Asemanari si deosebiri din punct de vedere conceptual si al obiectului de activitate intre Trezoreria publica si bancile comerciale

Asemanari si deosebiri din punct de vedere conceptual si al obiectului de activitate intre Trezoreria publica si bancile comerciale

Avand in vedere scopul, atributiile si rolul Trezoreriei publice in economie - asa cum acestea sunt avute in vedere prin legile in vigoare la aceasta data, comparativ cu drepturile si rolul bancilor - asa cum acestea sunt reglementate prin legea bancara, la noi si in alte parti ale lumii, intre cele doua institutii speciale exista asemanari, dar si deosebiri insemnate.

Trezoreria publica este si ea o banca, dar o banca de un fel deosebit, o banca speciala a statului, care are anumite interdictii, comparativ cu o banca comerciala, in ceea ce priveste paleta beneficiarilor serviciilor ei, precum si referitor la dreptul de a organiza activitati de depozite banesti si de a acorda credite. In schimb are unele activitati si atributii specifice4, comparativ cu o banca comerciala, din punct de vedere al operatiunilor financiare si, in general, al serviciilor bancare publice.

De asemenea,Trezoreria statului, prin functiile si rolul sau in ansamblul sectoruli financiar public, sprijina si are un rol benefic nemijlocit asupra activitatii generale a Bancii Centrale in reglarea si influentarea favorabila a pietei financiare si monetare. In acelasi timp insa, Trezoreria statului este beneficiara serviciilor si sprijinului financiar al bancii Centrale, mai ales in situatia inregistrarii golurilor temporare de casa.

In acest sens, intre Trezoreria publica si bancile comerciale pot fi evidentiate urmatoarele asemanari si deosebiri, mai importante:

Referitor la beneficiarii serviciilor. Exista o delimitare destul de clara, din acest punct de vedere, intre acestean in sensul ca Trezoreria publica efectueaza operatiuni de incasari si plati pentru institutiile publice care folosesc fondurile publice, in timp ce bancile comerciale isi pun la dispozitie serviciile bancare agentiilor economici si altor persoane juridice si fizice care folosesc fondurile private si eventual imprumutate. Exceptiile de la aceasta regula nu schimba deloc fondul problemei, in sensul ca regiile nationale si locale sut obligate sa-si deruleze operatiunile financiare prin Trezoreria publica numai pentru fondurile primite de la stat , iar agentii economici doar pentru operatiunile comercialepe care le deruleaza cu institutiile publice,intrucat acestea functioneaza, pe seama fondurilor publice. Din acest punct de vedere, al beneficiarilor serviciilor, comperativ cu trezoreriile publice din alte tari, Trzoreria Statului din Romania are atributiuni si sarcini mai restranse fata de serviciile pe care le ofera agentiilor economici si persoanelor fizice, decat trezoreriile publice din alte tari dezvoltate.

Referitor la natura depozitelor. In cazul Trezoreriei publice, acestea sunt formate in marea lor majoritate din fonduri publice, in timp ce depozitele bancilor sunt create din disponibilitatile agentilor economici, persoane fizice, asociatii familiale, societati nonprofit si alte asociatii care pot avea sau nu calitate de persoana juridica, deci fonduri private.

De asemenea, bancile comerciale pot acorda credite bancare, practic, unui sector nelimitat de beneficiari, cu respectarea conditiilor de garantii, in timp ce Trzoreria Statului din Romania nu poate efectua acest lucru. Creditele pe care le poate acorda Trezoreria statului, asa cum este reglementata aceasta problema astazi in Romania, sunt cele pentru plasamentele financiare pe termen scurt, imprumuturi pentru acoperirea temporara a deficitelor bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor fondurilo speciale, precum si pentru acoperirea golurilor temporare de casa inregistrate de bugetele locale, comparativ cu situatia din alte tari dezvoltate, unde trezoreriile publice au competente mult mai largi in aceasta privinta.

Din punctul de vedere al conditiilor care trebuie indeplinite pentru efectuarea operatiunilor bancare specifice de incasari si plati in contul clientilor, acestea sunt mult mai stricte si precis delimitate in cazul beneficiarilor Trezoreriei publice, mai ales la plati, comparativ cu cele derulate prin bancile comerciale, in favoarea clientilor sai, la care platile se pot efectua fara oprelisti, daca agentul economic care dispune plata poseda lichiditati.

Trezoreria publica, alaturi de bancile comerciale, prin modul in care isi organizeaza operatiunile de incasari si plati in numerar, poate influenta favorabil politica Bancii Centrale, in legatura cu functionarea sistemului monetar. Dupa profesorul Gheorghe Manolescu, " organizarea sistemului monetar se realizeaza prin trei circuite ale celor trei institutii si fiecare din ele cu moneda sa proprie. Astfel, Banca Centrala (Banca Nationala a Romaniei) dispune de bancomate, moneda divizionara, depozitele de la Banca Centrala si monedele straine, Trezoreria Statului de moneda Trezoreriei, iar bancile comerciale de moneda scripturala"

In acest context, fiecare dintre aceste institutii creatoare de moneda, pentru realizarea circuitelor interne de incasari si plati, se foloseste de inregistrari directe in conturile pe care le au deschise fiecare in unitatile lor, dar in situatia transferului de lichiditati intre cele trei sisteme de banci (comerciale, trezorerie si Banca Nationala a Romaniei), operatiunile se pot efectua numai in moneda Bancii Centrale.

In consecinta, Trezoreria publica, pentru a-si putea onora platile in afara sistemului sau, are nevoie de intrari - fluxuri financiare - in moneda Bancii Centrale, ea depinde deci de evolutia lichiditatii in aceasta moneda, in care sens isi poate inchide fluxurile numai atunci cand suma lichiditatilor emise in afara sistemului sau sunt compensate cu intrarile de lichiditati catre sistem.

Aceste constatari sunt mai usor de sesizat atunci cand circuitul fluxurilor financiare se realizeaza prin decontari fara numerar, "via" Banca Centrala, unde atat Trezoreria, cat si bancile comerciale isi au constituite depozitele, dar mai greu de observat atunci cand " scurgerile"

de fonduri din cele doua sisteme, Trezoreria statului si bancile comerciale, se produc prin casieriile proprii, unde in acest circuit nu intervine in mod direct Banca Centrala.

Trezoreria publica este deci dependenta de Banca Centrala, in multe privinte, prin faptul ca acesta-i tine si efectueaza operatiuni in contul general, indeplineste in numele sau rolul de agent al sistemului in efectuarea de plasamente financiare sau contracteaza imprumuturi publice in numele sau.

In acelasi timp, prin politica dobanzilor imprumuturilor publice pe care le controleaza Trezoreria publica, precum si prin cea a dobanzilor subventionate in favoarea anumitor intreprinderi sau ramuri economice, influenteaza dobanzile practicate de bancile comerciale, cu consecinte indirecte asupra taxei de scont a Bancii Centrale. De asemenea, prin mentinerea de catre acesta a unui echilibru permanent intre incasari si plati( intrari si iesiri) si mai ales a incadrarii in nivelul deficitului aprobat, finantarii acestuia pe cai inflationiste, Trezoreria publica influenteaza favorabil circulatia monetara si a stabilitatii monedei nasionale, sarcina de prim ordin a Bancii Centrale.

Din punct de vedere conceptual, o trezorerie poate fi asemuita in multe privinte cu o Banca, deoarece prin intermediul ei se deruleaza operatiuni de incasari si plati, se constituie depozite, din care disponibilitati apoi se pot efectua plasamente financiare, acorda imprumuturi; in acelasi timp insa, Trezoreria publica, comparativ cu o banca in general, prezinta multe deosebiri, deoarece aceasta nu este menita sa inregistreze profit, ci inainte de toate sa administreze, in numele statului, in conditii cat mai optime, banul public si, in final, sa gestioneze deficitul bugetar si datoria publica.