CREDITAREA FIRMELOR

CREDITAREA FIRMELOR

Scopul capitolului il reprezinta explicarea specificitatii creditarii firmelor din punctul de vedere al bancii si a realizarii acestei specificitati prin diversitatea instrumentelor de finantare bancara a firmelor, a exploatarii si dezvoltarii acestora.

Dupa parcurgerea capitolului vor fi realizate urmatoarele obiective:

Explicitarea fundamentului financiar al creditarii firmelor si evidentierea caracteristicilor esentiale, din perspective bancii, a creditului corporatist;

Prezentarea principalelor instrumente de finantare a exploatarii firmei, a specificului, avantajelor si dezavantajelor acestor instrumente;

Prezentarea instrumentelor de finantare a investitiilor, a dezvoltarii si a capitalului firmelor, evidentierea importantei instrumentelor pietalor de capital in asigurarea acestei finantari;

Sintetizarea specificului riscului de rata a dobanzii in relatia de credit si analiza posibilitatilor de acoperire a acestui risc prin instrumentele derivative.

Desfasurarea continua a activitatii firmelor presupune asigurarea resurselor financiare permanente si temporare, constante si fluctuante, necesare realizarii proceselor de productie si dezvoltarii firmelor, finantarea firmelor pe pietele financiare, in particular creditarea bancara, constituind modalitatile determinante ale procurarii acestor resurse de catre firme.

Formele si instrumentele de creditare sunt diverse si diferentiate, conform nevoilor firmelor si cerintelor bancilor, in ceea ce priveste riscul, randamentul si lichiditatea imprumuturilor, bancile dezvoltand instrumente de credit care pot fi transformate in titluri tranzactionabile pe piata, precum si instrumente contractuale de acoperire a riscurilor, a riscurilor de rata a dobanzii, operabile in relatiile de credit dintre parteneri, creditor si debitor.

Sectorul corporatist, al firmelor, datorita fluctuatiilor ciclice ale activitatii, se constituie fie in consumator, fie in furnizor de fonduri, de lichiditati, activele si datoriile financiare ale acestui sector influentand esential configuratia, dimensiunile si functionarea sistemului financiar, in particular ale sistemului bancar.

Finantarea firmei este realizata din fonduri interne, constituite din lichiditati generate prin activitatea firmei, si din fonduri externe pe termen scurt, mediu si lung, o componenta esentiala a fondurilor externe constituind-o creditele bancare.

Creditarea firmelor implica costuri si genereaza venituri pentru banca, veniturile cuprinzind atit dobanzile percepute de catre banca, cat si taxele si comisioanele aferente serviciilor asociate imprumutului, precum si veniturile nete determinate din eventualele depozite constituite de catre firme in conturi bancare, ca o conditie a acordarii imprumutului.

Evaluarea imprumutului presupune determinarea ratei minime a dobanzii, acceptata de catre banca si a randamentului imprumutului, care evidentiaza profotabilitatea relatiei de credit a bancii cu firma.

Creditarea exploatarii firmei, a procesului de productie si a celui de comercializare, reprezinta o creditare pe termen scurt, utilizand instrumente de credit, precum: creditele bancare, care pot fi credite in suma unica, linii de credit si credite reinnoibile; creditele comerciale, utilizand biletele la ordin si cambiile; facilitatile de creditare, de ratati de cont curent; creditele de acceptere sau acceptele bancare, biletele la ordin negociabile, imprumutueile pe creante, utilizate in calitate de colateras, precum ti cheltuielile angajate si veniturile datorate, acestea constituind surse spontane de finantare generate in relatiile firmei cu partenerii.

Pentru a-si dezvolta activitatea, firma trebuie sa investeasca in echipamente, in active fixe, finantarea acestor investitii realizandu-se prin imprumuturi pe termen lung, care se pot realiza fie direct, apeland de regula la credite la termen, fie pe pietele de capital, prin emisiunea de titluri financiare, de natura valorilor mobiliare, a obligatiunilor si a actiunilor.

O forma specifica de finantare o reprezinta leasingul, inchirierea, pentru o perioada determinata, a activului, cu posibilitatea achizitionarii acestuia de catre utilizator la sfarsitul perioadei de leasingul, acesta putand fi operational, financiar si pe datorie.

Majorarea capitalului propriu prin finantare externa se realizeaza prin emisiunea de actiuni, care reprezinta titluri de proprietate indivizibila asupra averii firmei, acestea fiind ordinare, care ofera detinatorilor un venit anual variabil, numit dividend, in functie de profitul firmei si de decizia de repartizare a acestuia, si preferentiale, care ofera un venit fix, indiferent de rezultatele financiare ale firmei.

Titlurile convertibile si waranturile reprezinta instrumente de finantare a capitalului care permit transformarea obligatiunilor in actiuni ordinare sau optiuni de a cumpara, in anumite conditii, actiuni ordinare emise de catre firma.

Creditarea firmelor este supusa riscului de rata a dobinzii, in functie de caracterul dobanzii practicate, fixe sau variabile, de sensul modificarii ratelor de piata ale dobanzii si de pozitia agentului economic, de creditor sau debitor.

Acoperirea riscului de rata se poate realiza prin utilizarea instrumentelor derivative, care, de regula, schimba, intre partenerii relatiei de credit, imprumuturi cu rata fixa in imprumuturi cu rata variabila, asigurandu-se acoperirea reciproca a posibilelor pierderi, dar si diminuarea eventualelor castiguri potentiale, riscul de rata distribuindu-se reciproc. Instrumente de acoperire sunt contractele la termen, de tip futures si forward, swap-ul de rata si optiunile cu rata a dobanzii, precum si plafonarea ratelor dobanzii, in particular prin contractul tip culoar de fluctuare a ratei.