Cheltuielile publice pentru obiective si actiuni economice, pentru protectia mediului si pentru cercetare - dezvoltare

Cheltuielile publice pentru obiective si actiuni economice, pentru protectia mediului si pentru cercetare - dezvoltare

1. Cheltuielile publice pentru obiective
si actiuni economice

Cheltuielile publice pentru actiuni economice sunt destinate finantarii regiilor autonome, intreprinderilor de stat sau cu capital majoritar de stat, care s-au creat in anumite ramuri ce necesitau investitii importante dar ofereau o rentabilitate mica. De asemenea, statul finanteaza si intreprinderile particulare aflate in dificultate din punct de vedere financiar, carora le acorda ajutoare pentru dezvoltare sau sustine financiar anumite ramuri.

Cheltuielile pentru actiuni economice au reprezentat in anul 2003 15,7% din totalul cheltuielilor bugetare, in crestere fata de anul 2002 cand ponderea lor a fost de 14,4%. Ponderea cheltuielilor pentru actiuni economice in PIB a fost in anul 2003 de 5,26%[1].

Fondurile alocate industriei au urmarit in principal: sustinerea industriei extractive, efectuarea de prospectiuni geologice, sustinerea exporturilor, etc.

In domeniul transporturilor si comunicatiilor, fondurile au fost indreptate catre: sustinerea transportului feroviar public de calatori, catre metrou, aviatie, etc.

In agricultura si silvicultura fondurile se aloca pentru : irigatii, combaterea eroziunii solului, combaterea daunatorilor, producatorilor agricoli (dobanzi reduse la credite, acordarea de cupoane), etc.

Cheltuielile publice cu caracter economic prezinta urmatoarea structura:

Prime de export;

Subventii acordate intreprinderilor in dificultate;

Rascumpararea unor intreprinderi ;

Contruirea unor intreprinderi;

Contruirea de drumuri si poduri;

Subventiile  - sunt ajutoare cu titlu nerambursabil acordate de stat agentilor economici. In Romania, statul impune anumite preturi sau tarife unor intreprinderi publice care produc bunuri (servicii) de utilitate publica, scopul principal fiind realizarea protectiei sociale a indivizilor. Astfel, la cele mai multe dintre aceste intreprinderi apar dezechilibre inca din faza de productie, pretul unitar fiind inferior cheltuielilor variabile unitare, iar in final statul este nevoit sa subventioneze pierderile prin bugetul de stat sau bugetele locale.

Primele de export - au in vedere incurajarea exportului de marfuri, dezvoltarea unor ramuri economice si protejarea economiei fata de concurenta straina.

Primele de export pot fi sub forma de :

subventii directe de export

facilitati fiscale pentru marfurile exportate

prime directe de export

subventii indirecte de export

facilitati fiscale pentru agentii economici exportatori

avantaje valutare in ceea ce priveste exportul de marfuri

1. Subventiile directe de export - sunt sume de bani pe care statul le acorda unitatilor economice pentru a le face rentabila activitatea de export, atunci cand preturile la care se realizeaza marfurile, pe piata mondiala se situeaza la nivelul costurilor de productie;

2. Facilitati fiscale pentru marfurile exportate - se acorda pentru scutirea, reducerea impozitului pe circulatia marfurilor (ex. drawback - adica restituirea taxelor vamale ale unor produse importate ce vor fi incorporate in produse destinate exportului );

3. Prime directe de export - sunt sume de bani care se acorda drept recompensa exportatorilor care realizeaza un volum mare de desfaceri pe pietele externe sau exporta produse ale unor industrii de mare importanta pentru economia nationala;

4. Subventii indirecte de export - vizeaza stimularea IMM-urilor pe linia exporturilor acestora (de ex.studii si cercetari de piata, asistenta, management);

5. Facilitati fiscale pentru agentii economici exportatori - acordate sub forma de : scutirea totala, partiala a impozitului pe profit;

6. Avantaje valutare in ceea ce priveste exportul de marfuri - se acorda sub forma primelor valutare sau dumping-ului valutar.

Primele valutare - se acorda cu prilejul convertirii valutei straine in moneda nationala la un curs de schimb mai avantajos decat cursul oficial.

Dumpingul valutar presupune deprecierea monedei nationale mai repede decat scaderea puterii de cumparare.

O pondere importanta a cheltuielilor cu actiunile economice, in tarile dezvoltate este alocata agriculturii care beneficiaza de sprijin financiar cu caracter nerambursabil.

SUA au acordat si acorda sprijin puternic agriculturii, aceasta fiind performanta iar tara este cel mai mare exportator de cereale.

Fondurile tarilor membre ale Uniunii Europene folosite in acest scop provin atat din fondurile structurale comunitare cat si de la bugetele nationale.

In tarile in curs de dezvoltare, desi necesitatile de finantare a agriculturii sunt mari, posibilitatile sunt limitate. Resursele financiare sunt completate cu credite interne si credite externe sau asistenta financiara de la Banca Mondiala.

Romania a avut pe exercitiul financiar 2003 aproximativ 574 milioane euro pentru finantarea agriculturii, iar Franta avea, pe anul 1999 numai din fonduri provenite de la U.E, si printr-un singur program agricol de cca. 18 ori mai mult.[2]

Incepand cu anul 2000, Romania beneficiaza de fonduri de la Uniunea Europeana prin intermediul programului SAPARD - care vizeaza in principal restructurarea agriculturii si dezvoltarea rurala. Programul presupune o participare de 75% din fonduri SAPARD si 25% din surse de finantare publice si private.

In perioada 2000-2006, Romania va beneficia de 1051 mil.euro, ceea ce inseamna 29% din totalul fondului SAPARD.

2. Cheltuielile publice pentru protectia mediului

Cheltuielile publice pentru protectia mediului au cunoscut in ultimii ani crestere apreciabila ca urmarea a preocuparii comunitatii internationale.

Din fondurile bugetului de stat pe anul 2004 se aloca suma de 2.489,2 mld. lei pentru cheltuielile pentru mediu si ape, ceea ce reprezinta o pondere de 0,7% in totalul cheltuielilor publice din acest buget.

Cresterea fondurilor alocate in acest domeniu este considerata o necesitate in tarile dezvoltate ca urmare a faptului ca degradarea mediului duce la scaderea calitatii vietii, mai mult,  are impact asupra sanatatii populatiei pe termen scurt si lung.

In unele tari au fost promovate noi mecanisme de combatere a poluarii, cum ar fi: ,,transferarea taxelor", ,,trasferarea subventiilor" sau introducerea ,,eco-certificatelor" (ecocertificatul fiind un act care atesta fabricarea produselor in mod ecologic). Transferarea taxelor inseamna reducerea unor impozite directe (pe salarii, pe venit, etc) si compensarea acestei reduceri prin taxe asupra activitatilor ce polueaza. Prima tara care a inceput acest proces a fost Suedia, dupa care a urmat Danemarca, Olanda, Franta etc.

Mediul inconjurator este un bun public prin excelenta, deaorece are caracteristici care-l deosebesc de orice alt bun public sau privat. Studiile recente au aratat ca este posibila dezvoltarea economica si industriala cu mentinerea si imbunatatirea calitatii mediului. Pentru aceasta sunt necesare insa fonduri care pot proveni de la :

Agenti economici - prin realizarea de investitii pentru combaterea poluarii, plata ecotaxelor, etc; (conform principiului ,,poluatorul plateste")

Bugetul de stat - respectiv prin investitii in domeniul protectiei mediului inconjurator, prin activitati de prevenire a poluarii,etc;

Credite de la Banca Mondiala

Romania beneficiaza de fonduri de la U.E in acest domeniu prin programele PHARE, ISPA, etc.

In perioada 1990 - 2000, cheltuielile publice pentru protectia mediului reprezentau aproximativ 1% din totalul cheltuielilor pentru actiuni economice.

3. Cheltuielile publice pentru cercetare-dezvoltare

Cercetarea stiintifica are un rol extrem de important in aparitia de noi ramuri, subramuri si produse, este un factor important care contribuie la dezvoltarea economico-sociala.

De la bugetul de stat, actiunea de cercetare stiintifica beneficia in anul 2004 de 4.610,1 mld.lei., ceea ce reprezenta aproximativ 1% din totalul cheltuielilor publice.

In categoria cheltuielilor de cercetare-dezvoltare se cuprind :

Cercetarea fundamentala - are ca obiectiv dezvoltarea cunostintelor intr-un anumit domeniu al stiintei;

Cercetarea aplicativa - are ca scop crearea de noi produse sau de noi procedee tehnologice;

Cercetarea de dezvoltare - se bazeaza pe cunostinte deja existente si se foloseste in principal pentru transferul rezultatelor cercetarii in economie si societate;

Tarile dezvoltate cheltuiesc cel mai mult pentru cercetare stiintifica. Astfel, SUA se situeaza pe primul loc in ceea ce priveste cheltuielile pentru cercetare, fiind urmate de U.E si Japonia.

Principalele surse de finantare a acestei activitati sunt :

Fonduri provenite de la bugetul de stat;

Fonduri provenite de la agenti economici (pentru efectuarea de cercetari proprii);

Unitatile de invatamant superior (prin realizarea de contracte de cercetare);

Alte surse;