Bugetele locale

1. Organizarea finantelor locale

Finantele publice locale isi au originea in autonomizarea autoritatilor teritoriale in administrarea comunitatilor respective.

Comunitatile locale reprezinta colectivitati umane, delimitate teritorial din punct de vedere politic si administrativ, care au autoritati publice diferite de cele ale statului. Aceasta este o conditie a autonomiei financiare, deoarece autonomia administrativa nu ar fi posibila fara autonomia financiara, care  ii asigura suportul financiar al functionarii.

Organizarea distincta a finantelor locale pe baza autonomiei lor financiare este necesara deoarece:

comunitatile locale cunosc, cel mai bine, posibilitatile proprii privind resursele banesti de provenienta publica si in special nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite;

permite degrevarea finantelor centrale de o seama de cheltuieli;

reduce numarul si amploarea fluxurilor banesti intre cele doua niveluri structurale ale finantelor publice;

permite o urmarire mai buna a modului cum sunt folosite fondurile financiare publice constituite;

finantele locale satisfac mai bine cerintele de utilitati publice in teritoriu, cum ar fi: construirea de drumuri, politia, iluminatul public, gospodarirea comunala.

Gradul de centralizare financiara difera in functie de concentrarea administratiei tarii, de gradul in care organele locale sunt subordonate conducerii centrale. Problemele majore, de interes national, strategic, apartin finantarii centrale, o alta modalitate nefiind posibila (apararea, ordinea publica, administratia de stat, relatiile externe, sanatatea, invatamantul, stiinta).

Descentralizarea financiara incepe sa functioneze dincolo de limita de la care aria utilizarii bunurilor si serviciilor publice de interes national incepe sa se restranga, iar costul comparativ al luarii deciziilor la nivel central devine prea ridicat (construirea de drumuri, politia, iluminatul public, gospodarirea comunala, transporturile locale, institutiile de invatamant).

Indiferent de gradul de autonomie a comunitatilor locale, se apreciaza ca la descentralizarea financiara trebuie avute in vedere urmatoarele principii:

principiul diversitatii, explicat pe seama varietatii de forme si a masurii diferite a solicitarilor de bunuri si servicii publice;

principiul echivalentei in finantarea serviciilor publice, explicat pe baza beneficiilor geografice pe care acestea le aduc cetatenilor;

principiul acceptarii costului descentralizarii, determinat de diferentele fiscale regionale, care se interfereaza cu raspandirea in spatiu a activitatilor economice;

principiul redistribuirii si stabilizarii centralizate, impus de realitatea conform careia comunitatile locale nu dispun de instrumentele macroeconomice necesare pentru infaptuirea unor obiective de importanta nationala;

principiul compensarii fluxurilor financiare dintre colectivitati, cauzate de transferurile involuntare de venituri, pe seama deosebirilor economice si care prejudiciaza infaptuirea programelor de cheltuieli pentru unele dintre acestea;

principiul asigurarii serviciilor sociale vitale, conform caruia aceasta sarcina cade in seama autoritatilor centrale; guvernul trebuie sa ofere minimum de servicii publice (sanatate, asistenta sociala, educatie) tuturor cetatenilor;

principiul accesului echitabil la resursele financiare publice, determinat de situatia unor colectivitati locale a caror balanta de nevoi si capacitate fiscala este deficitara, necesitand compensarea minusului de resurse prin transferuri guvernamentale, pe seama unei scheme prestabilite;

principiul echilibrului financiar, conform caruia repartizarea intre nivelurile de autoritate publica ale finantelor publice trebuie sa asigure exercitarea conducerii in limita atributiilor si competentelor ce revin fiecarei autoritati.

In Romania, organizarea teritoriala a finantelor publice este asezata pe impartirea tarii in unitati administrativ-teritoriale, fiind structurata pe niveluri ierarhice in limitele fiecarei unitati administrative: judete, municipii, orase, comune.

Din punct de vedere juridic, organele financiare teritoriale sunt institutii ale administratiei publice, cu administratie si gestiune proprii de institutie.

Sfera lor de actiune difera, dupa nivelul organizatoric, astfel:

Agentia Nationala de Administrare Fiscala;

Directia generala de administrare a marilor contribuabili;

Directiile generale ale finantelor publice judetene, la nivel de judet;

Directia generala a finantelor publice a municipiului Bucuresti;

Administratiile finantelor publice, la nivelul municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, oraselor si comunelor;

Nivelul si structura veniturilor si cheltuielilor bugetelor locale

Bugetul local reprezinta actul in care se inscriu veniturile si cheltuielile colectivitatilor locale, pe o perioada de un an.

Bugetele locale sunt instrumente de planificare si conducere a activitatii financiare a unitatilor administrativ-teritoriale care au personalitate juridica (comuna, oras, municipiu, judet).

Structura bugetelor locale evidentiaza:

gradul de autonomie a administratiei locale fata de puterea centrala si legaturile existente intre diferitele administratii teritoriale;

fluxurile formarii veniturilor si efectuarii cheltuielilor administratiilor locale;

modalitatea de finantare a cheltuielilor pe destinatii si de acoperire a deficitelor.

In Romania, cele doua verigi ale bugetelor locale sunt:

1. bugetele proprii ale judetelor si al municipiului Bucuresti, administrate de consiliile judetene.

bugetele proprii ale comunelor, oraselor, municipiilor si ale sectoarelor municipiului Bucuresti, administrate de primarii.

Structura veniturilor bugetelor locale

1. Venituri proprii ale bugetelor locale, reglementate prin Legea privind finantele publice si Legea privind finantele publice locale. In aceasta grupa se includ:

impozite, taxe si varsaminte de venituri de la platitori: agenti economici si institutii publice de importanta locala;

impozite si taxe locale de la populatie.

Venituri atribuite, care cuprind suma defalcata din venituri cuvenite bugetului de stat. Veniturile folosite in acest caz sunt impozitul pe salarii, impozitul pe veniturile persoanelor fizice, sau TVA.

3. Transferuri acordate de la bugetul de stat pentru finantarea unor obiective de interes national, dar care pot fi mai eficient organizate si controlate de organele locale: actiuni de protectie sociala, lucrari de investitii etc.

4. Imprumuturile contractate pe piata financiara interna sau externa, fie direct, in numele organelor administratiei publice locale, fie garantate de guvern.

Legea privind finantele publice locale, respectand clasificatia economica, prezinta sintetizate urmatoarele venituri:

venituri curente: impozite, varsaminte, diverse venituri;

venituri din capital: incasari din valorificarea unor bunuri;

venituri cu destinatie speciala: taxe speciale, venituri din vanzari de bunuri; din fondul pentru interventie, din fondul pentru locuinte, din amortizarea mijloacelor fixe, donatii si sponsorizari.

Structura cheltuielilor bugetelor locale

Cuprinderea cheltuielilor in bugetele locale se realizeaza in conformitate cu clasificatia bugetara si concretizeaza caile de finantare a actiunilor specifice realizate pe plan local.

1. Autoritatile executive: servicii publice generale;

Invatamant, sanatate, cultura si religie, asistenta sociala, ajutoare si indemnizatii;

3. Servicii, dezvoltare publica si locuinte;

4. Transporturi, agricultura, alte actiuni economice;

5. Alte actiuni;

6. Fondul pentru garantarea imprumuturilor externe, plata dobanzilor si a comisioanelor aferente;

7. Plati de dobanzi si comisioane (datoria publica);

8. Rambursari de imprumuturi;

9. Fonduri de rezerva;

10. Cheltuieli cu destinatie speciala.

In Romania, sursele de formare a veniturilor bugetelor locale sunt urmatoarele:

1. Impozitele, taxele si alte venituri; structura acestora este reglementata prin lege si ele se regasesc in toate localitatile. Pentru unele actiuni de interes local se pot stabili de consiliile locale taxe pe perioade determinate, cu respectarea legislatiei si cu o fundamentare clara.

Nivelul impozitelor si taxelor locale se stabileste anual de consiliile locale, cu respectarea limitelor stabilite prin lege.

Cotele defalcate din venituri ale bugetului de stat

Cotele defalcate din impozitul pe salarii se stabilesc anual prin Legea de aprobare a bugetului de stat. Unitatea platitoare vireaza, la data platii salariilor, sumele reprezentand impozit pe salarii astfel:

o cota la bugetul de stat;

o cota la bugetul unitatii administrativ-teritoriale in a caror raza se desfasoara activitatea;

o cota la bugetul judetului respectiv.

Incepand cu anul 1999, se stabilesc cote aditionale si la alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetelor locale.

Nivelul cotelor aditionale se stabileste pe baza urmatoarelor criterii:

numarul populatiei;

lungimea strazilor;

lungimea drumurilor;

numarul locuintelor;

lungimea retelei de canalizare si apa;

numarul populatiei scolare din invatamantul preuniversitar;

numarul unitatilor administrativ-teritoriale.

Aplicarea acestor criterii implica luarea in considerare a conditiilor specifice fiecarei localitati, a situatiei economice, sociale si demografice a acestora. Sumele defalcate se aproba anual pe judete, respectiv pe municipiul Bucuresti.

Repartizarea acestora intre bugetul propriu al judetului si bugetele comunelor, oraselor, municipiilor si sectoarelor municipiului Bucuresti se efectueaza de consiliul judetean, prin hotarare dupa consultarea primarilor si cu asistenta tehnica de specialitate a Directiei generale a finantelor publice si controlului financiar de stat.

Sumele incasate din vanzarea ca atare sau din valorificarea materialelor obtinute din casarea mijloacelor fixe, dupa deducerea cheltuielilor efectuate pentru aceste operatiuni. Aceste venituri se utilizeaza pentru finantarea investitiilor.

4. Sumele incasate din concesionarea sau din incheierea unor bunuri apartinand domeniului public sau privat, de interes local.

5. Sumele incasate din valorificarea bunurilor confiscate, in functie de subordonarea institutiilor care au dispus confiscarea.

6. Transferurile cu destinatie speciala de la bugetul de stat, aprobate anual prin legea bugetului de stat, pe ansamblul fiecarui judet si municipiul Bucuresti.

7. Imprumuturile contractate pe piata financiara interna sau externa

Imprumuturile se pot contracta pentru urmatoarele destinatii:

finantarea de investitii publice de interes local;

refinantarea datoriei publice locale.

Imprumuturile se aproba prin vot de catre consiliile locale.

Datoria publica locala se ramburseaza din resursele aflate la dispozitia unitatilor administrativ-teritoriale, cu exceptia transferurilor de la bugetul de stat cu destinatie speciala.

Angajarea de imprumuturi fara garantia guvernului comporta informarea prealabila a Ministerului Finantelor Publice. Imprumuturile externe se contracteaza numai cu aprobarea Comisiei de autorizare, formata din reprezentanti ai autoritatilor locale, ai guvernului si ai Bancii Nationale a Romaniei si aprobata prin hotarare a guvernului. Aprobarea este conditionata de posibilitatea de rambursare a dobanzilor si de rascumpararea titlurilor.

3. Procesul bugetar la nivelul colectivitatilor locale din Romania

Elaborarea proiectelor bugetelor locale

Una dintre conditiile administratiei publice locale o reprezinta existenta unui buget propriu, ca o certitudine a independentei totale sau partiale, a finantarii proprii.

In procesul de elaborare a bugetelor locale sunt antrenate toate organele locale cu atributii pe linia finantelor publice locale: ordonatorii de credite, directiile generale ale finantelor publice, consiliile populare.

Etapele privind examinarea si adoptarea bugetelor locale si calendarul acestora sunt in ordine cronologica urmatoarele:

1. pana la data 15 mai a fiecarui an, ordonatorii principali de credite intocmesc si prezinta la Directiile generale ale finantelor publice si Controlul financiar de stat proiecte de bugete echilibrate. Directiile generale ale finantelor publice elaboreaza proiecte de bugete pana cel mai tarziu la data
1 iunie a fiecarui an;

pana la data 1 iulie a fiecarui an, Ministerul Economiei si Finantelor comunica Directiilor generale judetene limitele aprobate ale sumelor defalcate din impozitul pe salarii si transferurile cu destinatie speciala.

Ministerul comunica totodata si criteriile de repartizare a acestora pe unitatile administrativ-teritoriale in vederea definitivarii proiectelor bugetelor de catre ordonatorii principali de credite;

3. in baza comunicarilor primite, ordonatorii principali de credite definitiveaza propunerile pentru proiectul de buget si le inainteaza, pana la data 20 iunie a fiecarui an, Directiilor generale judetene;

4. pana la data 1 august a fiecarui an, Directiile generale depun proiectele bugetelor locale pe ansamblul judetului si al municipiului Bucuresti la Ministerul   Economiei si Finantelor .

Aprobarea proiectului bugetelor locale

In termen de maximum 30 de zile de la intrarea in vigoare a legii pentru aprobarea bugetul de stat pe anul respectiv, se impune aprobarea proiectelor bugetelor locale.

Competenta de aprobare revine consiliilor locale, consiliilor judetene si Consiliului General al municipiului Bucuresti, dupa caz.

Cu 15 zile inainte de aprobare, proiectele se publica in presa locala sau se afiseaza la sediul primariei, dupa caz.

Pe parcursul exercitiului bugetar, aceleasi autoritati pot aproba rectificarea bugetelor locale, in termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a rectificarii bugetului de stat. La aceasta rectificare se vor avea in vedere propuneri fundamentate ale ordonatorilor principali de credite.

Aprobarea consta in pronuntarea asupra contestatiilor, urmata de votarea pe capitole, subcapitole, articole si anexe, adoptarea proiectului in ansamblu.

Veniturile si cheltuielilor anuale aprobate in bugetele locale se defalcheaza pe trimestre in functie de termenele de incasare a veniturilor si perioada in care este necesara efectuarea cheltuielilor.

Dupa aprobarea bugetelor de catre organele locale, Directiile generale ale finantelor publice ale judetelor si municipiului Bucuresti intocmesc si transmit Ministerului Economiei si  Finantelor bugetele pe ansamblu fiecarui judet si pe celelalte subdiviziuni (municipiu, oras, comuna). Cuprinderea veniturilor si cheltuielilor in bugetele locale este in concordanta cu structura clasificatiei bugetare.

Competenta repartizarii creditelor bugetare pe institutii revine ordonatorilor principali de credite.

Ordonatorii principali de credite bugetare sunt presedintii consiliilor judetene, primarul general al municipiului Bucuresti, primarii municipiilor, oraselor, comunelor.

Calitatea de ordonatori secundari si tertiari o au conducatorii institutiilor sau serviciilor publice cu personalitate juridica din subordinea fiecarui consiliu local, judetean si Consiliul General al municipiului Bucuresti.

Procesul de repartizare a creditelor se deruleaza astfel:

1. Ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare, aprobate prin bugetele locale, pe unitati ierarhic inferioare, in raport cu sarcinile acestora, cuprinse in bugetele respective si aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii.

Ordonatorii secundari de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate pe unitati ierarhic inferioare, ai caror conducatori sunt ordonatori tertiari de credite, si aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii.

Ordonatorii tertiari de credite utilizeaza creditele bugetare ce le-au fost repartizate, numai pentru nevoile unitatilor pe care le conduc.

Transferurile de fonduri de la bugetul de stat catre bugetele locale se efectueaza, in limitele prevazute de Ministerul Economiei si Finantelor , prin Directiile generale ale finantelor publice, la cererea ordonatorilor principali, in functie de necesitatile executiei bugetare.

Executia bugetului la partea de cheltuieli, presupune angajarea si efectuarea cheltuielilor. Pe baza creditelor aprobate, ordonatorul principal dispune deschideri de credite, dupa care pot fi efectuate plati.

Ordonatorul de credite dispune plati privind salariile, achizitionarea de materii, materiale, executari de lucrari sau plati pentru serviciile prestate de terti. Platile trebuie sa aiba la baza documente justificative, iar acestea trebuie sa aiba viza de control preventiv intern, prin care se atesta respectarea dispozitiilor legale privind incadrarea in creditele bugetare aprobate si in destinatia lor.

In situatii bine justificate pot fi efectuate plati in avans in limita a 30%.

Executia de casa a bugetelor locale se realizeaza prin unitatile teritoriale ale trezoreriei, unde se deschid conturi distincte pentru:

venituri bugetare pe structura clasificatiei bugetare;

cheltuielile in limita creditelor bugetare aprobate si a destinatiei stabilite;

alte operatiuni financiare ale ordonatorilor de credite bugetare dispuse de acestia;

veniturile extrabugetare si cheltuielile dispuse din acestea pe institutii publice locale si categorii de resurse.

Trimestrial, ordonatorii de credite intocmesc dari de seama contabile asupra executiei bugetare, care se depun la Directiile generale ale finantelor publice. Dupa verificarea si centralizarea acestora, Directiile generale ale finantelor publice intocmesc darea de seama centralizata asupra executiei bugetelor locale pe ansamblul judetului, pe care o depun la Ministerul Economiei si Finantelor.

Dupa incheierea anului bugetar, ordonatorii principali de credite intocmesc si prezinta spre aprobare consiliilor locale, pana la 31 mai, conturile anuale de executie ale bugetelor locale in urmatoarea structura:

a. la venituri:

prevederi bugetare aprobate initial;

prevederi bugetare definitive;

incasari realizate.

b. la cheltuieli:

credite aprobate initial;

credite definitive;

plati efectuate.

Excedentul anual al bugetului local, rezultat la incheierea exercitiului bugetar, dupa efectuarea regularizarilor in limita transferurilor din bugetul de stat, se utilizeaza, in ordine, pentru:

1. rambursarea eventualelor imprumuturi restante, plata dobanzilor si a comisioanelor aferente acestora;

constituirea fondului de rulment.

Fondul de rulment se pastreaza intr-un cont distinct, deschis fiecarei unitati administrativ-teritoriale, la unitatile teritoriale ale Trezoreriei statului.

Fondul de rulment poate fi utilizat, temporar, pentru acoperirea unor goluri de casa provenite din decalaje intre veniturile si cheltuielile anului curent, precum si pentru acoperirea definitiva a eventualului deficit bugetar rezultat la finele exercitiului bugetar.

Fondul de rulment poate fi utilizat, de asemenea, pentru finantarea unor investitii din competenta autoritatilor administratiei publice locale sau pentru dezvoltarea serviciilor publice locale in interesul colectivitatii.

Utilizarea fondului de rulment se aproba de consiliul local, dar numai in limita destinatiilor stabilite prin legea finantelor publice locale.