Banca Nationala a incurajat mentinerea ratelor inalte ale dobanzii prin interventiile sale pe piata monetara

Banca Nationala a incurajat mentinerea ratelor inalte ale dobanzii prin interventiile sale pe piata monetara

In acest sens s-a actionat si se actioneaza prin interventiile BNR pe piata monetara ,aceste interventii avand de fapt o influenta asupra ratei dobanzii mai puternica decat rata scontului.

Astfel ,Banca Nationala considerand probabil ca echilibreaza un pretins excedent de lichiditate din sistem ,incepand cu 1997,a exagerat in atragera de depozite de la bancile comerciale ,oferind o rata inalta a dobanzii.De exemplu in luna octombrie a anului 1999,conform Raportului Bancii Nationale,valoarea medie a acestor depozitea depasit pragul de 67% din volumul disponibilitatilor bancii in conturile curente.

A fost o trecere brusca si brutala de la o masa monetara , pe care conducerea BNR a considerat ca ar fi inflationista,daca ar fi lasata in circulatia normala la una foarte comprimata .In realitate ,pe baza unor speculatii teoretice printr-o politica monetarista dura s-a sustras o mare parte de credit din oferta catre economia reala.

De asemenea piata monetara interbancara, s-a caracterizat mai ales incepand cu 1997 printr-un volum mult prea ridicat de operatiuni interbancare realizata la rata inalta a dobanzilor,iar Banca Nationala a fost promotoarea acestei strategii nocive pentru economia reala, sufocata de lipsa de capital , de obligatia de a plati dobanzi camataresti care in mod cert nu sunt specifice vremurilor in care traim , au fost mentinute timp de un deceniu si, daca nu se iau masurile cuvenite , probabil ca vor continua sa existe cu mici retusuri si in primul deceniu al acestui secol.Indiferent de ce teorii ar folosi conducerea BNR pentru justificarea mentinerii timp de zece ani a acestor rate camataresti ale dobanzii ,realitatea din economia reala romaneasca este un argument indubitabil care demonstreaza ca s-a gresit intr-un mod indubitabil .

Interventiile BNR , pe piata monetara in sensul atragerii fondurilor de la bancile comerciale atat ca procedeu in sine ,actionand intr-o economie decapitalizata si cae ar putea renaste numaim prin credite avantajoase , cat , mai ales, prin dimensiunile la care au ajuns au avut o serie de consecinte nefavorabile :

* prin aceste operatiuni , banca centrala s-a vazut trasformata in pozitie de debitor net fata de banci, stimuland comportamente neadecvate , ale acestora cum ar fi  dezintermedierea - bancile diminuandu-si competitia increditarea economiei reale . Astfel , dobanzile practicate pentru depozite si respectiv credie, nu au mai reflectat raportul dintre oferta si cererea resurselor de credire in conditii de concurenta pe piata economiei reale

* deasemenea , costul acestor operatiuni de constituire a depozitelor prin fonduri atrase de la bancile comerciale a fost ridicat pentru BNR , prin plata dobanzilor cu rate foarte mari , ceea ce a influentat in mod negativ rezultatele financiare din ultimi ani .In mod implicit a fost afectat si bugetul de stat , deoarece s-au diminuat venituri care ar fi putut sa fie relevante , avand in vedere faptul ca impozitul pe profit platit de BNR este de 80% .Deficitul bugetar a trebuit sa fie finantat prin credite , contribuindu-se in mare masura si pe aceasta cale , la mentinerea ratelor inalte ale dobanzilor .Ca atare indiferent de scopurile urmarite de conducerea Bancii Nationale , efectele au fost negative pentru economia romaneasca , prin politica monetara restrictiva .

Chiar daca ar fi avut strategii manageriale si de marketing stralucite , intreprinderile romanesti nu puteau face fata concurentei din afara , datorita acestei poveri imense pe care sistemul bancar le-a asezat-o cu marinimie pe umeri : o rata camatareasca a dobanzii care, la finele ultimului deceniu al secolului XX , functiona numai in Romania inca din 1990 , si care cu unele mici corectii este prezenta si astazi .