Compensari si decontari interbancare

Compensari si decontari interbancare

1 Circuite monetare

2 Compensare - concept

3 Etapele compensarii

1 Circuite monetare

Initierea viramentelor, functie de circuitul oricaror instrumente de plata intre banci, este doar inceputul procesului de decontare.

In prezent pe fondul expansiunii masei monetare efectuarea platilor devine un proces complex, care prin cooperarea tuturor bancilor trebuie sa fie structurat, organizat, corelat, incheiat zilnic.

Efectuarea platilor de catre banci potrivit dorintelor exprimate de titularii de cont prezinta pentru ele grade de dificultate diferite, functie de sferele pe care le angajeaza, respectiv circuitele monetare in care se incadreaza.

In economia fiecarei tari exista mai multe circuite monetare, pentru ca, in fapt, in economie sunt mai multe institutii care emit moneda si fiecare din aceste spete de monede au o sfera de utilizare diferita.

Sunt trei principale circuite monetare

circuite monetare realizate de Banca Centrala (de emisiune), aceasta avand calitatea de emitent de moneda efectiva (de bancnote);

realizate de trezorerie;

realizate de bancile comerciale care creeaza moneda scripturala.

Fiecare dintre aceste trei circuite si implicit din cele trei fenomene ale creatiei monetare sunt bine definite in circuitul de ansamblu al masei monetare, in functie de trei criterii:

instrumente de plata utilizate - specifice fiecarui circuit in parte;

ansamblul de utilizatori;

modul de corelare, de intrare a fiecarui circuit cu celelalte circuite monetare prin existenta

unui organism central de compensare care asigura corelarea in cadrul circuitului si integrarea cu celelalte circuite.

Circuitul monetar realizat de Banca Centrala - emite bancnote si moneda - care alcatuiesc oferta de moneda a Bancii Nationale sau baza monetara.

Principalele circuite ale bancnotelor (principalele detinatoare de moneda centrala) sunt:

bancnote aflate in casieriile agentilor economici sau la populatie;

bancnote aflate in casieriile bancilor;

depozitele bancilor comerciale pastrate la bancile de emisiune.

Circuitul realizat de trezorerie si de bancile comerciale care creeaza moneda scripturala.

Moneda scripturala rezulta din insumarea soldurilor conturilor titularilor (persoane fizice si juridice), reprezentand deci totalitatea depozitelor bancare care sunt alimentate din:

depunerile de moneda efectiva ( persoane fizice si juridice );

din viramente din alte conturi;

din credite acordate de banci prin intermediul conturilor de credite  ( inregistrarea

creditului in contul beneficiarului ).

Moneda scripturala functioneaza fara restrictii in cazul aceleiasi banci, ea fiind acceptata in mod neconditionat.

In acest caz banca isi creeaza un circuit monetar propriu-zis, bazandu-se pe un ansamblu de utilizatori proprii si instrumente specifice (ordine de virament, CEC-uri).

In cadrul acestui circuit banca:

poate acorda unele facilitati unor clienti in efectuarea platilor ( prin acordare de credite in conditii avantajoase );

poate face aranjamente favorabile ambelor parti in legatura cu efectuarea platilor;

banca are unele libertati in propriul sau circuit monetar, de a opera in mecanismul derularii circuitelor interne, dar care le poate aplica numai cu acordul partilor.

Situatia este alta atunci cand beneficiarii sau ordonatorii de plati au conturi deschise la alte banci → asistam la operatiunea de transfer.

Prin cumularea platilor reciproce intre doua banci in cursul aceleiasi zile rezulta obligatia expresa a unei banci fata de alta de a plati o anumita suma.

Operatiunile de plata ordonate de clienti creeaza obligatii reciproce intre bancile lor. Pentru stingerea acestor plati are loc un transfer in circuitele monetare, utilizarea monedei centrale.

Concomitent cu operatiunea de transfer are loc si un fenomen de conversie (transformare) a unei forme de existenta a monedei in alta.

Ex:

depunerea de numerar (moneda efectiva → moneda de cont);

eliberare de numerar (moneda de cont → moneda efectiva).

Aceste doua tipuri de operatiuni (incasare si plata) se echilibreaza zilnic sau periodic la nivelul fiecarei banci comerciale.

Pot aparea insa si dezechilibre, si anume: plati > incasari => in aceasta etapa banca trebuie sa se asigure, fie prin credite, fie prin alte modalitati → sa dispuna de cantitatea de moneda necesara.

Concluzii:

efectuarea de plati intre titularii de cont angajeaza bancile in diferitele circuite monetare in

care ele actioneaza;

pentru a asigura efectuarea si finalizarea circuitelor de plata trebuie sa se tina cont de

operatiunile de transfer si conversie prin care circuitele monetare se pot corela;

pentru finalizarea operatiunilor de plati este necesar la nivelul economiei sa se organizeze

fluxul de plati in sistemul de compensare cu care sa se opereze zilnic ordinele de plata ale titularilor de cont, iar apoi prin prelucrare (inventariere, structurare, compensare propriu-zisa) sa se stabileasca soldurile reciproce.

Stingerea acestor solduri reciproce, ca operatiune finala trebuie sa duca zilnic la inchiderea de plati.

Plata sumelor stabilite prin compensare ca expresie a datoriei globale a unei banci fata de alte banci se face in moneda Bancii de Emisiune.

2 Compensare - concept

Conceptul de compensare

Compensarea in sistemul de plati inseamna pentru fiecare banca, compararea in cadrul unei perioade date a drepturilor de incasat (sume creditoare) cu obligatiile de plata (sume debitoare) fata de o alta banca sau fata de toate celelalte banci incluse in sistemul bancar.

Scopul compensarii il reprezinta in final stabilirea sumei nete ramase de incasat sau platit.

Compensarea este bilaterala si multilaterala.

Compensarea bilaterala - se supun compensarii platile reciproce dintre doua banci. Se stabileste pozitia fiecarei banci rezultata din operatiunile de plati reciproce (aceasta poate fi de debit sau de credit).

Compensarea multilaterala - include toate bancile cuprinse intr-un sistem de plati.

Fiecare banca se delimiteaza fata de toate celelalte banci:

cu cat sistemul include un numar mai mare de banci, cu atat compensarea este mai eficienta;

se asigura astfel o mai mare operativitate a platilor in economie.

Rolul compensarii

A Compensatia reprezinta singura modalitate de a satisface relatiile de plati intre partenerii situati in zone diferite ale unei tari (si inclusa in unul sau altul din circuitele sau subcircuitele monetare).

A Compensarea tuturor sau a marii majoritati a platilor se face in sistem centralizat (caracter public) si in sistem mixt (public-privat).

In sistem centralizat - este eficient, derularea platilor se face in mod operativ. El ofera conditii optime pentru finalizarea circuitelor de plati declansate spontan de titularii de conturi.

Incheierea normala a compensatiei inseamna stingerea tuturor platilor initiate in economie.

A Compensarea implica cu necesitate utilizarea creditului si desfasurarea unor operatiuni specifice pe piata interbancara.

Bancile sunt puse in situatia de a-si procura resurse pentru a satisface cerintele rezultate in compensare.

O banca poate fi fata de o alta banca:

in pozitie excedentara - sold creditor ( incasari > plati );

in pozitie deficitara - sold debitor ( plati > incasari ).

In cazul unei situatii deficitare, a unui sold debitor, banca are nevoie de resurse pe care le procura de la celelalte banci, participante la compensare, dar care au o pozitie excedentara.

Pentru echilibrarea situatiei deficitare, banca apeleaza la piata creditului interbancar, functioneaza zilnic, solicitantii sunt banci deficitare din compensare, ofertantii sunt banci excedentare in urma compensarii. Are loc astfel o redistribuire de resurse prin credite la nivelul acestei piete. Creditele respective sunt cu dobanzi negociate zilnic in functie de cerere si oferta si sunt oferte pe termene scurte si foarte scurte.

O pozitie importanta pe piata creditului interbancar o are si Banca Centrala (Nationala). Banca Centrala e regulatorul acestei piete - ea asigura o redistribuire normala a resurselor intre banci, in functie de obiectivele si scopurile politicii sale monetare.

Aceste obiective se concretizeaza fie in diminuarea, expansiunea creditului in economie si implicit a masei monetare existente in circulatie.

Pentru a atinge aceste obiective Banca Centrala are la dispozitie o serie de instrumente si anume:

Taxa Oficiala a Scontului ( TOS );

Rezerve minime obligatorii;

Politici de Open Market.

1) Sistemul Taxei Oficiale a Scontului reprezinta dobanda uzuala la care Banca Centrala refinanteaza bancile comerciale. Banca Centrala manevreaza TOS-urile in functie de scopul urmarit:

a)      daca are ca obiectiv reducerea masei monetare (respectiv a excesului de lichiditate din

economie) procedeaza la marirea TOS (scumpeste accesul la resursele sale); procurand resurse de la Banca Centrala la un cost mai mare bancile comerciale procedeaza la cresterea costului creditelor distribuite clientilor;

b)      daca are ca obiectiv expansiunea masei monetare, Banca Centrala reduce nivelul TOS si

prin aceasta se ieftineste creditul de refinantare, cu efecte pozitive pentru agentii economici, care vor contracta imprumuturi la costuri mai mici.

2) Sistemul rezervelor minime obligatorii - fiecare banca comerciala este obligata sa pastreze la Banca Centrala o rezerva minima, pentru pasivele devenite exigibile:

a)      majoreaza rezervele minime => diminuarea capacitatii bancilor comerciale de a acorda

credite clientilor;

b)      reduce rezervele minime => efecte benefice pentru agentii economici, pentru clientii

bancilor comerciale care primesc un volum mai mare de credite.

3) Politica de Open Market. Banca Centrala cumpara si vinde bancilor comerciale titluri de valoare (obligatiuni, bonuri de tezaur). Stim ca bancile comerciale plaseaza o parte din resurse in achizitia de titluri (inclusiv titluri de imprumuturi de stat).

Banca Nationala intervine pe aceasta piata astfel:

a)      cumpara titluri de la bancile comerciale si le furnizeaza lichiditati => creste masa

monetara;

b)      vinde titluri bancilor comerciale prin retragere de masa monetara din circulatie.

3 Etapele compensarii

(1) Inventarierea si structurarea.

Indiferent de sistemul de compensare si de perioada de referinta, mecanismul compensarii presupune: existenta unui flux de informatii prin care sa se poata inventaria toate operatiunile reciproce bancii.

Fiecare banca care intra in relatie cu altele are fie datorii de platit, fie drepturi de incasat.

Inventariere operatiuni debitoare

Prin operatiunile se grupeaza in

Structurare operatiuni creditoare

(2) Soldare-compensare.

are loc deci pe baza situatiilor rezultate in urma inventarierii-structurarii;

aceasta operatiune este esenta procesului de compensare.

Inventarierile se fac pentru fiecare banca dupa insumarea soldurilor - putem stabili:

sumele brute de primit sau de platit;

soldurile nete rezultate din compensare;

gradul de compensare.

Cu cat gradul de compensare este mai mare => sistemul de plati functioneaza mai bine.

Pentru soldul debitor bancile trebuie sa procure resursele necesare pentru plata sumelor datorate, nu unei banci ci tuturor bancilor cuprinse in compensare.

Bancile cu solduri excedentare se vor preocupa sa-si plaseze resursele de care dispun.

(3) Stingerea datoriilor reciproce.

Functie de modul de organizare si de dispersie al retelei, participantii la sistemul compensarii sunt anuntati cu privire la rezultatele provizorii obtinute in urma compensarii.

Sunt vizate banci deficitare care trebuie sa-si procure necesar (lichiditate) in scopul stingerii obligatiilor.

Aceste banci in primul rand iau in considerare eventualele disponibilitati pe care le au fie in Banca Centrala, fie in Camera de Compensatie, si ulterior apeleaza la piata interbancara.

Reluand exemplul anterior, presupunem ca banca deficitara isi procura resursele necesare exclusiv prin credite obtinute de la bancile cu solduri excedentare.