, bugetele locale reflecta fluxurile formarii veniturilor si efectuarii cheltuielilor administratiilor locale , modalitatea de finantare a cheltuielilor pe destinatii si de acoperire a deficitelor.

Bugetul local este o componenta a sistemului de bugete definit ,conform reglementarilor legale ,ca o veriga a acestuia ,in contextul autonomiei in raport cu celelalte componente (bugetul de stat,bugetul asigurarilor sociale de stat , bugetele fondurilor speciale ,bugetele institutiilor publice autonome , bugetul trezoreriei statului si altele).

Bugetele locale su o anumita structura ,in cadrul administratiilor publice locale,delimitate territorial .Fiecare dintre acestea este autonom unul fata de celalalt .

Astfel, in Romania cele doua verigi ale bugetelor locale sunt:

1.Bugetele proprii ale judetelor si al municipiului Bucuresti ,administrate de catre Consiliile judetene;

2.Bugetele proprii ale comunelor,oraselor ,municipiilor si ale sectoarelor municipiului Bucuresti, administrate de catre primarii.

Conform clasificatiilor economice si functionale ONU folosite in raportarile statistice internationale ,structura veniturilor si a cheltuielilor bugetelor locale este comuna cu cea a bugetului central (de stat) si a altor bugete in cadrul sistemului de bugete.

Este vorba, desigur, de principalele categorii ,conform gruparilor folosite in clasificatiile bugetare .

Totusi ,fiind vorba de o componenta distincta ,a carei autonomie ,in general ,nu este inca deplina ,existand raporturi de dependenta fata de bugetul central ,structura specifica , mai ales a veniturilor,se prezinta astfel:

Veniturile:

1. Veniturile proprii ale bugetelor locale,reglementate prin Legea privind finantele publice si Legea privind finantele publice locale.

Acestea cuprind impozite si taxe si varsaminte de venituri cuvenite de la platitori ( agenti economice si institutii publice ) de importanta locala si din impozite locale (de la populatie sau de la persoane juridice ). In mod normal ,aceste venituri ar trebui sa reprezinte majoritatea in totalul veniturilor bugetelor locale.

2.Venituri atribuite ,in care intra sumele defalcate din anumite venituri cuvenite ,potrivit legii bugetului de stat. In mod frecvent sunt folosite sumele defalcate din impozitul pe venit sau chiar atribuirea ,cel putin temporara ,a altor impozite pe veniturile persoanelor fizice .

3.Transferuri acordate de la bugetul de stat pentru finantarea unor obiective de interes national ,dar care pot fi mai eficient organizate si controlate de catre organelle locale: actiuni de protectie sociala ,unele investitii etc.

4.Imprumuturile contractate pe piata financiara interna sau externa ,fie direct , in numele organelor administratiei publice locale, fie garantate de catre Guvern.

Elaborarea proiectelor bugetelor locale se bazeaza pe proiectele de bugete proprii ale administratiei ,ale institutiilor si serviciilor publice din subordine. Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale propun programele prin care sunt initiate actiunile de implementare a finantarii bugetare.

Transferurile de la bugetul de stat catre bugetele locale se efectueaza ,in limitele prevazute ,de catre Ministerul Finantelor Publice, prin Directiile generale ale finantelor publice ,la cererea ordonatorilor principali ,in functie de necesitatile executiei bugetare.

Executia de casa a bugetelor locale se efectueaza prin unitatile teritoriale ale trezoreriei statului ,prin evidentierea in conturi distincte a veniturilor si a cheltuielilor ,a altor operatiuni dispuse de ordonatorii de credite bugetare ,a veniturilor si a cheltuielilor extrabugetare ale institutiilor ,pe categorii de resurse.

Pentru stabilirea rezultatelor finale ale executiei bugetelor locale ,ordonatorii principali de credite intocmesc conturile anuale de executie a bugetelor locale pe care le transmit spre aprobare consiliilor locale.In cadrul acestui cont se inscriu:

a)La venituri: 1.prevederile aprobate initial;

2.prevederile bugetare definitive;

3.incasarile realizate.

b)La cheltuieli: 1.creditele aprobate initial;

2.creditele definitive;

3.platile effectuate;

Pe baza acestor date se stabileste rezultatul executiei.

Asigurarea echilibrului intre lichiditati si plati pe parcursul executiei de casa se poate confrunta cu golurile temporare de casa ,ca urmare a decalajului dintre momentele incasarii veniturilor si cele ale efectuarii platilor.

CAP.III REGLEMENTARI ACTUALE PRIVIND FINANTELE PUBLICE LOCALE

Legea finantelor publice locale ,la momentul actual , o reprezinta Ordonanta de urgenta 45 / 2003 privind finantele publice locale, ordonanta care stabileste principiile,cadrul general si procedurile privind formarea ,administrarea ,angajarea si utilizarea fondurilor publice locale ,precum si responsabilitatile autoritatilor administratiei publice locale si ale institutiilor publice implicate in domeniul finantelor publice locale.

Astfel,in intelesul acestei ordonante ,bugetul local reprezinta un document prin care sunt prevazute si aprobate in fiecare an veniturile si cheltuielile unitatilor administrative teritoriale,iar definitia impozitului este : prelevare obligatorie ,fara contraprestatie imediata ,directa si nerambursabila ,pentru satisfacerea necesitatilor de interes general.

Articolul 5 reglementeaza veniturile bugetelor locale ,care se constituie din:

a)venituri proprii formate din :impozite,taxe ,contributii ,alte varsaminte ,alte venituri si cote defalcate din impozitul pe venit;

b)sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;

c)subventii primate de la bugetul de stat si de la alte bugete;

d)donatii si sponsorizari.

Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazeaza pe constatarea si evaluarea materiei impozabile si a bazei de impozitare in functie de care se calculeaza impozitele si taxele aferente ,evaluarea serviciilor prestate si a veniturilor obtinute din acestea ,precum si alte elemente specifice , inclusiv pe serii de date ,in scopul evaluarii corecte a veniturilor.

Transferurile consolidabile de la bugetul de stat catre bugetele locale se acorda pentru investitii finantate din imprumuturi externe la a caror realizare contribuie si Guvernul ,potrivit legii, si se aproba anual ,in pozitie globala ,prin legea bugetului de stat .

Din bugetul de stat ,prin bugetele unor ordonatori principali de credite ai acestuia ,precum si din alte bugete se pot acorda transferuri catre bugetele locale pentru finantarea unor programe de dezvoltare sau sociale ,de interes national,judetean sau local.

Aceasta reglementare, respectiv O.G.45/2003 privind finantele publice locale prevede in Anexa nr.1,Cap.II -Lista veniturilor care se prevad in bugetele proprii ale oraselor , lista care este prezentata in aceasta lucrare ca Anexa 1.

Ea poate fi actualizata ca urmare a perfectionarii legislatiei fiscale ,precum si prin legile bugetare anuale ,in concordanta cu programele de crestere a autonomiei financiare a unitatilor administrativ teritoriale si de descentralizare a serviciilor publice.

Ultima reglementare ,aparuta in 19 Mai 2004 , respectiv Hotararea de Guvern 783/2004 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile ,impozitele si taxele locale si alte taxe asimilate acestora ,precum si pentru amenzile care se indexeaza / ajusteaza /actualizeaza anual pe baza ratei inflatiei , aplicabile in anul fiscal 2005, va intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2005 si va sta la baza hotararilor de consiliu privind stabilirea taxelor si impozitelor locale.

De la 1 ianuarie 2004 impozitele si taxele locale sunt reglementate de Legea 571 privind CODUL FISCAL , Titlul IX.,

impreuna cu Hotararea de Guvern 44/2004 privind Normele de aplicare a Codului fiscal.

Asa cum se precizeaza in articolul 1 al Codului fiscal,in materie fiscala acest cod prevaleaza asupra oricaror prevederi din alte acte normative, in caz de conflict aplicandu-se prevederile Codului fiscal.

Codul aduce in prim plan,respectiv la art.3, principiile fiscalitatii ,pe care se bazeaza toate impozitele si taxele reglementate ,inclusiv taxele si impozitele locale, si care sunt urmatoarele:

a)neutralitatea masurilor fiscale in raport cu diferitele categorii de investitori si capitaluri ,cu forma de proprietate ,asigurand conditii egale investitorilor ,capitalului roman si strain;

b)certitudinea impunerii ,prin elaborarea de norme juridice clare ,care san u conduca la interpretari arbitrare ,iar termenele ,modaliatatea si sumele de plata sa fie prcis stabilite pentru fiecare platitor ,respectiv acestia sa poata urmari si intelege sarcina fiscala ce le revine ,precum si sa poata determina influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;

c)echitatea fiscala la nivelul persoanelor fizice ,prin impunerea diferita a veniturilor ,in functie de marimea acestora;

d)eficienta impunerii prin asigurarea pe termen lung a prevederilor Codului fiscal,astfel incat aceste prevederi sa nu conduca la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice si juridice ,in raport cu impozitarea in vigoare la data adoptarii de catre acestea a unor decizii investitionale majore.

Principiile care stau la baza stabilirii impozitelor si taxelor locale sunt stipulate in H.G.44/2004 privind Normele de aplicare a Codului fiscal si sunt urmatoarele:

a)principiul transparentei-autoritatile administratiei publice locale au obligatia sa isi desfasoare activitatea intr-o maniera deschisa fata de public;

b)principiul aplicarii unitare - autoritatile administratiei publice locale asigura organizarea executarii si executarea in concret ,in mod unitar ,a prevederilor titlului IX din Codul fiscal si ale Normelor metodologice , fiindu-le interzisa instituirea altor impozite sau taxe locale in afara celor prevazute in Titlul IXdin cod; taxele speciale instituite pentru functionarea unor servicii publice create in interesul persoanelor fizice si juridice ,se incaseaza numai de la acestea ,potrivit regulamentului aprobat de consiliile locale in conditiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.45/2003 privind finantele publice locale.

c)principiul autonomiei locale - consiliile locale ,Consiliul General al Municipiului Bucuresti si consiliile judetene stabilesc impozitele si taxele locale intre limitele si in conditiile titlului IX al Codului fiscal si al Normelor de aplicare ;acest principiu corespunde Cartei europene a autonomiei locale ,adoptata la Strasbourg la 15 octombrie 1985 ,ratificata prin Legea nr.199/1997,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei ,Partea 1 ,nr.331 din 26 noiembrie 1997.

Conform art.248 din Cod impozitele si taxele locale sunt dupa cum urmeaza:

a)impozitul pe cladiri;

b)impozitul pe teren;

c)taxa asupra mijloacelor de transport;

d)taxa pentru eliberarea certificatelor,avizelor si autorizatiilor;

e)taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate;

f)impozitul pe spectacole;

g)taxa hoteliera;

h)taxe speciale;

i)alte taxe locale.

Observ ,ca practician, lipsa unei taxe din lista, si anume taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat,folosite in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura .

Intervine astfel un vid legislativ in ceea ce priveste terenurile de stat ,folosite in special de persoane juridice, important fiind si faptul ca suprafetele de teren incadrate pana acum in acest capitol sunt foarte mari.

Noile reglementari ,respectiv Codul fiscal si Normele de aplicare,art.250, aduc in plus la impozitul pe cladiri o mai larga prezentare a cladirilor si constructiilor speciale pentru care nu se datoreaza impozit pe cladiri si o procedura noua de depunere a Cererii pentru avizarea constructiilor speciale in scopul scutirii de la plata impozitului pe cladiri ,cerere care se aproba prin hotarare de consiliu local .

Desemenea ,la art.252 se precizeaza detaliat modul in care se majoreaza impozitul datorat de persoanele fizice ce detin mai multe cladiri utilizate ca locuinta,care nu sunt inchiriate unei alte persoane , dupa cum urmeaza:

a)cu 15% pentru prima cladire in afara celei de la adresa de domiciliu;

b)cu 50% pentru cea de-a doua cladire in afara celei de la adresa de domiciliu;

c)cu 75% pentru cea de-a treia cladire in afara celei de la adresa de domiciliu;

d)cu 100% pentru cea de-a patra cladire si urmatoarele in afara celei de la adresa de domiciliu,

cu mentiunea ca impozitul majorat se determina in functie de ordinea in care proprietatile au fost dobandite,asa cum rezulta din documentele ce atesta calitatea de proprietar.

La persoanele juridice,impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare cuprinse intre 0,5 % si 1% asupra valorii de inventar a cladirii . Noutatea este faptul ca in cazul unei cladiri a carei valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii , valoarea impozabila se reduce cu 15% ,iar in cazul cladirilor care fac obiectul unui contract de leasing financiar impozitul pe cladire se datoreaza de proprietar la valoarea cladirii inregistrata in contractul de leasing financiar.

O alta noutate pentru impozitele si taxele locale prezentata in Norme la art.254 este faptul ca in situatia in care prin certificatul fiscal eliberat de catre compartimentul de specialitate se atesta existenta unei sarcini fiscale,notarul public va refuza autentificarea actului notarial pana la prezentarea documentului in original privind stingerea obligatiilor respective.

Impozitul pe teren se datoreaza de orice persoana care are in proprietate teren situat in Romania ,exceptand cazurile pentru care Codul fiscal prevede altfel. Calculul se efectueaza luand in considerare numarul de metri patrati de teren ,rangul localitatii in care este amplasat terenul si zona si/sau categoria de folosinta a terenului, conform incadrarii facute de consiliul local.

Pe plan local ne-a ajutat definitia data in art.257 sintagmei de infrastructura portuara ,conform careia aceasta reprezinta ansamblul constructiilor destinate adapostirii,acostarii si operarii navelor si protectiei porturilor , precum si totalitatea cailor de comunicatie pentru activitatile industriale si comerciale .

In cazul unui teren amplasat in intravilan ,impozitul pe teren se stabileste prin inmultirea numarului de metri patrati ai terenului cu suma corespunzatoare prevazuta in urmatorul tabel:

Orasul Navodari este localitate de rangul III.

In cazul unui teren amplasat in extravilan ,indiferent de rangul localitatii ,categoria de folosinta si zona unde este situate ,impozitul pe teren este de 10.000 lei/ha.

Declaratiile fiscale se depun in termen de 30 de zile de la data dobandirii sau de la data aparitiei oricareia dintre urmatoarele situatii :

-intervin schimbari privind domiciliu fiscal al contribuabilului;

-se realizeaza modificari ce conduc la recalcularea impozitului datorat;

-intervin schimbari privind situatia juridica a contribuabilului , de natura sa conduca la modificarea impozitului pe teren.

Pentru plata cu anticipatie a impozitului pe cladiri,impozitului pe teren si a taxei asupra mijloacelor de transport ,datorate pentru intregul an de catre persoanele fizice,pana la data de 15 martie a anului respectiv ,se acorda o bonificatie de pana la 10%,stabilita prin hotarare a consiliului local.

Taxa asupra mijloacelor de transport se datoreaza de orice persoana care are in proprietate un mijloc de transport care trebuie inmatriculat in Romania ,cu exceptia cazurilor pe care Codul fiscal le prevede la art.262. In cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar ,taxa asupra mijlocului de transport se datoreaza de locator.

O particularitate o reprezinta faptul ca taxa auto se datoreaza la bugetul local al unitatii administrative teritoriale unde are domiciliu fiscal proprietarul .

Taxa se calculeaza in functie de tipul mijlocului de transport ,iar in cazul mijloacelor de transport cu tractiune mecanica ,taxa se calculeaza in functie de capacitatea cilindrica a acestora ,prin inmultirea fiecarui 500 cm cubi sau fractiune din aceasta cu suma corespunzatoare din tabelul urmator:

Capacitatea cilindrica sau masa totala maxima autorizata a unui mijloc de transport se stabileste prin cartea de identitate a mijlocului de transport,prin factura sau un alt document similar.

In cazul oricarui impozit sau taxe locale care consta intr-o anumita suma in lei sau care este stabilita pe baza unei anumite sume in lei ,sumele respective se indexeaza anual pentru a reflecta rata estimata a inflatiei pentru anul urmator ,daca rata estimata a inflatiei depaseste 5%.

Sumele indexate se initiaza in comun de ministerul Finantelor Publice si Ministerul Administratiei si Internelor si se aproba prin hotarare a Guvernului,emisa pana la data de 30 aprilie, inclusiv , a fiecarui an.Pana la data de 31 decembrie 2004, nivelurile impozitelor si taxelor locale prevazute in Codul fiscal este cel stabilit prin hotararile consiliilor locale adoptate in anul 2003 pentru anul 2004.

O alta reglementare de baza in practica o reprezinta Ordonanta de Guvern nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Acest cod reglementeaza drepturile si obligatiile partilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat si bugetelor locale,prevazute de Codul fiscal.

Prin administrarea impozitelor si taxelor se intelege ansamblul activitatilor desfasurate de organele fiscale in legatura cu:

a)inregistrarea fiscala;

b)declararea,stabilirea,verificarea si colectarea impozitelor si taxelor;

c)solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative fiscale.

Un termen nou folosit in actuala legislatie este acela de inspectie fiscala. Inspectia fiscala are ca obiect verificarea bazelor de impunere ,a legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale ,corectitudinii si exactitatii indeplinirii obligatiilor de catre contribuabili,respectarea prevederilor legislatiei fiscale si contabile,stabilirea diferentelor obligatiilor de plata ,precum si a accesoriilor acestora.

Inspectia fiscala se exercita asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare ,care au obligatii de stabilire,retinere si plata a impozitelor si taxelor si a altor obligatii fiscale prevazute de lege.

Colectarea creantelor fiscale consta in exercitarea actiunilor care au ca scop stingerea creantelor fiscale si se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu,dupa caz.

Pentru neachitarea la termenul de scadenta de cate debitor a obligatiilor de plata ,se datoreaza dupa acest termen dobanzi si penalitati de intarziere .Dobanzile se calculeaza pentru fiecare zi ,incepand cu ziua urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv.

Nivelul dobanzilor se stabileste prin hotarare a Guvernului ,la propunerea Ministerului Finantelor Publice ,corelat cu nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei ,o data pe an,in luna decembrie ,pentru anul urmator ,sau in cursul anului ,daca aceasta se modifica cu peste 5 puncte procentuale .

Pe perioada pentru care au fost acordate inlesniri la plata impozitelor si taxelor restante se datoreaza dobanzi.

Nivelul dobanzilor este ,conform reglementarilor in vigoare la aceasta data , 0,06 % pentru fiecare zi de intarziere.

Plata cu intarziere a obligatiilor fiscale se sanctioneaza cu o penalitate de intarziere de 0,5% pentru fiecare luna si/sau fractiune de luna de intarziere,incepand cu data de intai a lunii urmatoare scadentei acestora ,pana la data stingerii acestora inclusiv .

Penalitatea de intarziere nu inlatura obligatia de plata a dobanzilor.

In cazul in care debitorul nu-si plateste de bunavoie obligatiile fiscale datorate ,organele fiscale competente ,pentru stingerea acestora ,vor proceda la actiuni de executare silita ,potrivit Codului de procedura fiscala.

Creantele bugetare care se incaseaza ,se administreaza ,se contabilizeaza si se utilizeaza de institutiile publice ,provenite din venituri proprii ,precum si cele rezultate din raporturi juridice contractuale se executa prin organe proprii ,acestea fiind abilitate sa duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita .

Pentru efectuarea procedurii de executare silita este competent organul de executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmaribile ,coordonarea intregii executari revenind organului de executare in a carui raza teritoriala isi are domiciliu fiscal debitorul.

Executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza numai in temeiul unui titlu executoriu emis de organul fiscal competent sau al unui inscris care,potrivit legii, constituie titlu execitoriu.

Titlu de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevazut de lege.

Executarea silita se poate intinde asupra tuturor veniturilor si bunurilor proprietate a debitorului ,urmaribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueaza numai in masura necesara pentru realizarea creantelor fiscale si a cheltuielilor de executare .

Executarea silita a creantelor fiscale nu se perimeaza. Ea se desfasoara pana la stingerea creantelor fiscale inscrise in titlu executoriu ,inclusiv a dobanzilor,penalitatilor de intarziere ori a altor sume ,datorate sau acordate potrivit legii prin acesta ,precum si a cheltuielilor de executare.

Executarea silita incepe prin comunicarea somatiei.Daca in termen de 15 zile de la comunicarea somatiei nu se stinge debitul ,se continua masurile de executare silita .Somatia este insotita de un exemplar al titlului executoriu.

Modalitatile de executare silita sunt urmatoarele:

-executarea silita prin poprire asupra veniturilor debitorului de la banca;

-executarea silita a tertului poprit;

-executarea silita a bunurilor mobile,a fructelor neculese si a recoltelor prinse in radacini;

-executarea silita a bunurilor imobile;

-executarea silita a unui ansamblu de bunuri;

Persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor Codului de procedura fiscala de catre organele de executare ,precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii.

In exercitarea atributiilor de serviciu functionarii publici din cadrul organelor fiscale sunt investiti cu exercitiul autoritatii publice si beneficiaza de protectie potrivit legii.

Codul de procedura fiscala a fost aprobat si modificat prin Legea 174/2004 aparuta in Monitorul Oficial din 25 mai 2004, care introduce cu prioritate notiunea de buget general consolidat in ceea ce priveste administrarea impozitelor,taxelor ,contributiilor si a altor sume datorate acestuia.

CAP. IV. BUGETUL LOCAL AL ORASULUI NAVODARI-ROLUL IMPOZITELOR SI TAXELOR LOCALE IN ALIMENTAREA CU VENITURI A BUGETULUI LOCAL.

Autoritatile administratiei publice locale sunt Consiliu local ca autoritate deliberativa si Primarul ca autoritate executiva.

Competentele si responsabilitatile acestora in procesul bugetar sunt urmatoarele:

• Elaboreaza si aproba bugetele locale la termenele stabilite;
• Stabilesc,incaseaza si urmaresc colectarea impozitelor si taxelor locale ;
• Urmaresc executia bugetelor locale si rectificarea acestora,pe parcursul unui an bugetar,in conditii de echilibru bugetar;
• Stabilesc si urmaresc modul de prestare a serviciilor publice locale ,inclusiv optiunea trecerii sau nu a acestor servicii in raspunderea unor agenti economice specializati sau servicii publice locale ,urmarindu-se eficientizarea acestora in beneficiul cetatenilor;
• Asigura administrarea eficienta a bunurilor din proprietatea publica sau privata a unitatilor administrative-teritoriale;
• Angajeaza imprumuturi pe termen scurt,mediu si lung si urmaresc achitarea la scadenta a obligatiilor de plata rezultate din acestea;
• Acorda garantii pentru imprumuturi pe termen mediu si lung si urmaresc achitarea de catre garanti,la scadenta ,a obligatiilor de plata rezultate din imprumuturile respective;
• Asigura administrarea resurselor financiare pe parcursul executiei bugetare ,in conditii de eficienta ;
• Stabilesc optiunile si prioritatile in aprobarea si in efectuarea cheltuielilor publice locale;
• Elaboreaza,aproba ,modifica si urmaresc realizarea programelor de dezvoltare in perspectiva a unitatilor adminiostrativ teritoriale ca baza a gestionarii bugetelor locale anuale ;
• Organizeaza si urmaresc efectuarea controlului financiar asupra gestiunii proprii ,gestiunilor institutiilor si serviciilor publice din subordinea consiliilor locale .

Astfel ,bugetul de venituri al orasului Navodari pentru anul 2004 este prezentat in urmatorul tabel:

-mii lei-

O analiza a ponderii procentuale pe care o detin taxele si impozitele locale in veniturile locale ne arata urmatoarele:

-in totalul veniturilor proprii ale bugetului local impozitele si taxele locale detin o pondere de 46,55 %:

(78.050.000 lei / 167.654.000 lei ) x 100 = 46,55 %

-in totalul veniturilor locale impozitele si taxele locale detin o pondere de 24,92 % :

(78.050.000 lei / 313.223.764 lei) x 100 = 24,92 %

Incasarile realizate de Serviciul impozite ,taxe locale,control si executare silita din cadrul Primariei Navodari, pana la data de 20.06.2004 sunt prezentate in Anexa 2 la aceasta lucrare,pe coduri de debite , sub forma unui Centralizator LISTA INCASARI pentru perioada 01.01.2004 ,

20.06.2004 , situatie care ne arata ca totalul incasarilor curente ,adica impozite si taxe locale aferente anului 2004 ,sunt in suma de 27.899.201.800 lei ,restul de incasari pana la suma totala de 30.840.877.447 lei reprezentand debite ramasita (pentru ani anteriori ) ,precum si dobanzi si penalitati de intarziere aferente acestor debite.

Rezulta ,asadar ,ca din totalul veniturilor din impozite si taxe locale prognozat in bugetul de venituri al orasului pentru anul 2004 s-a incasat numai 35,74 % ( 27.899.201 lei / 78.050.000 lei * 100 ) ,desi ne aflam la mijlocul anului din punct de vedere calendaristic.

O analiza mai aprofundata se poate realiza pe baza Anexei 3 la aceasta lucrare,respectiv a Centralizatorului pe coduri de debit, deci pe tipuri de impozite si taxe locale .

Astfel, intarzieri mai mari se regasesc la persoanele juridice, si anume numai 26% din debitul la impozit teren persoane juridice a fost incasat ,iar la impozit cladiri persoane juridice procentul de incasare reprezinta 34,5%.

Acest decalaj la incasari persoane juridice se va atenua ,asa cum am observat in anii fiscali anteriori,in perioada de vara, cand activitatea economica va inflori ,o data cu deschiderea si dezvoltarea activitatii turistice de pe litoralul navodarean.

In ceea ce privesc incasarile la persoane fizice ,acestea se afla in graphic optim ca procent de realizare:

-70 % incasat debitul la impozit teren persoane fizice;

-61% incasat debitul la impozit cladiri persoane fizice;

-55,5% incasat debitul la taxa auto persoane fizice.

In Anexa 4 la lucrare am realizat o comparatie grafica a debitelor stabilite lunar la impozite si taxe locale fata de incasarile aferente lunii respective.Debitul lunii decembrie reprezinta debitul restant ,neachitat la 31.12.2003 .

Se observa incasari mari in luna ianuarie,in special la persoane fizice, datorita faptului ca populatia a dorit sa beneficieze de bonificatia de 10% din impozit daca achita integral debitele anului curent pana la data de 31.01.2004.

Incasarile mari din luna martie sunt preponderent constituite din plati efectuate de persoane juridice la scadenta trimestrului I de plata (respectiv data de 15.03.2004).

Unul din obiectivele prevazute la domeniul III de actiune al Guvernului si al Bancii Nationale a Romaniei pentru diminuarea blocajului financiar este introducerea obligatorie a acceptarii cartilor de credit/debit pentru operatorii economici care depasesc o anumita cifra de afaceri ,se arata in expunerea de motive la OUG 193/12.12.2002,act ce poarta semnatura Domnului Adrian Nastase.

Cadrul legal care reglementeaza plata electronica a taxelor si impozitelor locale il reprezinta :OG.24/2001 privind incasarea prin mijloace electronice a impozitelor si taxelor locale , HG.158/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind implementarea Sistemului electronic de incasare a impozitelor si taxelor locale si Legea 291/2002 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.24/2002.

Autoritatile administratiei publice locale din orase si municipii sunt obligate sa implementeze sisteme electronice de incasare a impozitelor si taxelor locale .La nivelul comunelor ,implementarea acestui system se poate face daca exista solicitari in acest sens.

Noile termene pana la care autoritatile administratiei publice locale mai sus mentionate sunt obligate sa implementeze sistemul sunt precizate in Legea 291/2002:1 februarie 2003 in cazul municipiilor si 1 noiembrie 2003 in cazul oraselor.

Sistemul de plata a impozitelor si taxelor locale trebuie sa permita :consultarea de catre contribuabil a listei taxelor si impozitelor locale datorate ,precum si lista detaliata a platilor efectuate ,dar si obtinerea de servicii de consultanta cu privire la utilizarea Sistemului de incasare a taxelor si impozitelor locale prin mijloace electronice.

In practica, implementarea sistemelor de plata a impozitelor si taxelor locale la nivelul municipiilor si a Sectoarelor Mun.Bucuresti nu s-a realizat decat in proportie de 40-50% ( conform datelor oferite de Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei si www. no-cash.ro ), desi termenul a expirat pe 1 februarie 2003.

Nici la nivelul orasului Navodari aceasta operatiune nu a fost incheiata,deoarece necesita costuri mari de achizitionare a tehnicii hard utilizate si specialisti in informatica pe care administratia publica locala nu ii poate atrage ca salariati,nivelul salarizarii din domeniu fiind cu mult inferior nivelului salariilor din domeniu privat.

Speranta noastra este ca acest sistem sa imbunatateasca modul de colectare a creantelor bugetului local,in asa fel incat sa nu mai fie necesara interventia asupra contribuabililor prin masuri de executare silita si sa fie evitate cozile interminabile de la ghiseele de plata ,in special in luna ianuarie a fiecarui an, cand contribuabilii beneficiaza de bonificatie pentru achitarea integrala a debitelor.

*

Intr-un sistem politic democratic administratia locala este un element cheie .Institutiile sale furnizeaza o serie de servicii esentiale pentru bunastarea economica si sociala a locuitorilor ,utilizeaza o proportie semnificativa din banii publici si constituie ,direct si indirect ,o sursa de locuri de munca. Administratia locala reprezinta insa mai mult decat un furnizor de servicii . Ea este nivelul cel mai apropiat de cetateni si are un rol important in reprezentarea preocuparilor si opiniilor conturate la nivelul localitatilor . Administratia locala trebuie sa construiasca structurile ,mediul capabil sa sprijine in mod activ participarea.

Actiunile care au avut loc in Romania in directia reformei administratiei publice locale nu pot fi considerate incheiate fara un angajament real in reinnoirea structurilororganizatorice corespunzatoare,astfel incat acestea sa se transforme in mod fundamental din structuri de tip mecanicist ,in structuri organice, mai flexibile, mai eficiente si , cu siguranta , mai putin birocratice .

Un sondaj intreprins de firma internationala KPMG releva ca principalele bariere percepute de investitorii straini in Romania sunt :

"birocratia sufocanta (71%), infrastructura saraca (60%) si coruptia (55%)".

Corespunzator,se manifesta necesitatea de a schimba statutul si comportamentul functionarului public, dar si mentalitatile, comportamentul colectivitatilor locale , astfel incat sa fie posibila implicarea lor in promovarea unor proiecte de dezvoltare locala in concordanta cu interesele lor majore.

Abordarea moderna in analiza participarii administratiei, a comunitatilor locale, este una de tip comportamental:aceasta inseamna ceea ce fac oamenii, in comparatie cu ceea ce spun ca fac sau ceea ce ar trebui sa faca , in termeni legali si institutionali.