| CATEGORII DOCUMENTE |
CONCEPTUL DE BUGET PUBLIC NATIONAL
NOTIUNI INTRODUCTIVE. DEFINITIA SI IMPORTANTA BUGETULUI PUBLIC NATIONAL.CONTINUTUL BUGETULUI PUBLIC NATIONAL. BUGETUL PUBLIC NATIONAL AL ROMANIEI. PROCEDURA BUGETARA. FAZELE PROCESULUI BUGETAR.
1. NOTIUNI INTRODUCTIVE
Notiunile si afirmatiile referitoare la Finantele Publice privind stadiul si modul de aparitie a acestor preocupari in existenta sociala, raman valabile si reprezinta fundamentul teoretic si material pentru conceptul de buget public national.
Relatia de substanta intre cele doua notiuni, respectiv Finante Publice si Buget Public National (sau Buget de Stat) este aceea ca, ultima reprezinta intruchiparea materializata a primei activitati.
Altfel spus sarcinile finantelor publice sunt aduse la indeplinire in mare masura prin intermediul bugetului de stat ca principal instrument (plan-program) financiar al statului.
Bugetul de stat este format din relatii financiare prin intermediul carora au loc constituirea si repartizarea celui mai important fond banesc al societatii - fondul bugetar.
Relatiile bugetare isi gasesc expresia in principalul plan financiar al statului care poarta denumirea de buget de stat.
Cuvantul "buget" provine din vechea limba franceza unde cuvinte ca: "bouge", "bougette" desemnau o punga de piele in care se gaseau bani. Termenul a fost preluat de Anglia odata cu cuceririle normande si apoi s-au raspandit in toata lumea.
In Anglia cancelarul tezaurului (Ministrul Finantelor) avea obiceiul de a prezenta in Parlament un document in care se prevedeau mijloacele necesare pentru acoperirea subsidiilor (sumelor) cerute de coroana. Documentul se gasea intr-o punga de piele pe care cancelarul o deschidea cand facea expunerea. Aceasta operatiune se numea deschiderea pungii de bani a bugetului.
Desi in celelalte state ale lumii au fost terminologii diferite, toate au aceiasi semnificatie si rol, ca cel de "buget".
In Romania termenul de "buget" apare pentru prima data in Regulamentele Organice ale lui Al. I. Cuza care se ocupa de finantele publice, dar se gaseste si expresia cu acelasi inteles "inchipuirea cheltuielilor anului viitor" art.117 din Regulamentul Organic.
Inainte de aceasta data in Tarile Romanesti nu a existat un buget in intelesul actual al cuvantului. Se poate vorbi insa de Codicele de venituri si cheltuieli aparute in Moldova in timpul domniei lui Gheorghe Stefan Voda 1654, apoi in Muntenia in timpul lui Constantin Brancoveanu (1694-1704). Prima incercare insa de realizare a unui act financiar de tip modern apartine lui Voda N. Mavrocordat in cea de-a doua domnie din 1712 cand a prezentat sfatului domnesc asa zisa "Sama" sau "Bancile visteriei". Acest act reprezinta o dare de seama cu privire la natura veniturilor si cheltuielilor tarii.
2. DEFINITIA SI IMPORTANTA BUGETULUI PUBLIC NATIONAL
In incercarea de a defini relatiile deosebit de complexe care formeaza bugetul de stat se disting doua categorii de abordari: definitii date de normele juridice si definitii date de doctrina (literatura de specialitate).
Cu privire la prima categorie cateva definitii ar suna astfel:
Regulamentul de Finante (20.XI.1860 promulgat de Al.I.Cuza): "veniturile si cheltuielile publice ce au a se efectua pentru serviciu fiecarui exercitiu".
Prima Lege de Contabilitate (1864 art.2). "toate veniturile statului si cheltuielile neaparate pentru indeplinirea deosebitelor servicii, asezate conform legilor, autorizate in fiecare an de o lege anuala de finante - formeaza bugetul general al statului".
Decretul din 31.V.1862 asupra contabilitatii din Franta art.5 "bugetul este actul prin care sunt prevazute si autorizate veniturile si cheltuielile anuale ale statului sau ale altor servicii pe care legile le supun in aceleasi reguli".
Legea finantelor publice art.1 "activitatea privind finantele publice include elaborarea si executia bugetului public national, care cuprinde bugetul administratiei centrale de stat, bugetele locale si bugetul asigurarilor sociale de stat, stabilirea si perceperea impozitelor, taxelor si altor venituri ale statului si utilizarea mijloacelor financiare ale organelor puterii legislative, judecatoresti si executive. De asemenea cuprinde controlul asupra modului de folosire a mijloacelor materiale si banesti apartinand regiilor autonome, institutiilor publice si asupra capitalului social al statului in societatile comerciale".
Cu privire la ce-a doua categorie in literatura de specialitate definirile au fost de asemenea multiple:
Prof. A.Wagner defineste bugetul ca fiind "un plan alcatuit in cifre, intr-o ordine determinata de obicei sistematic, privitor la intrarile si iesirile (veniturile si cheltuielile) probabile in moneda sau valori, monetare, care se produc in gestiunea economica a unui corp public o anumita perioada".
Prof. Paul Leroy Beaulieu "un buget este o prevedere a veniturilor si cheltuielilor pe o perioada determinata, un tablou evolutiv si comparativ al veniturilor de implinit si a cheltuielilor de efectuat".
Prof. R.Stourm "bugetul statului este un act continand aprobarea prealabila a veniturilor si cheltuielilor publice".
In definirea bugetului de stat consideram necesar sa facem doua precizari:
In primul rand bugetul nu este un act ce emana de la un organ al autoritatilor de stat ci cuprinde un ansamblu coerent de indicatori de plan cu caracter aleatoriu in care sunt inscrise veniturile si cheltuielile statului pentru o perioada viitoare.
In al doilea rand fata de acesta (buget) societatea manifesta un interes deosebit, interes ce este justificat de rolul banului public in viata unui popor.
& Bugetul Public este
principalul plan financiar al oricarui stat.
In acest sens bugetul public national poate fi definit ca fiind planul
financiar al statului prin care sunt prevazute veniturile si
cheltuielile pentru o perioada determinata de timp.
De altfel, in tarile cu economie de piata se considera atat in doctrina cat si-n practica ca finantele publice reprezinta singurul domeniu unde este necesara o actiune planificata de maniera precisa, prin care se prevad veniturile si cheltuielile statului pe o perioada viitoare determinata de obicei un an.
Bugetul public national indeplineste un rol deosebit in procesul redistribuirii intre economia nationala pe de o parte si intre stat si populatie pe de alta parte. Bugetul public national intervine de asemenea in redistribuirea resurselor financiare intre sfera productiva si cea neproductiva, in asigurarea protectiei sociale, intre unele zone ale teritoriului si chiar in diviziunea internationala a muncii.
Prin intermediul bugetului public national se exercita in acelasi timp un control permanent si sistematic asupra constituirii, repartizarii si utilizarii fondurilor publice, precum si asupra activitatii societatilor comerciale care au raporturi cu bugetul de stat.
Importanta deosebita a bugetului public national in cadrul sistemului finantelor publice si al relatiilor social-economice, poate fi sintetizata astfel:
a) Participa in mod direct la indeplinirea functiilor si sarcinilor statului;
b) Asigura autonomia reala colectivitatilor locale, constituite in cadrul unitatilor administrativ-teritoriale;
c) Garanteaza realizarea efectiva a protectiei sociale a unor categorii importante din randul populatiei;
d) Asigura echilibrul financiar, monetar si valutar al statului;
e) Are un important rol stabilizator al economiei nationale.
In literatura de specialitate au fost exprimate diverse opinii cu privire la natura juridica a bugetului de stat, respectiv ce reprezinta acesta? Formularea acestor opinii s-au grupat in cinci sustineri potrivit carora bugetul de stat ar fi:
Act administrativ - deoarece atat veniturile cat si cheltuielile pe care le cuprinde sunt simple evaluari financiare infaptuite de institutiile administrative;
Lege propriu-zisa - deoarece este o dispozitie statutara ce emana de la puterea legislativa si imbraca forma legii fiind o norma de drept;
Lege cat si act administrativ - adica ar fi lege in prima parte in care se stabilesc dispozitiile generale si act administrativ in a doua parte in care se stabilesc sarcinile individuale;
Act de planificare financiara care in urma adoptarii de catre organul suprem al puterii de stat printr-o lege emisa in acest scop dobandeste natura juridica de lege.
Un plan, respectiv principalul plan financiar cu caracter executoriu al statului.
In fapt nefiind posibil sa se aplice procedura de adoptare a legilor, unui document (cum este bugetul), legiuitorul, respectiv Parlamentul nu adopta un plan ci Legea de adoptare a bugetului de stat care se face in fiecare an.
Continutul bugetului public national este format din veniturile publice si cheltuielile publice.
I. VENITURILE PUBLICE sunt fonduri banesti ale statului formate prin prelevarea sub diferite forme catre stat a unei parti din veniturile realizate de societate.
Modalitatile de realizare a veniturilor statului (a bugetului) depind de politica generala de repartizare a venitului national, de structura economiei nationale, de gradul de dezvoltare teritoriala a tarii si de gradul de dezvoltare al fortelor de productie.
Schematic veniturile publice sunt formate din:
Impozitele directe se stabilesc pe baza unor criterii avand ca obiect al impunerii (al prelevarii) proprietatea asupra pamantului, asupra cladirilor, asupra activitatilor economice cum ar fi: impozitul pe profit, pe salarii, pe cladiri, pe terenuri, etc.
In cazul impozitului direct, platitorul acestuia este cunoscut dinainte si nominalizat in evidentele fiscale: UCMR SA, ABRAXAS SRL, AGROCOMTUR LIBER SRL, etc. Ponderea acestor impozite in cele mai multe tari este majoritar mergand pana la 80-90%.
Impozitele indirecte se realizeaza sub forma impozitelor (prelevarilor) pe consum adica pe vanzarea diferitelor marfuri sau la prestarea anumitor servicii. Dimensiunea (marimea) prelevarii (preluarii la buget) sunt stabilite in cote procentuale asupra valorii marfurilor vandute si a serviciilor prestate; sau in sume fixe pe unitatea de masura (kg. to.etc).
Spre deosebire de impozitele directe in care platitorii sunt dinainte cunoscuti, situatie logica, in care proprietarul terenului, al cladirii, al activitatii economice si comerciale este cunoscut si identificat, in cazul impozitelor indirecte, in care prelevarea (preluarea) se face prin includerea in pretul marfurilor si al serviciilor (fostul ICM actual TVA, accizele pe alcool, tutun, ce inseamna accizele si de ce?) cumparatorul nu este cunoscut. La fel este si cazul impozitului pe spectacole, in care beneficiarul (spectatorul) nu este dinainte cunoscut. Ponderea acestor categorii de venituri este mica fata de cele directe, reprezentand doar 10-20% din formarea bugetului de stat.
Imprumuturile de stat se acorda statului mai ales pe seama unor capitaluri acumulate anterior, ele constituie venituri ale statului care se negociaza cu creditorii acestuia. Cu alte cuvinte, in caz de dezechilibru bugetar, in care veniturile procurate de stat sub forma impozitelor si taxelor si a veniturilor provenite de la intreprinderile si proprietatile sale, nu acopera integral cheltuielile bugetare, completarea veniturilor publice se face cu resurse de imprumut, adica pe calea creditului public.
Aceste imprumuturi se bazeaza pe increderea in insolvabilitatea statului si se realizeaza fie pe calea contractarii directe de catre stat a imprumuturilor de la persoane juridice si fizice detinatoare de mijloace banesti, fie prin intermediul unor institutii specializate cum sunt: bancile, CEC, Case de asigurari sociale, care colecteaza disponibilitatile banesti de pe piata si pe care le incredinteaza apoi statului pe timp determinat.
Emisiunile de bani reprezinta alte venituri de moment, care depasesc nevoile reale de moneda si care afecteaza veniturile banesti ale maselor largi de oameni, deoarece poarta pecetea obligativitatii, a constrangerii, nerestituindu-se niciodata scazand puterea de cumparare a populatiei.
O parte din fondul de amortizare a capitalului fix apartinand societatilor sale productive;
Rezervele de aur si disponibilitatile valutare din trezorerii;
Lichidarea participantilor de capital in strainatate;
Valorificarea unei parti din bunurile sale mobile si imobile aflate peste granita;
Resursele materiale si banesti jefuite in perioada unor conflagratii (razboaie) zonale.
II. CHELTUIELI PUBLICE reprezinta modalitatile de repartizare si utilizare a fondurilor banesti a prelevarilor (preluarilor) din veniturile societatii in vederea satisfacerii nevoilor generale, ale societatii. Cheltuielile bugetare sunt repartizate pentru satisfacerea nevoilor militare, intretinerea aparatului de stat, plata datoriei publice, acordarea de subventii, dezvoltarea sectorului economic de stat, acoperirea nevoilor social-culturale precum si a celor de cercetare dezvoltare (enumerarea cheltuielilor nu s-a facut in ordinea stricta prevazuta de legea: bugetului anual).
Repartizarea cheltuielilor bugetare (ca volum) pe aceste domenii se face in functie de nivelul de dezvoltare si dotare economico-sociala a fiecarui stat. De asemenea depinde de situatia politico-militara a momentului si de starea de pace sau razboi.
Factorii care determina cresterea cheltuielilor bugetului sunt:
a) Sporirea cheltuielilor militare (determinate de cantitate ori de calitate, exemple: determinare radar, laser, etc.).
b) Cresterea numerica a aparatului de stat si inzestrarea acestuia cu mijloace moderne de actiune.
c) Dezvoltarea sectorului de stat prin construirea de societati pe seama bugetului, prin participarea statului la societati mixte, prin acordarea de subventii pentru stimularea productiei sau exportului;
d) Extinderea retelei de institutii publice de invatamant, sanatate si cultura, organizarea asigurarilor, asistentei sociale si protectiei sociale (exemplu intre nevoia de protectie sociala si impunere - minieri);
e) Construirea de strazi, autostrazi, poduri, porturi, aeroporturi, modernizarea mijloacelor de transport rutier, feroviar, naval, aerian, dezvoltarea gospodaririi comunale, sistematizarea teritoriului si protectiei mediului inconjurator.
Daca continutul Bugetului Public national prezentat sub forma schematica, de tablou, contine doua parti: veniturile pe de o parte si cheltuielile pe de alta parte, cuprinsul sau (intinderea sa) este format din anumite verigi care alcatuiesc un ansamblu coerent denumit structura bugetara. Aceasta structura bugetara (respectiv verigile ce se succed - inlantuie), depinde de structura organizatorica a statului respectiv, adica:
stat de tip unitar;
stat de tip federal;
statele de tip unitar cum sunt: Franta, Anglia, Italia, Olanda, Grecia, Turcia, Suedia, Romania, s.a. se caracterizeaza printr-o legislatie unica in care exista un buget general al statului si bugetele locale autonome care sunt organizate la nivelul fiecarei unitati administrativ-teritoriale. Acestea (unitatile administrativ-teritoriale) poarta denumiri diferite de la tara la tara: comune urbane si rurale, departamente si regiuni in Franta; cantoane, arondismente in Elvetia; regiuni autonome, provincii si comune in Italia; comitate, teritorii de comitat si districte de comitat in Anglia; provincii comunale si administratii ecleziastice in Suedia si altele.
Statele de tip federal cum sunt: SUA, Canada, Germania, Elvetia, Austria, Yugoslavia, India, etc, care se caracterizeaza printr-o structura formata din bugetul federatiei, bugetul statelor ce compun federatia si care poarta denumiri diferite: state in America, landuri in Germania, cantoane in Elvetia etc; si bugetele unitatilor locale.
Repartizarea veniturilor si cheltuielilor intre partile componente ale structurii bugetare din fiecare stat este in functie de modul in care au fost delimitate prin lege atributiile aparatului central si cele ale administratiei locale.
De obicei veniturile cele mai importante si cheltuielile cele mai mari sunt derulate prin bugetul central, celelalte avand o importanta secundara.
Instituirea si perceperea veniturilor, efectuarea cheltuielilor precum si organizarea relatiilor financiare ale statului sunt supuse unor reguli precise care se afla sub controlul parlamentului.
|
Bugetul administratiei centrale de stat;
Bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale care au personalitate juridica, respectiv (comuna, oras (municipiu), judet);
Bugetul asigurarilor sociale de stat.
Pe langa cele enumerate, legea anuala de aprobare a bugetului public anual, mai defineste ca surse de formare si destinatii de cheltuieli fondurile speciale ca surse de formare si destinatii de cheltuieli fondurile speciale ca de exemplu: fondul de somaj, fondul de risc si accidente, fondul special pentru agricultura, fond special sanatate, fondul de cercetare-dezvoltare, etc., diferite de la o perioada la alta.
Prin urmare, bugetul de stat exprimat generic, nu se prezinta sub forma unui document unic, ci sub forma unui ansamblu coerent de bugete, fiecare acoperind o zona economico-sociala, astfel incat prin complementaritatea lor sa satisfaca nevoile generale ale societatii.
Procedura bugetara reprezinta succesiunea actiunilor si demersurilor tuturor institutiilor abilitate spre a da viata Bugetului Public.
Prin procedura bugetara se intelege totalitatea actelor si operatiunilor cu caracter tehnic si normativ, infaptuite de organele de specialitate ale statului in scopul elaborarii, adoptarii, executarii si incheierii bugetului public national.
In timp procedura bugetara se prelungeste pe o perioada mai mare de un an (desi bugetul se caracterizeaza prin anualitate) deoarece elaborarea proiectului incepe in anul premergator celui pentru care se intocmeste, continua cu executarea in cursul anului respectiv (executia - derularea propriu zisa) si se definitiveaza prin contul de incheiere a exercitiului bugetar in anul urmator.
Prin urmare, practic, procedura bugetara se desfasoara pe parcursul a 3 ani calendaristici.
Asadar conform dispozitiilor legale (in prezent Legea nr.72 /1996 privind finantele publice) activitatea bugetara trece prin mai multe etape si anume:
Elaborarea proiectului bugetului de stat;
Aprobarea acestuia;
Executarea bugetului;
Incheierea exercitiului bugetar.
Elaborarea proiectului bugetului de stat, respectiv prima etapa presupune activitate de determinare a veniturilor si cheltuielilor bugetului public.
Aprobarea inseamna dezaprobarea si votarea de catre parlament a legii de adoptare a bugetului public national adica acceptarea si stabilirea definitiva a nivelurilor veniturilor ce urmeaza a fi atrase si a cheltuielilor ce se pot efectua.
Executia bugetara consta in realizarea veniturilor, adica atragerea-incasarea la termenele si-n cuantumul prevazut de legea de adoptare (de obicei nivelele prevazute la venituri de lege este minimal) si efectuarea cheltuielilor conform destinatiei prevazute de aceiasi lege (de retinut ca nivelul acestora prevazut de lege este maxim).
Incheierea exercitiului bugetar presupune intocmirea darii de seama (a contului de executie) care sa reflecte cu exactitate nivelul veniturilor si cel al cheltuielilor realizate cu prezentarea cauzelor neefectuarii cheltuielilor prevazute si a veniturilor realizate.
La elaborarea si executia bugetului administratiei centrale de stat a bugetului asigurarilor sociale si bugetele locale stau principiile:
Universalitatii;
Echilibrului;
Realitatii;
Al unitatii;
Al neafectarii veniturilor;
Anualitatea;
Specialitatea bugetara;
Publicitatea bugetului;
5.1. UNIVERSALITATEA BUGETARA este principiul bugetar potrivit caruia veniturile si cheltuielile statului trebuie sa fie inscrise in buget, in sumele lor globale (totale), deci nici un venit si nici o cheltuiala de stat nu trebuie sa se realizeze in afara cadrului bugetar.
Deoarece obtinerea veniturilor publice determina anumite cheltuieli, este necesar ca veniturile respective sa se inscrie in buget cu produsul lor brut, iar cheltuielile cu cifra lor totala si nu cu soldul dintre acestea. In acest fel se ofera Parlamentului posibilitatea cunoasterii veniturilor totale ce se vor incasa si a cheltuielilor ce se vor efectua. Bugetul intocmit cu respectarea universalitatii poarta denumirea de buget brut, iar cel care cuprinde numai rezultatul final al actiunilor producatoare de venituri celor generatoare de cheltuieli, respectiv soldul poarta denumirea de buget net.
Principiul universalitatii permite cunoasterea si controlul sumelor exacte a cheltuielilor publice cat si evitarea ca anumite servicii publice ce nu dispun de fonduri proprii sa-si dobandeasca dependenta fata de autoritatile centrale.
5.2. ECHILIBRAREA BUGETARA este principiul bugetar (cerinta) potrivit caruia toate cheltuielile ce urmeaza a se efectua in anul bugetar trebuie acoperite integral din veniturile ordinare ale bugetului de stat.
Egalitatea intre veniturile ordinare (curente) si cheltuieli a fost considerata de acceptiunea clasica drept principiu de aur al gestiunii bugetare. In realitate, respectiv in zilele noastre aceasta egalitate este intalnita foarte rar, de cele mai multe ori si in cele mai multe tari exista un dezechilibru in care cheltuielile sunt mai mari decat veniturile ordinare, situatie in care despre buget se spune ca este in deficit. Deficitul bugetar este determinat in special de cursa inarmarilor, cresterea cheltuielilor cu datoria publica, cresterea cheltuielilor cu intretinerea aparatului de stat.
Din punct de vedere al echilibrului un buget poate fi:
Echilibrat - cand veniturile ordinare sunt egale cu totalul cheltuielilor;
Excedentar - cand veniturile ordinare sunt mai mari decat cheltuielile;
Deficitar - cand veniturile ordinare sunt mai mici decat cheltuielile;
Deficitul bugetar poate fi acoperit in mai multe feluri, cea mai favorabila situatie fiind aceea din veniturile extraordinare, acoperirea din imprumuturi de stat este doar o rezolvare partiala care antreneaza noi cheltuieli in perioadele urmatoare pentru restituire, iar calea emisiunii de bani pentru inlaturarea deficitului este calea cea mai nefericita care se rasfrange asupra populatiei prin scaderea puterii de cumparare.
Deficitul bugetar se exprima cu ajutorul a 3 indicatori:
Marimea deficitului = volumul cheltuielilor - volumul veniturilor;
Ponderea deficitului in P.I.B. = 
Structura finantarii deficitului: din imprumuturi
Interne;
Externe;
Emisiuni de bani;
5. PRINCIPIUL UNITATII presupune ca veniturile si cheltuielile publice sa fie inscrise intr-un singur document. Acest lucru permite prezentarea clara a resurselor statului si a destinatiei acestora, cunoasterea exacta a sumelor de provenienta a veniturilor si directiile de utilizare, dar mai cu seama raportul de marime intre venituri si cheltuieli stabilindu-se natura bugetului: echilibrat, deficitar, cat si a masurilor ce se accepta pentru echilibrare.
In practica principiul nu este riguros respectat, astfel pe langa bugetul general sau ordinar al statului se intocmesc si alte bugete cum sunt bugetele autonome, bugetele extraordinare, bugetele anexe ca fondurile speciale si altele.
5.4. PRINCIPIUL NEAFECTARII VENITURILOR BUGETARE se refera la faptul ca veniturile la buget se depersonalizeaza. Aceasta inseamna ca veniturile privite in totalitatea lor se utilizeaza pentru acoperirea tuturor cheltuielilor. Asadar nu se admite ca un anumit venit bugetar sa fie folosit pentru acoperirea unei anumite cheltuieli. Acest principiu inlatura necorelatiile ce ar aparea intre nivelul sumelor realizate din anumite surse si cel al cheltuielilor facute pentru realizarea actiunilor din buget, pe de alta parte inlatura risipa sau insuficienta fondurilor care ar aparea daca fiecare suma incasata ar avea destinatia expresa.
In practica se inregistreaza insa frecvente abateri de la acest principiu ceea ce constituie in acelasi timp abatere si de la principiul unitatii si au loc de obicei cand se introduc noi categorii de impozite si taxe cu motivatie subiectiva, adica sa nu creasca gradul de nemultumire al populatiei prin justificarea aprioric a destinatiilor date.
Anul bugetar este totdeauna egal cu anul calendaristic.
Anualitatea bugetului are doua semnificatii distincte:
Perioada de timp pentru care se intocmeste si se aproba bugetul;
Perioada de timp in care se incaseaza veniturile si se efectueaza cheltuielile.
La baza acestui principiu au stat ratiuni atat de ordin politic cat si tehnic. Astfel de ordin politic este necesitatea si interesul Parlamentului de-a controla Guvernul asupra gestiunii financiare, iar eficienta controlului nu poate exista decat daca aprobarea cheltuielilor se face pe perioade scurte nu prea indelungate.
Din punct de vedere tehnic posibilitatea de previziune asupra volumului veniturilor si al cheltuielilor este mai aproape de realitate cand perioada la care se refera este mai scurta, respectiv un an.
In virtutea principiului anualitatii puterea legislativa a fiecarei tari trebuie sa se pronunte anual in legatura cu toate veniturile si cheltuielile inscrise in buget pentru anul urmator.
In ultimul timp sunt tot mai multi economisti care pledeaza pentru renuntarea la principiul anualitatii si trecerea la bugete plurianuale, motivata in special de cheltuielile de investitii care necesita perioade mai indelungate pentru finalizare. In unele tari Franta, SUA chiar si in momentul de fata puterea legislativa aproba cheltuieli cum sunt procurarea de echipament militar, edilitare, etc, pe perioade mai mari de un an. Indiferent de unele abateri de la principiu, bugetul este elaborat si aprobat pe o perioada de 12 luni. De precizat insa ca anul bugetar poate sa coincida cu cel calendaristic cum este cazul Austriei, Belgiei, Braziliei, Frantei, Germaniei, Romaniei, etc. sau nu, cum este cazul Marii Britanii, Canadei, Japoniei, la care anul bugetar incepe la 1 aprilie si se incheie la 31 martie din anul calendaristic urmator; in Australia, Italia, Suedia, s.a., anul bugetar incepe la 1 iulie pana la 30 iunie, iar in SUA la 1 octombrie pana la 30 septembrie.
Factorii care influenteaza data inceperii anului bugetar sunt diversi: caracterul economiei, nivelul de dezvoltare al acesteia, regimul de lucru al Parlamentului, traditia, etc.
Astfel intr-o tara cu preponderenta agricola in care principalele venituri se realizeaza pe seama acestui sector, intocmirea bugetului se bazeaza pe informatiile privind recolta ce se obtine.
Legat de acest principiu trebuie sa mai precizam ca in practica se respecta si aplica:
Anul bugetar;
Exercitiul bugetar;
Exercitiul bugetar este mai mare decat anul bugetar, cca 15-18 luni si presupune ca veniturile si cheltuielile unui an bugetar sa fie reflectate integral in cadrul anului bugetar chiar daca unele continua a se derula si in anul urmator.
Dezavantajul acestui sistem il reprezinta functionarea in paralel a doua bugete, iar avantajul il constituie cunoasterea exacta a realizarii bugetului respectiv.
5.6. SPECIALIZAREA BUGETARA reprezinta principiul potrivit caruia veniturile bugetare trebuie sa fie inscrise in buget si aprobate de catre Parlament pe surse de provenienta, iar creditele bugetare pe categorii de cheltuieli.
Prin credit bugetar se intelege suma limita, inscrisa in bugetul de stat si aprobata de puterea legislativa, pana la care se pot efectua plati in contul fiecarei cheltuieli aprobate.
Pentru ca puterea legislativa sa poata avea o imagine clara asupra bugetului de stat este necesar ca veniturile si cheltuielile sa fie inscrise in buget dupa o schema unitara.
Gruparea veniturilor si cheltuielilor intr-o anumita ordine si pe baza unor criterii precis determinate poarta denumirea de clasificatie bugetara.
5.7. PUBLICITATEA BUGETULUI este principiul potrivit caruia dupa ce este supus dezbaterii Parlamentului, bugetul trebuie adus la cunostinta opiniei publice.
Legea privind adoptarea bugetului de stat si contul privind incheierea exercitiului bugetar pe anul precedent celui in curs sunt publicate in Monitorul Oficial sau in culegeri de legi.
ELABORAREA PROIECTULUI DE BUGET
Proiectul de buget este elaborat de puterea executiva. In majoritatea tarilor, aceasta atributie revine guvernului, exceptie fac putine tari intre care ce-a mai notabila este SUA, unde proiectul de buget este elaborat de catre Seful Executivului - Presedintele Republicii.
In cadrul guvernelor, responsabilitatea pentru elaborarea proiectului de buget o are Ministerul Finantelor sau Ministerul Bugetului.
Rezultatul activitatii de elaborare a proiectului de buget il constituie documentele pe care organul suprem al puterii executive il prezinta Parlamentului spre examinare si aprobare. Aceste documente de regula contin:
Expunerea de motive si proiectul de lege pentru aprobarea bugetului, care cuprind nu numai nivele de marime pentru venituri si cheltuieli, dar si propuneri de modificari de legislatie referitoare la venituri si cheltuieli.
Majorarea sau micsorarea unor cote de impozitare, desfiintarea unor categorii si infiintarea altora, etc.
Anexele la proiectul de buget in care este redata structura veniturilor si cheltuielilor bugetare;
Materialele documentare necesare Parlamentului pentru analiza proiectului de buget.
6.2. APROBAREA BUGETULUI
Se face de catre Parlament dat fiind caracterul predominant politic al deciziilor de alocare a resurselor bugetare.
Dezbaterea si aprobarea proiectului in Parlament presupune de regula:
Prezentarea de catre Primul-Ministru sau Ministerul de Finante a proiectului;
Analiza acestuia in comisiile parlamentare;
Concilierea amendamentelor (modificarilor propuse la buget);
Dezbaterea si aprobarea de catre parlamentari;
Ratificarea bugetului aprobat de catre Presedintele tarii.
Teoretic parlamentarii fiind alesi de catre cetatenii cu drept de vot trebuie sa actioneze astfel incat sa fie votate acele prevederi care sa satisfaca cerintele celor care i-au votat, consolidandu-si astfel pozitiile la alegerile urmatoare. In practica acest comportament este influentat de trei factori:
Disciplina de partid sau a coalitiei de partid care face ca parlamentarii sa satisfaca nu numai cerintele electoratului pe care il reprezinta ci si partidul ori coalitia;
Nu toate cerintele electoratului pot fi satisfacute din cauza caracterului limitat al resurselor;
Existenta grupurilor de presiune din lumea afacerilor care influenteaza parlamentarii.
Termenele de elaborare a proiectului bugetului de stat si de aprobare a acestuia in momentul de fata in Romania sunt urmatoarele:
Pana la 1 iunie toate institutiile si ministerele depun propunerile lor la Ministerul Finantelor.
Intre 1 iunie - 25 septembrie se poarta negocierile intre ministere si Ministerul Finantelor, divergentele nesolutionate fiind mediate de Guvern.
Dupa insusirea de catre Guvern, 25 septembrie - 10 octombrie se depune la Parlament pentru aprobare.
Parlamentul are obligativitatea sa-l dezbata si aprobe pana la 31 decembrie.
In practica parlamentara sunt situatii in care dezbaterile asupra proiectului de buget se prelungesc peste aceste perioade (la noi si pana la jumatatea anului bugetar). In acest caz legislatia bugetara prevede modalitati diferite de urmat. La noi se pot efectua cheltuieli bugetare in trimestrul I la nivelul celor din anul precedent.
6. EXECUTIA BUGETULUI inseamna realizarea veniturilor prevazute si efectuarea cheltuielilor aprobate ceea ce presupune desfasurarea unui ansamblu de activitati de catre mii de participanti: agentii guvernamentale, aparat fiscal, institutii financiare, etc.
Responsabilitatea pentru executia bugetului asa cum a fost aprobat de Parlament, revine Guvernului, iar rezultatele depind de capacitatea administratiei si procedurilor fiscale folosite.
Principala particularitate a realizarii bugetului presupune separarea activitatilor de incasare a veniturilor de cele de executare a cheltuielilor. Realizarea veniturilor se efectueaza prin aparatul de specialitate al Ministerului de Finante sau prin banci.
Efectuarea cheltuielilor aprobate prin buget se face pe baza unor reguli precise pentru fiecare din etapele pe care le parcurge o cheltuiala publica si anume: angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata.
Angajarea = actul care genereaza obligatia institutiei publice de a plati o suma unui tert;
Lichidarea = operatia de constatare a realitatii serviciului facut in favoarea institutiei publice si determinarea sumei de plata.
Ordonantarea = inseama emiterea unei dispozitii (ordin) de plata a sumei de bani de la buget in favoarea tertului.
Plata = operatia de achitare propriu-zisa de predare a banilor.
Primele trei operatii (angajarea, lichidarea, ordonantarea) se efectueaza de conducatorii institutiilor publice si care poarta denumirea de ordonatori de credite (principali, secundari, tertiari).
A patra operatie, respectiv plata se efectueaza de gestionarii de bani publici. Depasirea atributiilor in manuirea banilor publici s-a facut in ideea preintampinarii fraudelor, risipei, etc.
& Exercitiul bugetar
se intinde pe trei ani calendaristici intre 15 - 18 luni.
6.4.
INCHEIEREA SI APROBAREA CONTULUI DE EXECUTIE BUGETARA
Contul de executie bugetara reflecta totalitatea operatiilor de executare a veniturilor si cheltuielilor stabilind rezultatul final, deficit sau excedent.
Contul de incheiere a exercitiului bugetar intocmit cu respectarea clasificatiei bugetare este prezentat de Guvern Parlamentului spre dezbatere si aprobare.
6.5. CONTROLUL BUGETAR
Executia bugetului se realizeaza sub controlul unor organe imputernicite. In functie de natura acestor organe controlul poate fi:
Politic - exercitat de Parlament;
Jurisdictional - exercitat de catre Curtea de Conturi;
Administrativ - exercitat de organul Ministerului de Finante;
CONTROLUL POLITIC efectuat de Parlament, vizeaza in principal respectarea de catre executiv a prevederilor autorizatiei parlamentare in materie de buget, dar se poate referi si la modul in care au fost gestionate fondurile bugetare.
CONTROLUL JURISDICTIONAL consta in verificarea act cu act a cheltuielilor efectuate de catre institutia bugetara in vederea acordarii descarcarii de gestiune.
Neajunsurile constatate si masurile luate se cuprind in rapoarte care sunt prezentate anual Parlamentului.
CONTROLUL ADMINISTRATIV se exercita sub forma controlului intern sau ierarhic asupra modului de folosire al creditelor bugetare de catre persoane imputernicite in acest sens in cadrul Ministerului respectiv sau de catre organe specializate, respectiv ale Ministerului de Finante.
AUTOEVALUARE
Care este componenta Bugetului public ?
Care sunt principalele grupe de venituri ale Bugetului public ?
Ce presupune procedura bugetara si care sunt fazele Procesului Bugetar ?
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 3848
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
