RESPONSABILITATEA BANCARA PRIVIND REZERVELE (RESURSE) ANGAJATE

RESPONSABILITATEA BANCARA PRIVIND REZERVELE (RESURSE) ANGAJATE

1. Depozite bancare

Construirea si utilizarea depozitelor bancare reprezinta una dintre cele mai importante functii ale institutiilor de credit.

Depozitele bancare au un dublu caracter, si anume, ele constituie obligatii ale unor banci ( institutii de credit ) fata de depunator si in acelasi timp pentru depunatori reprezinta creante asupra bancii.

Depozitele au mai multe forme de existenta:

- conturile de depozit;

- depozite la termen;

- conturile de economii;

Contul curent reprezinta o conventie speciala privind raportul institutii de credit - clinet. Normele bancare definesc contul curent prin urmatoarele trasaturi care il individualizeaza:

- evidentiaza disponibilitatile clientului si operatiunile de incasari si plati despuse de acesta;

- soldul creditor evidentiaza disponibilitatile clientului;

- disponiblitatile existente in cont pot fi retrase de catre titulari oricand, fara preaviz;

- soldul debitor evidentiaza platile efectuate de titular pe descoperire de cont.

Scopul contului curent il reprezinta prestarea de servivii bancare. El este un cont special care pune in lumina potentialul economic si bonitatea clientului.

Contul curent permite clientelei sa beneficieze de mijloace de plata decontate si gestionate de catre banca.

2. Contul resurselor

Avem ca resurse:

a)     depozitele constituite;

b)     rescontarea si alte tehnici specifice;

c)      capitalul propriu;

d)     fondul de rezerva;

e)     fondul de risc.

Evolutia costului resurselor decurge din evolutia dobanzii determinata de conditiile de piata din economie si orientarile de politica a dobanzii.

Nivelul national al dobanzii depinde de evolutia puterii de cumparare, de gradul de eroziune al capitalului, existand astfel situatii diferite de la o tara la alta, tinand cont, de asemenea, ca nu toate bancile au o situatie egala in raport cu costul de obtinere a depozitelor.

Optimizarea structurii resurselor

Se poate realiza in mai multe moduri, utilizand politici bancare specifice, dupa cum urmeaza:

a)     reglementarea depozitelor, avand ca obiect principal un regim de dobanzi scazut ceea ce duce implicit si la costuri reduse pentru banca;

b)     atragerea deponentilor individuali, a economiilor familiale;

c)      emiterea de certificate bancare;

d)     constituirea fondurilor comune de creante.

4. Asigurarea depozitelor

La inceputurile economiei moderne, bancile s-au confruntat frecvent cu problema protectiei depozitelor ca principala deficienta in relatiile cu clientela si ca expresie a propriilor nejunsuri in asigurarea lichiditatii.

In sistemul specific institutiilor de credit si a claselor de economii un rol special ii revine statului in asigurarea si garantarea depozitelor, avand calitatea de creditor de ultima instanta, ceea ce confera credibilitatea atat pentru banci cat si pentru clientela.

In politica bancara s-au dezvoltat de-alungul vremii 2 sisteme de aigurare a depozitelor:

a)     sisteme mutuale - ce presupune raspunderea solitara pentru toate bancile membre privind acoperirea cheltuielilor necesitate de satisfacerea obligatiilor bancii declarate in stare de faliment;

b)     sisteme organizate - ce implica exitenta unui asigurator care sa administreze fondul de asigurare constituit prin aportul bancilor asigurate.

5. Asezarea si administrarea fondurilor de asigurare

Legea 88/1997 stabileste conditiile de functionare a Fondului de garantare a depozitelor bancare.

Resursele constituite la dispozitia acestui fond provin din:

- contributii initiale ale institutiilor de credit;

- contributii anuale ale acelorasi institutii de credit;

- imprumuturi;

- venituri din lichidarea creantelor;

- venituri din investirea resurselor.

6. Falimentul bancar - expresie finala a lipsei de lichiditate

In mod curent in aria de cuprindere a semnificatiei falimentului se includ nu numai falimentele urmate de lichidarea bancii, ci si cazurile in care se realizeaza sub supravegherea statului fuziunea bancii in "suferinta" cu o alta banca "sanatoasa", care ii preia activele si-si asuma obligatiile, asigurand continuitatea.

De asemenea, tot aici, se includ si bancile "resuscitate" cu suportul financiar al statului.

7. Cauzele falimentului bancar

Cauzele sunt urmatoarele (o parte):

- calitatea inferioara a activelor;

- insuficienta in planing politic si managment;

- abuzuri interne privind preferentierea;

- influenta deficitelor mediului economic;

- lipsa de corectitudine a reviziei si controlului;

- fraude materiale, inselaciuni;

- cheltuieli nefundamentate;

8. Variante de solutionare a falimentului

a)     metoda restituirii depozitelor;

b)     metoda cumpararii si asumarii;

c)      metoda asistentei bancare deschise;

d)     metoda bancii producatoare - se infiinteaza o banca noua cu functionare de 3-5 ani ce-si desfasoara activitatea cu toate atributele sale pe baza patrimoniului bancii falite pana la gasirea unei solutii.