Caracterizarea generala a impozitelor indirecte

Caracterizarea generala a impozitelor indirecte

In scopul procurarii resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor s-au instituit si impozite indirecte, alaturi de cele directe. Impozitele indirecte, cu toate inconvenientele conceptionale au fost introduse in statele contemporane, inclusiv in Romania, incepand cu deceniul al treilea al secolului XX. Din datele si aspectele ulterioare de evolutie moderna a impozitelor indirecte, un moment important l-a constituit introducerea in 1948, in Franta, a "platilor fractionate", respectiv a taxei pe valoarea adaugata. Potrivit acestui procedeu, fiecare producator platea impozitul asupra vanzarii sau livrarii marfurilor sale diminuat cu impozitul pe care l-a suportat prin pretul bunurilor cumparate in scopul productiei marfurilor sale.

Alaturi de impozitele directe orice tara apeleaza si la cele indirecte care imbraca forma impozitelor pe cheltuieli ( pe consum).

Pentru a pune in evidenta continutul si necesitatea impozitarii indirecte se impune compararea diferentelor ce exista, atat din punct de vedere stiintific, cat si juridic-administrativ, intre cele doua mari categorii de impozite: directe si indirecte.

Din punct de vedere stiintific, o prima deosebire reiese din aceea ca, daca in cazul impozitelor directe obiectul acestora il reprezinta existenta venitului/ averii, in cazul celor indirecte obiectul impunerii il constituie cheltuirea/ consumul venitului/ averii.

Din punct de vedere juridic-administrativ se distinge o alta diferenta importanta intre cele doua categorii de impozite.

Astfel, in cazul impozitarii directe a venitului sau averii exista asa numitul rol nominativ; orice platitor are o pozitie deschisa la fisc. Acest lucru nu se regaseste insa si la impozitele indirecte unde nu se cunoaste dinainte contribuabilul.

Printre avantajele impozitelor directe putem aminti echitatea fiscala si faptul ca asigura statului venituri relativ stabile.

Impozitarea directa are marele dezavantaj al perceperii lente, la mari intervale de timp a impozitului. De asemenea, impozitarea directa este vizibila si, mai ales, iritabila pentru contribuabili si, nu independent de acestea, prezinta un randament destul de scazut.

Impozitarea indirecta prezinta marele avantaj al randamentului, deoarece se impun nu un profit, un venit, o avere ci o circulatie, o vanzare, o cumparare, un consum. Un alt avantaj este rapiditatea perceperii impozitului si in acelasi timp este si mai putin costisitoare decat impozitarea directa.

Marele inconvenient al impunerii indirecte il reprezinta inechitatea fiscala, pe de o parte, ca urmare a proportionalitatii cotei de impunere, iar, pe de alta parte,din cauza faptului ca nu tine seama de situatia personala a platitorului.

Impozitele indirecte prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice:

se percep la vanzarea marfurilor si serviciilor prin adaugarea unor cote de impunere la preturile si tarifele acestora;

se incaseaza de la toate persoanele care cumpara marfurile si serviciile, supuse impunerii indirecte, indiferent de veniturile, averea sau situatia personala a acestora;

se stabilesc in cote proportionale asupra pretului marfurilor supuse vanzarii si serviciilor sau in suma fixa pe unitatea de masura a acestora;

au un pronuntat caracter regresiv, datorita discrepantei dintre marimea veniturilor diferitelor categorii sociale;

au un caracter inechitabil, deoarece nu prevad venit minim neimpozabil, nu cuprind anumite facilitati in cazul celor care au copii sau persoane in intretinere si, totodata, avantajeaza persoanele cu venituri mari;

se vireaza la bugetul public de catre producatori, comercianti, insa sunt suportate de catre consumatori, fiind incluse in preturile marfurilor sau tarifele serviciilor; astfel exista o neconcordanta intre platitorul acestora la buget si suportatorul lor real;

utilizarea lor, ca si in cazul impozitelor directe, conduce la scaderea nivelului de trai al populatiei, deoarece, prin reducerea veniturilor reale, se diminueaza puterea de cumparare a populatiei;

marimea acestora este necunoscuta de consumatori, fiind "camuflata" in preturi sau tarife;

manifesta o sensibilitate sporita fata de conjunctura economica ( de pilda, cand o economie are o evolutie ascendenta, impozitele indirecte pot avea un randament fiscal ridicat si invers in situatia de recesiune economica);

perceperea lor este comoda si reclama un cost relativ redus;

Aportul impozitelor la formarea veniturilor fiscale ale statului difera, de regula, in functie de nivelul de dezvoltare economica astfel (vezi tabelul):

in tarile dezvoltate, aportul impozitelor indirecte este mai mic decat cel al impozitelor directe, iar ponderea impozitelor indirecte in totalul incasarilor fiscale cunoaste diferentieri de la o tara la alta;

in tarile in curs de dezvoltare, de regula, ponderea impozitelor indirecte o devanseaza pe cea a impozitelor directe, datorita nivelului mediu scazut al veniturilor si averii realizate si detinute de majoritatea populatiei acestor tari.