Structura resurselor financiare publice

Structura resurselor financiare publice

Privite din punct de vedere al continutului lor economic principalele categorii de resurse sunt: prelevarile cu caracter obligatoriu (impozitele, taxele si contributiile), resursele de trezorerie, resursele provenind din imprumuturi publice si finantarea prin emisiune monetara fara acoperire.

Prelevarile cu caracter obligatoriu furnizeaza cea mai mare parte a resurselor financiare publice, dar nivelul lor este insa limitat si este determinat de nivelul fiscalitatii si eficienta tehnicilor de colectare. Trebuie mentionat ca aceste venituri nu pot spori rapid, datorita timpului necesar pentru a modifica sistemul fiscal existent, fie prin sporirea cotelor, fie prin introducerea unor noi impozite si ca urmare atunci cand apare o nevoie urgenta de resurse suplimentare trebuie apelat la alte categorii de resurse.

Resursele de trezorerie sunt folosite pentru acoperirea temporara a deficitelor curente inregistrate de principalele componente ale sistemului bugetar.

Trezoreria fiind institutia prin care se deruleaza toate operatiunile de incasari si plati, in contul tuturor categoriilor de bugete ce intra in alcatuirea bugetului general consolidat, poate folosi la un moment dat resursele disponibile ale unor bugete pentru a acoperi deficitele temporare din alte bugete. Pe de alta parte Trezoreria poate contracta pe piata de capital imprumuturi pe termen scurt, pana la un an, prin emisiunea unor titluri de stat (certificate de depozit, bonuri de trezorerie, etc.) cu care sa acopere golurile de casa inregistrate in executia bugetara.

Resursele de trezorerie au un caracter temporar si rambursabil, ele avand un cost sub forma dobanzilor platite pentru folosirea resurselor imprumutate si a cheltuielilor ocazionate de punerea in circulatie si de retragerea inscrisurilor de stat.

Resursele financiare provenite din imprumuturi publice reprezinta un mijloc frecvent de procurare a resurselor pe termen mediu si lung care este folosit pentru acoperirea deficitului bugetar.

Aceste resurse presupun costuri ridicate datorate dobanzilor si cheltuielilor efectuate la lansarea si rambursarea imprumuturilor si in plus ele trebuiesc rambursate pe baza resurselor provenite din impozite.

Emisiunea monetara fara acoperire poate fi un mijloc de acoperire a deficitului bugetar atunci cand nu pot fi atrase imprumuturi de pe piata de capital. Aceasta metoda are insa dezavantajul ca duce la cresterea rapida a inflatiei, fenomen care poate avea grave urmari pe plan economic si social.

In functie de ritmicitatea incasarii lor la buget resursele financiare publice se impart in resurse ordinare sau curente, la care statul apeleaza in mod obisnuit si care se incaseaza la buget cu o anumita regularitate (impozitele, contributiile sociale, veniturile nefiscale si contributiile la fondurile speciale) si resurse extraordinare sau intamplatoare la care statul recurge in situatii exceptionale (imprumuturile de stat din tara si strainatate, transferurile, ajutoarele si donatiile primite din strainatate, lichidarea participantilor de capital in strainatate sau emisiunea monetara).

In functie de provenienta resursele financiare publice se grupeaza in resurse externe (imprumuturi de stat contractate de la organisme financiare internationale, guvernele altor tari, banci cu sediul in strainatate sau detinatori straini de capital, la care se adauga transferurile externe sub forma ajutoarelor (nerambursabile) si resurse de provenienta interna (toate celelalte resurse de tipul impozitelor, contributiilor sociale, veniturilor nefiscale si imprumuturi de la persoane fizice si juridice din tara).

In Romania resursele financiare publice sunt structurate pe criterii economice, astfel:

I. VENITURI CURENTE

- Venituri fiscale:

- impozit pe venit, profit si castiguri din capital

- impozite si taxe pe proprietate

- impozite si taxe pe bunuri si servicii

- impozite pe comertul exterior si tranzactii internationale

- Contributii de asigurari sociale

- contributii angajatori

- contributii angajati

- Venituri nefiscale

- venituri din proprietate

- venituri din vanzarea de bunuri si servicii

II. VENITURI DIN CAPITAL

III. OPERATIUNI FINANCIARE

IV. SUBVENTII

Fondurile speciale se constituie pe seama unor venituri fiscale de tipul contributiilor cu afectatie speciala (de exemplu contributia pentru asigurarile sociale de sanatate platita de angajati si angajatori) si din venituri nefiscale stabilite in raport cu destinatia fiecarui fond.

In categoria resurselor publice se includ si veniturile institutiilor si autoritatile publice cu caracter de venituri curente. Institutiile publice includ parlamentul, administratia prezidentiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice, alte autoritati publice, institutiile publice autonome precum si institutiile din subordinea acestora indiferent de modul de finantare.[1] Finantarea de baza a acestora este asigurata prin resursele de la buget dar ele pot avea si venituri proprii care sunt resurse extrabugetare reprezentate de: taxe, incasari din vanzarea unor publicatii, chirii, valorificarea unor produse din activitati proprii sau anexe, venituri din prestatii editoriale, incasari din prestarea unor servicii medicale, de invatamant, formare profesionala si orice alte servicii in conformitate cu specificul activitatii. De asemenea institutiile publice pot beneficia si de resurse externe rambursabile sau nerambursabile, de tipul finantarilor primite prin intermediul unor programe internationale.