Caracterizarea si formele evaziunii fiscale

Caracterizarea si formele evaziunii fiscale

Evaziunea fiscala reprezinta sustragerea de la impunere a unei parti mai mari sau mai mici din materia impozabila. Ca fenomen, evaziunea fiscala se intalneste deopotriva atat pe plan national, cat si international

In Romania, ca si in alte tari, evaziunea si frauda fiscala reprezinta o parte importanta a economiei subterane. Daca pentru alte tari ponderea acestor componente ale economiei subterane reprezinta de la o jumatate, pana la doua treimi, in Romania aceasta parte din intreg este probabil mai mare, din cel putin doua motive:

drogurile, spalarea banilor, camataria, nu sunt inca la dimensiuni foarte mari;

conditiile pentru fraudarea fiscului si o conjunctura favorabila evaziunii sunt deosebit de propice pentru ca fenomenul sa capete dimensiuni mari si ritmuri ascendente relativ inalte, superioare celor ale cresterii economiei oficiale.

Infractiunea de evaziune fiscala inseamna savarsirea in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale a urmatoarelor fapte:

a)      ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

b)     omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in actele contabile ori in alte documente legale a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

c)      evidentierea, in actele contabile sau in alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fictive;

d)     alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;

e)      executarea de evidente contabile duble, folosindu-se inscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;

f)       sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;

g)      substituirea, degradarea sau instrainarea de catre debitor ori de catre terte persoane a bunurilor sechestrate in conformitate cu Codul de procedura fiscala si ale Codului de procedura penala.[2]

Functiile evaziunii fiscale si manifestarile evaziunii fiscale

Cauzele si imprejurarile in care are loc fenomenul de evaziune fiscala au condus la definirea unei functii generale a acesteia, determinata - in ultima instanta - de o singura variabila: politica fiscala.

In Romania, aparitia si manifestarea fenomenului de evaziune fiscala este cu atat mai dramatica cu cat societatea romaneasca se afla nu numai la un moment de cotitura in existenta ei, ci si intr-o profunda criza economica. Fenomenul de evaziune fiscala se afla sub incidenta a doua categorii de factori: endogeni, concretizati in autoritatile fiscale (parlament, guvern) si exogeni, exprimati prin variabile economice, sociale, culturate si psihologice.

In functie de modul cum poate fi savarsita, evaziunea fiscala cunoaste doua forme de manifestare:

evaziunea legala (realizata la adapostul legii);

evaziunea frauduloasa (ilicita).

1. Evaziunea fiscala legala permite sustragerea unei parti din materia impozabila, fara ca acest lucru sa fie considerat contraventie sau infractiune. Frecventa acesteia este mai accentuata in perioadele cand se modifica sau se introduc noi legi, precum si atunci cand statul utilizeaza in mod intentionat impozitul in scopul promovarii unor politici economice stimulatoare fata de anumite categorii socio-profesionale sau in anumite domenii de activitate. In continuare, prezentam cateva exemple de evaziune fiscala legala.

Acordarea unor facilitati fiscale (sub forma unor exonerari, scutiri partiale, reduceri, deduceri) constituie un cadru favorabil ocolirii sau prelevarii de la plata obligatiilor fiscale prin anumite procedee.

Acordarea unor scutiri delimitate temporal in cazul infiintarii de noi societati comerciale, de la plata impozitului pe profit, constituie un alt exemplu. O posibilitate suplimentara de producere a evaziunii fiscale legale o constituie existenta "paradisurilor fiscale" unde isi stabilesc domiciliul si sediul social atat persoane fizice, cat si persoane juridice si spre care isi dirijeaza profiturile obtinute pe teritoriul altor tari, eludandu-se astfel fiscul.

Evaziunea fiscala legala poate fi evitata prin corectarea si imbunatatirea cadrului juridic prin care aceasta a devenit posibila, desi existenta unor interese politice, economice si sociale, determina tolerarea tacita a unor situatii evazioniste.

2. Evaziunea fiscala frauduloasa (ilicita) presupune eludarea deliberata a legislatiei fiscale si este sanctionata de lege prin masuri pecuniare si privative de libertate.

Fiind un fenomen social cu implicatii asupra finantarii cheltuielilor publice, evaziunea fiscala frauduloasca consta in ascunderea ilegala, totala sau partiala, a materiei impozabile de catre contribuabili, in scopul reducerii sau eliminarii obligatiilor fiscale ce le revin.

Evaziunea fiscala ilegala se prezinta sub urmatoarele forme:

a) evaziunea traditionala (prin disimulare), care:

consta in sustragerea, partiala sau totala, de la plata obligatiilor fiscale, fie prin intocmirea si depunerea de documente incorecte, fie prin neintocmirea documentelor cerute de legislatia in vigoare;

include urmatoarele procedee principale: intocmirea unor declaratii fiscale false sau neintocmirea acestora; reducerea intentionata a incasarilor, in scopul reducerii taxei pe valoarea adaugata si a profitului impozabil, prin incasari in numerar fara chitante si vanzari fara factura; cresterea voita a cheltuielilor pentru a diminua profitul impozabil; producerea si comercializarea de bunuri si servicii economice in mod ilegal; desfasurarea unor activitati profesionale recompensate in mod clandestin (la negru); diminuarea valorii mostenirilor primite si a tranzactiilor cu bunuri imobiliare s.a.;

b) evaziunea prin evaluare consta in diminuarea valorii stocurilor, supraestimarea amortismentelor si provizioanelor, in scopul deplasarii profitului in timp.

Evaziunea fiscala nu se manifesta doar pe plan national, ci si international, datorita accentuarii cooperarii economice internationale si a dezvoltarii relatiilor dintre state cu sisteme fiscale diferite si cu un nivel de fiscalitate diferit.

O modalitate des utilizata de companiile transnationale, in scopul sustragerii de la impunere a unei parti de profit, o constituie infiintarea unor filiale in tari unde fiscalitatea este mai redusa si organizarea unor relatii artificiale (de regula, scriptice) intre acestea si unitatile producatoare alfate pe teritoriul altei tari, unde fiscalitatea este mai ridicata. Asemenea "oaze fiscale" sau "paradisuri fiscale" se intalnesc in Elvetia, Luxemburg, Panama, Bahamas, Liechtenstein, Insulele Cayman etc.