IMPUNEREA, URMARIREA SI INCASAREA CREANTELOR FISCALE

IMPUNEREA, URMARIREA SI INCASAREA CREANTELOR FISCALE

Creantele fiscale reprezinta drepturi patrimoniale care rezulta din raporturile de drept material fiscal. Din raporturile de drept material fiscal rezulta atat continutul, cat si cuantumul creantelor fiscale, reprezentand drepturi determinate constand in:

• dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adaugata, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, denumite creante fiscale principale;
• dreptul la perceperea dobanzilor si penalitatilor de intarziere, in conditiile legii, denumite creante fiscale accesorii[1].

Obligatiile fiscale reprezinta, potrivit dispozitiilor legale in materie[2]:

obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile sau, dupa caz, impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile si fiscale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

obligatia de a plati la termenele legale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

obligatia de a plati dobanzi si penalitati de intarziere, aferente impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligatii de plata accesorii;

obligatia de a calcula, de a retine si de a inregistra in evidentele contabile si de plata, la termenele legale, impozitele si contributiile care se realizeaza prin stopaj la sursa;

orice alte obligatii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, in aplicarea legilor fiscale.

Daca legea nu prevede altfel, dreptul de creanta fiscala si obligatia fiscala corelativa se nasc in momentul in care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le genereaza.

Creantele fiscale se sting prin incasare, compensare, executare silita, scutire, anulare, prescriptie si prin alte modalitati prevazute de lege.

Ministerul Finantelor Publice, prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, si unitatile sale teritoriale au competenta generala in ceea ce priveste administrarea, exercitarea controlului si emiterea normelor de aplicare cu privire la creantele fiscale ce se cuvin bugetului general consolidat, care, potrivit legii, sunt date in competenta lor de administrare.

I.1. Stabilirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului de stat

Impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului de stat se stabilesc astfel:

prin declaratie fiscala;

prin decizie emisa de organul fiscal, in celelalte cazuri.

Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. Organul fiscal emite o decizie de impunere ori de cate ori acesta modifica baza de impunere.

Sunt asimilate deciziilor de impunere si urmatoarele acte administrative fiscale:

- deciziile privind rambursari de taxa pe valoarea adaugata si deciziile privind restituiri de impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat;

- deciziile referitoare la bazele de impunere;

- deciziile referitoare la obligatiile de plata accesorii.

Dreptul organului fiscal de a stabili obligatiile fiscale se prescrie in termen de 5 ani, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel.

Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala, daca legea nu dispune altfel.

Dreptul de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 10 ani in cazul in care acestea rezulta din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.

Necesitatea pentru stat sau unitatile sale administrativ-teritoriale rezida din insasi obligatia acestuia de a sustine financiar acele institutii sau organisme care nu se pot autofinanta sau care apartin insasi organizarii sale interne. In acest sens, statul, prin institutiile sale abilitate, instituie o serie de impozite, taxe sau alte impuneri care, pentru acesta, au caracter de venit .

I.2. Colectarea creantelor fiscale

Colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz. Titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, act intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite, potrivit legii .

Asemenea titluri pot fi:

a) decizia de impunere emisa de organele competente, potrivit legii;

b) declaratia fiscala, angajamentul de plata sau documentul intocmit de platitor, prin care acesta declara obligatiile fiscale, potrivit legii;

c) decizia prin care se stabileste si se individualizeaza suma de plata pentru creantele fiscale accesorii, reprezentand dobanzi si penalitati de intarziere, de catre organele competente;

d) declaratia vamala pentru obligatiile de plata in vama;

e) documentul prin care se stabileste si se individualizeaza datoriile vamale, inclusiv accesorii, potrivit legii;

f) procesul-verbal de contestare si sanctionare a contraventiei, intocmit deorganul prevazut de lege, pentru obligatiile privind plata amenzilor contraventionale;

g) ordonanta procurorului, incheierea sau dispozitivul hotararii instantei judecatoresti ori un extras-certificat, intocmit in baza acestor acte in cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare si al altor creante fiscale stabilite, potrivit legii, de catre procuror sau de catre instanta judecatoreasca.

Creantele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevazute de Codul Fiscal sau de alte legi, care le reglementeaza.

Pentru diferentele de obligatii fiscale principale si pentru obligatiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plata se stabileste in functie de data comunicarii acestora, astfel:

a) daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 1-15 ale lunii, termenul de plata este pana la data de 5 a lunii urmatoare;

b) daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 16-31 ale lunii, termenul de plata este aana la data de 20 ale lunii urmatoare.

Contributiile sociale administrate de Ministerul Finantelor Publice, dupa calcularea si retinerea acestora conform reglementarilor legale in materie, se vireaza pana la data de 25 ale lunii urmatoare celei pentru care se efectueaza plata drepturilor salariale.

I.3. Stingerea creantelor fiscale prin plata, compensare si restituie

Stingerea creantelor fiscale prin plata

Platile catre organele fiscale se efectueaza prin intermediul bancilor, trezoreriilor si al altor institutii autorizate sa deruleze operatiuni de plata. Plata obligatiilor se efectueaza de catre debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat, in parte, inclusiv dobanzi si penalitati de intarziere.

In cazul stingerii prin plata a obligatiilor fiscale, momentul platii este:

* in cazul platilor in numerar, data inscrisa in documentul de plata eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;

* in cazul platilor efectuate prin mandat postal, data postei inscrisa pe acesta;

* in cazul platilor efectuate prin decontare bancara, data la care bancile debiteaza contul platitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, confirmate prin stampila si semnatura autorizata a acestora;

* pentru obligatiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, data inregistrarii la organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus si anulat timbrele datorate potrivit legii.

Daca un contribuabil datoreaza mai multe tipuri de impozite, taxe, contributii si alte sume reprezentand creante fiscale, iar suma platita nu este suficienta pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile acelui tip de creanta fiscala principala pe care il stabileste contribuabilul.

In cadrul tipului de impozit, taxa, contributie sau alta suma reprezentand creanta fiscala stabilit de contribuabil, plata se efectueaza in urmatoarea ordine:

sume datorate in contul ratelor din graficele de plata a obligatiilor fiscale, pentru care s-au aprobat esalonari si/sau amanari la plata, precum si dobanzile datorate pe perioada esalonarii si/sau amanarii la plata si calculate conform legii;

2. obligatiile fiscale principale cu termene de plata in anul curent, precum si accesoriile acestora, in ordinea vechimii;

3. obligatiile fiscale datorate si neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, in odinea vechimii, pana la stingerea integrala a acestora;

4. dobanzi, penalitati de intarziere aferente obligatiilor fiscale prevazute la punctul 3);

5. obligatii fiscale cu termene de plata viitoare, la solicitarea debitorului.

STINGEREA CREANTELOR FISCALE PRIN COMPENSARE

Prin compensare se sting creante administrate de Ministerul Finantelor Publice cu creantele debitorului reprezentand sume de rambursat sau de restituit de la buget, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor, daca legea nu prevede altfel.

Compensarea creantelor debitorului se va efectua cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmand ca, din diferenta ramasa, sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, in urmatoarea ordine:

a)      bugetul de stat;

b)      fondul de risc pentru garantii de stat, pentru imprumuturi externe;

c)      bugetul asigurarilor sociale de stat;

d)      bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate;

e)      bugetul asigurarilor pentru somaj.

STINGEREA CREANTELOR FISCALE PRIN RESTITUIRI DE SUME

Se restituie, la cerere, debitorului urmatoarele sume:

1. cele platite fara existenta unui titlu de creanta;
2. cele platite in plus fata de obligatia fiscala;
3. cele platite ca urmare a unei erori de calcul;
4. cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale;
5. cele de rambursat de la bugetul de stat;
6. cele stabilite prin hotarari ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;
7. cele ramase dupa efectuarea distribuirii;
8. cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprire, dupa caz, in temeiul hotararii judecatoresti prin care se dispune desfiintarea executarii silite.

Prin exceptie, sumele de restituit reprezentand diferentele de impozite rezultate din regularizarea anuala a impozitului anual datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, in termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere[5].

I.4. Stingerea creantelor fiscale prin executare silita

In cazul in care debitorul nu-si plateste de bunavoie obligatiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la actiuni de executare silita.

Executarea silita se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali. Acestia trebuie sa detina o legitimatie de serviciu pe care trebuie sa o prezinte in exercitarea activitatii.

In exercitarea atributiilor ce le revin, pentru aplicarea procedurilor de executare silita, executorii fiscali pot:

a) sa intre in orice incinta de afaceri a debitorului, persoana juridica, sau in alte incinte unde acesta ati pastreaza bunurile, in scopul identificarii bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum si sa analizeze evidenta contabila a debitorului in scopul identificarii tertilor care datoreaza sau detin in pastrare venituri ori bunuri ale debitorului;

b) sa intre in toate incaperile in care se gasesc bunuri sau valori ale debitorului, persoana fizica, precum si sa cerceteze toate locurile in care acesta ati pastreza bunurile;

c) sa solicite si sa cerceteze orice document sau element material care poate constitui o proba in determinarea bunurilor proprietate a debitorului.

Executorul fiscal poate intra in incaperile ce reprezinta domiciliul sau resedinta unei persoane fizice, cu consimtamantul acesteia, iar in caz de refuz, organul de executare va cere autorizarea instantei judecatoresti competente, potrivit dispozitiilor Codului de Procedura Civila.

Executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis de catre organul de executare competent in a carui raza teritoriala iti are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, consatituie titlu executoriu.

Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevazut de lege.

Executarea silita incepe numei dupa ce organul fiscal a transmis debitorului instiintarea de plata prin care i se comunica acestuia suma datorata, iar dupa instiintare au trecut 15 zile de la comunicare. Instiintarea de plata este un act premergator executarii silite.

Executarea silita se poate intinde asupra tuturor veniturilor si bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueaza numai in masura necesara pentru realizarea creantelor fiscale si a cheltuielilor de executare. Executarea silita incepe prin comunicarea somatiei. Daca in termen de 15 zile de la comunicarea somatiei nu se stinge debitul, se continua masurile de executare silita. Somatia este insotita de un exemplar al titlului executoriu.

Suspendarea, intreruperea sau incetarea executarii silite

Executarea silita se poate suspenda, intrerupe sau poate inceta in cazurile prevazute de prezentul cod.

Executarea silita se suspenda:

• cand suspendarea a fost dispusa de instanta sau de creditor, in conditiile legii;
• la data comunicarii aprobarii inlesnirii la plata, in conditiile legii;
• in alte cazuri prevazute de lege.

Executarea silita se intrerupe:

• la data declararii starii de insolvabilitate a debitorului;
• in alte cazuri prevazute de lege.

Executarea silita inceteaza daca:

• s-au stins integral obligatiile fiscale prevazute in titlul executoriu, inclusiv obligatiile de plata accesorii, cheltuielile de executare si orice alte sume stabilite in sarcina debitorului, potrivit legii;
• a fost desfiintat titlul executoriu.

I.4.1.Executarea silita prin poprire

Sunt supuse executarii silite prin porprire orice sume urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati banesti in lei si in valuta, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, detinute si-sau datorate, cu orice titlu, debitorului de catre terte persoane sau pe care acestia le vor datora si-sau detine in viitor, in temeiul unor raporturi juridice existente .

In cazul sumelor urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati in valuta, bancile sunt autorizate sa efectueze convertirea in lei a sumelor in valuta, fara consimtamantul titularului de cont, la cursul de schimb afisat de acestea pentru ziua respectiva.

Sumele ce reprezinta venituri banesti ale debitorului persoana fizica, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum si ajutoarele sau indemnizatiile cu destinatie speciala sunt supuse urmaririi numai in conditiile prevazute de Codul de Procedura Civila.

Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se infiinteaza de catre organul de executare printr-o adresa care va fi trimisa prin scrisoare recomandata, cu dovada de primire, tertului poprit, impreuna cu o copie certificata de pe titlul executoriu. Totodata, va fi instiintat si debitorul despre infiintarea popririi.

Daca debitorul face plata in termenul prevazut de somatie, organul de executare va instiinta de indata, in scris, bancile pentru sistarea totala sau partiala a indisponibilizarii conturilor si retinerilor. In situatia in care titlurile executorii nu pot fi onorate in acceasi zi, bancile vor urmari executarea acestora din incasarile zilnice in contul debitorului.

I.4.2. Executarea silita a bunurilor mobile

Sunt supuse executarii silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu exceptiile prevazute de lege. In cazul debitorului persoana fizica, nu pot fi supuse executarii silite, fiind necesare vietii si muncii debitorului, precum si familiei sale :

1. bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor si la formarea profesionala, precum si cele strict necesare exercitarii profesiei sau a altei ocupatii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfasurarii activitatii agricole, cum sunt uneltele, semintele, ingrasamintele, furajele si animalele de productie si de lucru;

2. bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului si al familiei sale, precum si obiectele de cult religios, daca nu sunt mai multe de acelasi fel;

3. alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de doua luni, iar daca debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare pana la noua recolta;

4. combustibilul necesar debitorului si familiei sale pentru incalzit si pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna;

5. obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate ingrijirii persoanelor bolnave;

6. bunurile declarate neurmaribile prin alte dispozitii legale.

Bunurile debitorului persoana fizica necesare desfasurarii activitatii de comert nu sunt exceptate de la executarea silita. Executarea silita a bunurilor mobile se face prin sechestrarea si valorificarea acestora, chiar daca acestea se afla la un tert. Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal.

De la data intocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cat timp dureaza executarea silita, debitorul nu poate dispune de aceste bunuri, decat cu aprobarea data, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdictii atrage raspunderea, potrivit legii, a celui in culpa.

Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lasate in custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare sau de executorul fiscal, dupa caz, ori vor fi ridicate si depozitate de catre acesta. Atunci cand bunurile sunt lasate in custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii si cand se constata ca exista pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.

In cazul in care bunurile sechestrate in sume de bani in lei sau valuta, titluri de valoare, obiecte din metale pretioase, pietre pretioase, obiecte de arta, colectii de valoare, acestea se ridica si se depun, cel tarziu a doua zi lucratoare, la unitatile specializate.

I.4.3. Executarea silita a bunurilor imobile

Sunt supuse executarii silite bunurile imobile proprietate a debitorului. Executarea silita imobiliara se intinde de plin drept si asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevazute de Codul Civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmarite decat o data cu imobilul.

In cazul debitorului persoana fizica, nu poate fi supus executarii silite spatiul minim locuit de debitor si familia sa, stabilit in conformitate cu normele legale in vigoare, cu exceptia cazului in care executarea silita se face pentru stingerea creantelor fiscale rezultate din savarsirea de infractiuni.

Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile constituie ipoteca legala.

Dreptul de ipoteca confera creditorului fiscal in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de ipoteca, in sensul prevederilor dreptului comun. Pentru bunurile imobile sechestrate, organul de executare care a instituit sechestrul va solicita de indata biroului de carte funciara efectuarea inscriptiei ipotecare, anexand un exemplar al procesului-verbal de sechestru.

Biroul de carte funciara va comunica organelor de executare, la cererea acestora, in termen de 10 zile, celelalte drepturi reale si sarcini care greveaza imobilul urmarit, precum si titularii acestora, care vor fi instiintati de catre organul de executare si chemati la termenele fixate pentru vanzarea bunului imobil si distribuirea pretului.

Creditorii debitorului sunt obligati ca, in termen de 30 de zile de la inscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil in evidentele de publicitate imobiliara, sa comunice in scris organului de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.

La instituirea sechestrului si pe tot parcursul executarii silite, organul de executare poate numi un administrator-sechestru, daca aceasta masura este necesara pentru administrarea imobilului urmarit, a chiriilor, a arendei si a altor venituri obtinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apararea in litigii privind imobilul respectiv[8]. Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul sau o alta persoana fizica sau juridica.

I.4.4. Executarea silita a altor bunuri

Executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini

Executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini, care sunt ale debitorului, se efectueaza in conformitate cu prevederile privind bunurile imobile.

Pentru executarea silita a recoltelor si a fructelor culese sunt aplicabile prevederile privind bunurile mobile.

Executarea silita a unui ansamblu de bunuri

Bunurile mobile si/sau imobile proprietate a debitorului pot fi valorificate, in ansamblu, daca organul de executare apreciaza ca, astfel, acestea pot fi vandute in conditii mai avantajoase.

I.4.5. Valorificarea bunurilor sechestrate

In cazul in care creanta fiscala nu este stinsa in termen de 15 zile de la data incheierii procesului-verbal de sechestrare, se va proceda, fara efectuarea altei formalitati, la valorificarea bunurilor sechestrate, cu exceptia situatiilor in care, potrivit legii, s-a dispus desfiintarea sechestrului, suspendarea sau amanarea executarii silite.

Pentru a realiza executarea silita cu rezultate cat mai avantajoase, tinand seama atat de interesul legitim si imediat al creditorului, cat si de drepturile si obligatiile debitorului urmarit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate in una din modalitatile prevazute de dispozitiile legale in vigoare si care, fata de datele concrete ale cauzei, se dovedeste a fi mai eficienta.

Organul de executare competent va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin:

• intelegerea partilor;
• vanzarea in regim de consignatie a bunurilor mobile;
• vanzare directa;
• vanzare la licitatie;
• alte modalitati admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de licitatii, agentii imobiliare sau societati de brokeraj, dupa caz[9].

Valorificarea bunurilor potrivit intelegerii partilor

Valorificarea bunurilor potrivit intelegerii partilor se realizeaza de debitorul inssi, cu acordul organului de executare, astfel incat sa se asigure o recuperare corespunzatoare a creantei fiscale. Debitorul este obligat sa prezinte in scris organului de executare propunerile ce i s-au facut si nivelul de acoperire a creantelor fiscale, indicand numele si adresa potentialului cumparator, precum si termenul in care acesta din urma va achita pretul propus.

Pretul propus de cumparator si acceptat de organul de executare nu poate fi mai mic decat pretul de evaluare.

Valorificarea bunurilor prin vanzare directa

Valorificarea bunurilor prin vanzare directa se poate realiza in urmatoarele cazuri:

pentru bunurile perisabile sau supuse degradarii;

inaintarea inceperii procedurii de valorificare prin licitatie, daca se recupereaza integral creanta fiscala;

pe parcursul procedurii de valorificare prin licitatie sau dupa finalizarea ei, daca bunul nu a fost vandut si o persoana ofera cel putin pretul de evaluare.

Vanzarea directa se realizeaza prin incheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate. In cazul in care organul de executare inregistreaza mai multe cereri, va vinde bunul persoanei care ofera cel mai mare pret fata de pretul de evaluare.

Vanzarea bunurilor la licitatie

Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vanzare la licitatie, organul de executare este obligat sa efectueze publicitatea vanzarii cu cel putin 10 zile inainte de data fixata pentru desfasurarea licitatiei[10]. Publicitatea licitatiei se realizeaza prin afisarea anuntului privind vanzarea la sediul organului de executare, al primariei in a carei raza teritoriala se afla bunurile sechestrate, la sediul si domiciliul debitorului, la locul vanzarii, daca acesta este altul decat cel unde se afla bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vanzare, in cazul vanzarii bunurilor imobile, si prin anunturi intr-un cotidian national de larga circulatie, intr-un cotidian local, in pagina de Internet sau, dupa caz, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, precum si prin alte modalitati prevazute de lege.

Despre data, ora si locul licitatiei vor fi instiintati si debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum si titularii drepturilor reale si ai sarcinilor care greveaza bunul urmarit.

Pentru participarea la licitatie ofertantii depun, cu cel putin o zi inainte de data licitatiei, urmatoarele documente:

a) oferta de cumparare;

b) dovada platii taxei de participare;

c) imputernicirea persoanei care il reprezinta pe ofertant;

d) pentru persoanele juridice de nationalitate romana, copie de pe certificatul unic de inregistrare eliberat de oficiul registrului comertului;

e) pentru persoanele juridice straine, actul de inmatriculare tradus in limba romana;

f) pentru persoanele fizice romane, copie de pe actul de identitate;

g) pentru persoanele fizice straine, copie de pe pasaport;

h) dovada, emisa de organele fiscale, ca nu are obligatii fiscale restante fata de acestea.

Pretul de pornire a licitatiei este pretul de evaluare pentru prima licitatie, diminuat cu 25% pentru a doua licitatie si cu 50% pentru a treia licitatie. Taxa de participare reprezinta 10% din pretul de pornire a licitatiei si se plateste in lei la unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului. In termen de 5 zile de la data intocmirii procesului-verbal de licitatie, organul de executare va dispune in scris restituirea taxei de participare participantilor care au depus oferte de cumparare si nu au fost declarati adjudecatari, iar in cazul adjudecarii, taxa se retine in contul pretului. Taxa de participare nu se restituie ofertantilor care nu s-au prezentat la licitatie, celui care a refuzat incheierea procesului-verbal de adjudecare, precum si adjudecatarului care nu a platit pretul, retinandu-se in contul organului de executare pentru acoperirea cheltuielilor de executare silita.

Norme metodologice:

Comisia de licitatie este constituita din 3 persoane desemnate de organul de conducere al creditorului bugetar.

Comisia de licitatie verifica si analizeaza documentele de participare si afiseaza la locul licitatiei, cu cel putin o ora inaintea inceperii acesteia, lista cuprinzand ofertantii care au depus documentatia completa de participare.

Daca la prima licitatie nu s-au prezentat ofertanti sau nu s-a obtinut cel putin pretul de pornire a licitatiei, organul de executare va fixa un termen in cel mult 30 de zile, in vederea tinerii celei de-a doua licitatii.

In cazul in care nu s-a obtinut pretul de pornire nici la a doua licitatie ori nu s-au prezentat ofertanti, organul de executare va fixa un termen in cel mult 30 de zile, in vederea tinerii celei de-a treia licitatii. La a treia licitatie, creditorii urmaritori sau intervenienti nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vanzare la un pret mai mic de 50% din pretul de evaluare.

Dupa licitarea fiecarui bun se va intocmi un proces-verbal privind desfasurarea si rezultatul licitatiei. Dupa adjudecarea bunului, adjudecatarul este obligat sa plateasca pretul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, in lei, in numerar la o unitate a Trezoreriei Statului sau prin decontare bancara, in cel mult 5 zile de la data adjudecarii. Daca adjudecatarul nu plateste pretul, procedura vanzarii la licitatie se va relua in termen de 10 zile de la data adjudecarii. In acest caz, adjudecatarul este obligat sa plateasca cheltuielile prilejuite de noua licitatie si, in cazul in care pretul obtinut la noua licitatie este mai mic, diferenta de pret. Adjudecatarul va putea sa achite la urmatoarea licitatie pretul oferit initial, caz in care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitatie. Daca la urmatoarea licitatie bunul nu a fost vandut, fostul adjudecatar este obligat sa plateasca toate cheltuielile prilejuite de urmarirea acestuia.

Daca bunurile supuse executarii silite nu au putu fi valorificate, acestea vor fi restituite debitorului cu mentinerea masurii de indisponibilizare, pana la indeplinirea termenului de prescriptie. In cadrul acestui termen, organul de executare poate relua oricand procedura de valorificare si va putea, dupa caz, sa ia masura numirii, mentinerii sau schimbarii administratorului-sechestru ori custodelui.

Darea in plata

In tot cursul executarii silite asupra bunurilor imobile ale debitorului persoana juridica, inclusiv in perioada in care poate avea loc reluarea procedurii de valorificare, creantele fiscale administrate de Ministerul Finantelor Publice pot fi stinse, la cererea debitorului, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea in proprietate publica a statului sau, dupa caz, a unitatii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile supuse executarii silite. Organul abilitat sa efectueze procedura de executare silita, potrivit legii, va transmite cererea, impreuna cu un exemplar al dosarului de executare silita si propunerile sale, comisiei numite prin ordin al ministrului finantelor publice sau, dupa caz, de catre unitatea administrativ-teritoriala, care va decide asupra modului de solutionare a acesteia si va dispune organului abilitat sa efectueze procedura de executare silita, incheierea procesului-verbal de trecere in proprietate publica a bunului imobil si stingerea creantelor fiscale administrate de Ministerul Finantelor Publice sau a celor locale pentru care s-a inceput executarea silita.

Comisia va decide stingerea creantelor fiscale prin trecerea in proprietatea publica a unor bunuri imobile supuse executarii silite, numai in conditiile existentei unor solicitari de preluare in administrare, potrivit legii, a acestor bunuri. De la data depunerii cererii de catre debitor pana la data intocmirii procesului-verbal de trecere in proprietate publica, bunul imobil ramane indisponibilizat. Procesul-verbal de trecere in proprietate publica a bunului imobil constituie titlu de proprietate. Operatiunea de transfer al dreptului de proprietate, ca efect al darii in plata, este scutita de taxa pe valoare adaugata. Bunurile imobile trecute in proprietatea publica pot fi date in administrare in conditiile legii.

In cazul in care bunurile imobile trecute in proprietatea publica conform prezentului cod au fost revendicate si restituite, potrivit legii, tertelor persoane, debitorul persoana juridica va fi obligat la plata sumelor stinse prin aceasta modalitate[11].

Cheltuieli de executare silita

Cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silita sunt in sarcina debitorului. Suma cheltuielilor cu executarea silita se stabileste de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod, care are la baza documente privind cheltuielile efectuate. Cheltuielile de executare silita a creantelor fiscale se avanseaza de organele de executare, din bugetul acestora.

Cheltuielile de executare silita care nu au la baza documente care sa ateste ca nu au fost efectuate in scopul executarii silite, nu sunt in sarcina debitorului urmarit. Sumele recuperate in contul cheltuielilor de executare silita se fac venit la bugetul din care au fost avansate, cu exceptia sumelor reprezentand cheltuieli de executare silita a creantelor fiscale administrate de Ministerul Finantelor Publice, care se fac venit la bugetul de stat, daca legea nu prevede altfel[12].

Eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executare silita

Suma realizata in cursul procedurii de executare silita reprezinta totalitatea sumelor incasate dupa comunicarea somatiei prin orice modalitate prevazuta de prezentul cod.

Creantele fiscale inscrise in titlul executoriu se sting cu sumele realizate conform alin. (1), in ordinea vechimii, mai intai creanta principala si apoi accesoriile acesteia.

Daca suma ce reprezinta atat creanta fiscala, cat si cheltuielile de executare este mai mica decat suma realizata prin executare silita, cu diferenta se va proceda la compensare, sau se restituie, la cerere debitorului, dupa caz. Despre sumele de restituit debitorul va fi instiintat de indata.

Ordinea de distribuire

In cazul in care executarea silita a fost pornita de mai multi creditori sau cand pana la eliberarea ori distribuirea sumei rezultatwe din executare au depus si alti creditori titlurile lor, organele de executare silita vor proceda la distribuirea sumei , potrivit urmatoarei ordini de preferinta, daca legea nu prevede altfel:

a) creantele reprezentand cheltuielile de orice fel, facute cu urmarirea si conservarea bunurilor al caror pret se distribuie;

b) creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru intretinerea si ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de munca, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea sanatatii, ajutoarele de deces, acordate in cadrul asigurarilor sociale de stat, precum si createle reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii;

c) creantele reprezentand din obligatii de intretinere, alocatii pentru copii sau de plata a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;

d) creantele fiscale provenite din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale;

e) creantele rezultand din imprumuturi acordate de stat;

f) creantele reprezentand despaguburi pentru repararea pagubelor proconuite proprietatii publice prin fapte ilicite;

g) creantele rezultand din imprumuturi bancare, din livrari de produse, prestari de servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii sau arenzi;

h) creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;

i) alte creante.

Pentru plata creantelor care au aceeasi ordine de preferinta, daca legea nu prevede altfel, suma realizata din executare se repartizeaza intre creditori proportional cu creanta fiecaruia .

Reguli privind eliberarea si distribuirea

Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii si care indeplinesc conditia de publicitate sau posesie a bunlui mobil au prioritate, la distribuirea sumei rezultate din vanzarea fata de alti creditori care au garantii reale asupra bunului respectiv.

Accesoriile creantei principale prevazute in titlul executoriu vor urma ordinea de preferinta a creantei principale.

In cazul vanzarii bunurilor grevate printr-un drept de gaj, ipoteca sau alte drepturi reale, despre care a luat cunostinta, organul de executare este obligat sa ii instiinteze din oficiu pe creditorii in favoarea carora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea pretului.

Creditorii care nu au participat la executarea silita pot depune titlurile lor in vederea participarii la distribuirea sumelor realizate prin executare silita, numai pana la data intocmirii de catre organele de executarre a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume. Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita se va face numai dupa trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, cand organul de executare va proceda, dupa caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu instiintarea partilor si a creditorilor care si-au depus titlurile.

Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita se va consemna de executorul fiscal de indata intr-un proces, care se va semna de toti cei indreptatiti.

Cel nemultumit de modul in care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita poate cere executorului fiscal sa consemneze in procesul-verbal obiectiile sale. Dupa intocmirea procesului-verbal nici un creditor nu mai este in drept sa ceara sa participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silita.

Contestatia la executarea silita

Persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii. Contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege. Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta[14].

Termen de contestare

Contestatia se poate face in termen de 15 zile, sub sanctiunea decaderii, de la data cand:

• contestatorul a luat cunostinta de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somatiei sau din alta instiintare primita ori, in lipsa acestora, cu ocazia efectuarii executarii silite sau in alt mod;
• contestatorul a luat cunostinta, de refuzul organului de executare de a indeplini un act de executare;
• cel interesat a luat cunostinta de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta.

Contestatia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit poate fi introdusa cel mai tarziu in termen de 15 zile dupa efectuarea executarii.

Neintroducerea contestatiei in termenul de mai sus nu il impiedica pe cel de-al treilea sa isi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.

Judecarea contestatiei

La judecarea contestatiei instanta va cita si organul de executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmarite ori, in cazul executarii prin poprire, isi are sediul sau domiciliul tertul poprit. La cererea partii interesate, instanta poate decide, in cadrul contestatiei la executare, asupra impartirii bunurilor pe care debitorul le detine in proprietate comuna cu alte persoane. Daca admite contestatia la executare, instanta, dupa caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau indreptarea acestuia, anularea ori incetarea executarii insesi, anularea sau lamurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a carui indeplinire a fost refuzata. In cazul anularii actului de executare contestat sau al incetarii executarii inseti si al anularii titlului executoriu, instanta poate dispune, prin acceasi hotarare, sa i se restiuie celui indreptatit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire. In cazul respingerii contestatiei, contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despagubiri pentru pagubele cauzate prin intarzierea executarii, iar cand contestatia a fost exercitata cu rea-credinta, el va fi obligat si la plata unei amenzi de la 50 RON la 1000 RON.

I.5. Stingerea creantelor fiscale prin alte modalitati

Insolvabilitatea

Creantele fiscale urmarite de organele de executare pot fi scazute din evidenta acestora in cazul in care debitorul respectiv se gaseste in stare de insolvabilitate[15]. Procedura de insolvabilitate este aplicata in urmatoarele situatii:

a) cand debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile;

b) cand dupa incetarea executarii silite pornite impotriva debitorului raman debite neachitate;

c) cand debitorul a disparut sau a decedat fara sa lase avere;

d) cand debitorul nu este gasit la ultimul domiciliu fiscal cunoscut si la acestea ori in alte locuri, unde exista indicii ca a avut avere, nu se gasesc venituri sau bunuri urmaribile;

e) cand, potrivit legii, debitorul persoana juridica isi inceteaza existenta si au ramas neachitate obligatiile fiscale.

Pentru creantele fiscale ale debitorilor declarati in stare de insolvabilitate, conducatorul organului de executare dispune scoaterea creantei din evidenta curenta si trecerea ei intr-o evidenta separata.

In cazurile in care se constata ca debitorii au dobandit venituri sau bunuri urmaribile dupa declararea starii de insolvabilitate, organele de executare vor lua masurile necesare de redebitare a sumelor si de executare silita.

Anularea creantelor fiscale

In cazuri exceptionale, pentru motive temeinice, Guvernul, respectiv autoritatile deliberative la nivel local, prin hotarare, pot aproba anularea unor creante fiscale. In situatiile in care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin posta, sunt mai mari decat creantele fiscale supuse executarii silite, conducatorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somatiei prin posta sunt suportate de organul fiscal.

Creantele fiscale restante aflate in sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 10 RON, se anuleaza. Anual, prin hotarare a Guvernului se stabileste plafonul creantelor fiscale care pot fi anulate .

I.6. Solutionarea contestatiilor formulare impotriva actelor administrative fiscale

Dreptul la contestatie

Impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii.

Este indreptatit la contestatie numai cel care considera ca a fost lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.

Baza de impunere si impozitul, taxa sau contributia stabilite prin decizie de impunere se contesta numai impreuna. Pot fi contestate si deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat. In cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, contestatia se poate depune de orice persoana care participa la realizarea venitului.

Bazele de decizie contestate separat intr-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii. Contestatia se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al carui act administrativ este atacat si nu este supusa taxelor de timbru. Contestatia se va depune in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului administrativ fiscal, sub sanctiunea decaderii.

Retragerea contestatiei

Contestatia poate retrasa de contestator pana la solutionarea acesteia. Organul de solutionare competent va comunica contestatorului decizia prin care se ia act de renuntare la contestatie .

Prin retragerea contestatiei nu se pierde dreptul de a inainta o noua contestatie in interiorul termenul general de depunere a acesteia.

Competenta de solutionare a contestatiilor. Decizia de solutionare

Organul competent

Contestatiile formulate impotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum si a titlurilor de creanta privind datoria vamala se solutioneaza dupa cum urmeaza:

a) contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, precum si accesorii ale acestora, al caror cuantum este sub 500.000 RON, se solutioneaza de catre organele competente constituite la nivelul directiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal sau, dupa caz;

b) contestatiile formulate de marii contribuabili, care au obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, precum si accesorii ale acestora, al caror cuantum este sub 500.000 RON, se solutioneaza de catre organele competente constituite in cadrul respectivelor directii generale de administrare a amrilor contribuabili;

c) contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, accesoriile acestora, al caror cuantum este de 500.000 RON sau mai mare, precum si cele formulate impotriva actelor emise de organe centrale se solutioneaza de catre organe competente de solutionare constuite la nivel central.

Contestatiile formulate impotriva altor acte administrative fiscale se solutioneaza de catre organele fiscale emitente. Contestatiile formulate de cei care se considera lezati de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se solutioneaza de catre organul ierarhic superior organului fiscal competent sa emita acel act. Contestatiile formulate impotriva actelor administrative emise de autoritatile publice locale se solutioneaza de catre acestea.

Decizia sau dispozitia de solutionare

In solutionarea contestatiei, organul competent se pronunta prin decizie sau dispozitie, dupa caz. Decizia sau dispozitia emisa in solutionarea contestatiei este definitiva in sistemul cailor administrative de atac.

Suspendarea executarii actului administrativ fiscal

Introducerea contestatiei pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal . Organul de solutionare a contestatiei poate suspenda executarea actul administrativ atacat pana la solutionarea contestatiei, la cererea temeinic justificata a contestatorului. Daca se suspenda executarea unei decizii referitoare la baza de impunere, atunci se va suspenda si executarea deciziei de impunere ulterioare.

Organul de solutionare poate dispune instituirea asiguratorii de catre organul fiscal competent in conditiile prezentului cod.

Solutii asupra contestatiei

Prin decizie, contestatia poate fi admisa in totalitate sau partial, ori poate fi respinsa. In

cazul admiterii contestatiei se decide, dupa caz, anularea totala sau partiala a actului atacat. Prin decizie se poate desfiinta total sau partial actul administrativ atacat, situatie in care urmeaza sa se incheie un nou act administrativ fiscal care va avea in vedere strict considerentele deciziei de solutionare.

Prin decizie se poate suspenda solutionarea cauzei. Respingerea contestatiei poate avea loc pentru neindeplinirea conditiilor procedurale. Daca organul de solutionare competent constata neindeplinirea unei conditii procedurale, contestatia va fi respinsa fara a se proceda la analiza pe fond a cauzei. Contestatia nu poate fi respinsa daca poarta o denumire gresita.

Comunicarea deciziei si calea de atac

Decizia privind solutionarea contestatiei se comunica contestatorului, persoanelor introduse, precum si organului fiscal emitent al actului administrativ atacat. Deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta.

Resursele financiare reprezinta totalitatea mijloacelor banesti necesare realizarii obiectivelor economice si sociale intr-un interval de timp. Dat fiind caracterul limitat al resurselor financiare, se pune problema alocarii resurselor necesare producerii tuturor categoriilor de bunuri:purivate si mixte. Productia de bunuri si servicii publice este finantata din resurse bugetare, adica din impozitele si taxele platite de toti contribuabilii, persoane fizice si juridice .

Administratiile fiscale au fost nevoite sa-si reconsidere propriile strategii, sa-si ajusteze structurile organizationale, sa regandeasca principiile care le guverneza. A aparut un nou concept care defineste relatia Administratia Fiscala, ca agent mandatat al statului si contribuabil, ca platitor de impozite si taxe si beneficiar al contraprestatiilor statului, respectiv, administratia fiscala orientata catre client. Acest concept presupune o reconsiderare a pozitiilor celor doi parteneri, presupune o relatie de afaceri in care fiecare se asteapta la consideratie si intelegere mutuala.

Din acest punct de vedere, pentru administratia fiscala, cea mai costisitoare modalitate de incasare a obligatiilor contribuabililor la bugetul de stat realizata cu cele mai reduse eforturi materiale, de timp si de personal este incasarea prin conformarea voluntara la declarare si plata efectuata de contribuabili.