Caracteristicile bancilor moderne

Caracteristicile bancilor moderne

Bancile reprezinta intreprinderi particulare, societati in nume colectiv, societati anonime sau ale statului care concentreaza capitalurile disponibile din economie pe care le pun la dispozitia subiectilor economici, inclusiv a statului, sub forma de credite.

Fiind institutii cu un grad inalt de specializare in operatiuni monetare dintre cele mai diverse, bancile dispun de tehnici si instrumente adecvate inducerii increderii in operatiunile monetare si a unui grad ridicat de certitudine a eficacitatii produselor monetare si financiare, astfel incat creeaza un comportament de cooperare in relatiile dintre posesorii de capitaluri (creditori) si beneficiarii acestora (debitori). Ca institutii specializate, bancile se ocupa de organizarea si realizarea imprumuturilor, obiectul lor de activitate fiind, in principal, gestionarea acestora, iar scopul final obtinerea profitului bancar.

Activitatea principala a unei banci consta in comertul cu bani. Banca este aceea care, pe de o parte, "cumpara" bani, suportand un cost sub forma dobanzii bonificate, iar pe de alta parte "vinde" banii acumulati, castigurile obtinute regasindu-se in dobanda perceputa. Ca atare, banca se identifica, in primul rand si in cea mai mare masura, cu activitatea de creditare. Se poate spune ca acumularea resurselor de creditare si plasarea lor este "cheia de bolta" a activitatii unei banci. De aici, deriva si functiile economice ale bancii.

In ansamblul lor bancile indeplinesc urmatoarele functii:

atragerea disponibilitatilor monetare, temporar libere, ale subiectilor economici sub forma, in principal, de depozite si transformarea acestora in capital de imprumut, fara existenta caselor de economii, a bancilor si sistemului financiar, aceste resurse nu ar putea fi transformate in capital si ar ramane nefolosite, ca moneda pasiva;

acordarea, distribuirea de mijloace banesti suplimentare, sub forma de credite, diferitilor subiecti economici, in vederea completarii capitalurilor proprii ale acestora, bancile, prin mobilizarea disponibilitatilor, devenind intermediari intre detinatorii capitalurilor de imprumut si cei care au nevoie de aceste capitaluri.;

emisiunea si, deci, punerea in circulatie de moneda de hartie, moneda divizionara, cat si moneda de cont, bancile acordand credite nu numai din sumele atrase din afara sub forma depunerilor, ci si prin emiterea de angajamente proprii, ameliorand astfel calitatea creantelor si angajamentelor din economie, amplificand volumul mijloacelor de plata si al creditelor;

crearea instrumentelor de credit ale circulatiei marfurilor, limitandu-se astfel cantitatea de numerar din economie;

asigurarea, pastrarea sumelor deponentilor, efectuarea rapida a platilor si viramentelor, furnizarea informatiilor cerute, prestarea de servicii financiare pentru intreprinzatori si in beneficiul statului.

In conditiile actuale, in studierea structurii si activitatii bancilor este necesar, cu deosebire, sa  se aiba in vedere trei procese de profunda semnificatie:

Bancile apar, tot mai mult, ca intermediari financiari cu caracter specific;

Se accentueaza procesul de concurenta in sistemele bancareoccidentale si, totodata, evolutiile in directia integrarii economice si monetare;

Tranzitia la economia la economia de piata implica restructurarea de ansamblu a activitatii bancare in tarile in care ea se realizeaza.

Desi intermedierea financiara este de importanta reala pentru constituirea, cresterea volumului si ameliorarea calitativa a resurselor de finantare, ea scumpeste aceste resurse, multiplica intermediera si poate intarzia finantarea, si ca urmare, finantarea directa a agentilor economici, prin mecanismul obligatiunilor si al certificatelor de depozit, ocupa ponderi destul de ridicate in tarile dezvoltate. Cu toate acestea, aportul bancilor si al altor intermediari financiari in finantarea agentilor economici, in pofida unor tendinte de dezintermediere, se mentine destul de ridicat, reprezentand 60 - 70 % din total.

Procesul de concurenta in sistemele bancare occidentale se accentueaza prin tendinta universalizarii operatiunilor bancare, a disparitiei multora dintre compartimentarile legate de mai vechea specializare a bancilor.

Se apreciaza ca sectorul bancar in conditiile actuale este deosebit de mobil. Realizarea "Europei Monetare", care implica liberalizarea completa a miscarii capitalului si a prestarilor de servicii intre tarile U.E., reprezinta o provocare si o sansa pentru bancile europene, aceasta reprezintand un factor de accentuare a concurentei si totodata a nevoii coordonarii in activitatea bancara internationala.

Desi sistemele bancare ale diferitelor tari s-au dezvoltat paralel, iar formele pe care le-au imbracat prezinta sensibile particularitati de la o tara la alta, trasaturile lor comune sunt predominante.

In cadrul sistemelor bancare, in functie de natura activitatii, bancile pot fi grupate in urmatoarele tipuri de institutii bancare:

banci de emisiune;

banci comerciale (de depozit);

institutii de economisire;

coperative de credit;

banci de afaceri;

banci specializate si organisme de credit nebancare.