BUGETUL DE STAT - Principii bugetare

BUGETUL DE STAT

Obiectivele cursului:

mecanismul financiar;

Bugetul de stat. Notiuni. Rolul bugetului de stat;

Principii bugetare;

Procesul bugetar: elaborarea, aprobarea, executia si controlul bugetului;

Structura bugetului de stat al Romaniei.

Activitatea economica se desfasoara in fiecare tara potrivit unui mecanism propriu, numit mecanism economic. Acesta reprezinta un sistem de metode de conducere economica, de obiective ce determina conducerea si de structuri organizatorice (institutionale, suprastructurale, juridice) prin care se efectueaza conducerea.

In acest sistem de conducere se includ: principiile fundamentale de conducere, organizarea economiei si conexiunile intre componentele acesteia, sistemul pietei, criteriile de eficienta, parghiile economice, sistemul informational.

Principala functie a acestui mecanism este cea de conducere si reglare a proceselor economice, conditionate de raporturile de interese. Un rol important il are piata concurentiala, care regleaza raportul de interese prin participarea agentilor economici la formularea cererii si ofertei, la infaptuirea lor si a echilibrului economic.

Un rol il are statul, in doua ipostaze: agent economic ca oricare alt agent economic de pe piata, si ca autoritate publica ce creaza si executa cadrul legislativ si poate influenta derularea mecanismului economic prin insasi forta sa economica, precum si prin parghiile economico-financiare la care poate apela, ca de exemplu: parghia fiscala, parghia vamala, parghia cheltuielilor publice.

Mecanismul financiar cuprinde sistemul de metode, obiective si structuri de factura financiara prin care se efectueaza conducerea: sistemul financiar, metodele de conducere financiara si in domeniul financiar, cadrul institutional cu atributii in domeniul financiar, jurisdictia financiara, parghiile financiare (in primul rand ale statului).

Sistemul financiar include finantele corporatiste (ale intreprinderii), asigurarile sociale de stat, asigurarile de bunuri, de persoane si raspundere civila, creditul, piata capitalurilor, bugetul de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale.

Bugetul de stat este una din componentele majore ale sistemului financiar, avand o pondere mare in produsul intern brut (circa 30%), si are de asemenea un rol important in functionarea unor parghii financiare (fiscala, vamala, a cheltuielilor publice).

1. Bugetul de stat[1] este o categorie fundamentala a stiintei finantelor, legata de existenta statului si a mecanismului pietei.

Sub aspect formal, bugetul de stat este o lista de venituri si cheltuieli ale statului, referitoare la un anumit interval de timp, de regula un an.

Din punct de vedere juridic, bugetul de stat reprezinta o lege care prevede si autorizeaza veniturile si cheltuielile statului pe durata unui an. Aceasta definire a bugetului de stat evidentiaza caracterul de act normativ (adica necesitatea aprobarii lui in parlament), caracterul previzional (fiind vorba de un interval de timp viitor) si caracterul obligatoriu (ca de altfel al oricarei legi).

Sub raport economic, bugetul de stat exprima in forma baneasca relatiile economice care apar in legatura cu formarea si repartitia, cu nivelul si evolutia produsului intern brut, dar si cu indeplinirea functiilor statului. Bugetul de stat reflecta optiunile de politica economica, sociala si financiara ale statului referitoare la un interval de un an. 

Bugetul general consolidat indeplineste mai multe roluri:

- Rolul financiar se refera la formarea si utilizarea resurselor financiare necesare statului in exercitarea functiilor sale.

- Rolul economic se refera la influentarea dezvoltarii economico-sociale, respectiv la stimularea sau franarea proceselor si fenomenelor economice. Rolul economic are o pronuntata componenta de reglare a economiei nationale. Bugetul de stat detine o pondere insemnata in mecanismul de autoreglare a sistemului economiei nationale, mecanism in care, impreuna cu parghiile bugetare, se regasesc si cele monetare si cele ale pietelor muncii, capitalurilor, bunurilor si serviciilor, precum si cele ale pietei valutare.

- Rolul alocativ se refera la finantarea serviciilor publice, decurgand din functiile pe care si le asuma statul.

- Rolul redistributiv are in vedere utilizarea unor parti din produsul intern brut mobilizate prin impozite si taxe si distribuite prin intermediul cheltuielilor pe care le face statul.

- Rolul de reglare se refera la infaptuirea politicii economice a statului, adica la sustinerea sau promovarea unor actiuni prin insesi orientarile bugetului sau, dimpotriva, la descurajarea unor activitati. Modalitatea concreta prin care se realizeaza acest rol este reprezentata de Instrumentele fiscale (impozitele, cotele de impunere, deducerile si scutirile, termenele de plata, esalonarea sarcinii anuale pe scadente subanuale s.a.).

Impozitul pe profit este un puternic factor de influenta pentru dimensiunea investitiilor, pentru autofinantarea firmelor, pentru crearea de noi locuri de munca si pentru mentinerea celor existente.

Taxa pe valoarea adaugata, dar mai ales accizele determina in buna masura dimensiunea cererii si dinamica acesteia si implicit marimea ofertei si a angajarii factorilor de productie, inclusiv a

fortei de munca.

Impozitele pe terenul agricol si pe veniturile agricole determina intr-un grad insemnat dimensiunea activitatii in agricultura si, in consecinta, ocuparea/neocuparea unui segment important din populatia activa, dimensiunea si presiunea somajului.

Cheltuielile publice constituie parghii de reglare in special pentru consum si productie. O cota relativ insemnata a acestor cheltuieli o reprezinta cele salariale prin care se poate influenta consumul privat, implicit cererea si in consecinta productia. Similar functioneaza o alta cota insemnata reprezentand cheltuielile pentru consumul public, precum si cea reprezentand investitiile publice. Pe de alta parte, cheltuielile publice au influenta asupra importului si inflatiei.

Soldul bugetului, deficit sau excedent, are influenta in primul rand asupra masei monetare (dimensiune, dinamica, putere de cumparare), iar, prin intermediul pietei monetar-valutare, asupra pretului banilor, a raportului intre cererea si oferta de bani, a cursului de schimb etc.

2. Principii bugetare

Principiile bugetare reprezinta o sinteza a experientei practicii bugetare, dar si a cerintelor si eigentelor presupuse de procesul elaborarii si executiei bugetului de stat.

Universalitatea bugetului

Principiul universalitatii stipuleaza inscrierea in buget a tuturor veniturilor si cheltuielilor, fara nici o exceptie, sub forma unor sume brute si nu a unor solduri rezultate din eventuale compensari.

- Unitatea bugetului

Principiul unitatii presupune existenta unei singure liste de venituri si cheltuieli bugetare.

Neafectarea veniturilor

Principiul neafectarii inseamna depersonalizarea veniturilor, adica faptul de a nu cunoaste nici la restituirea lor, nici la incasarea lor care este destinatia expresa/punctuala ce li se rezerva.

- Anualitatea bugetului

Principiul anualitatii mentioneaza anul drept intervalul de timp la care se refera bugetul.

- Principiul unitatii monetare

Toate operatiunile bugetare se exprima in moneda nationala.

- Specializarea bugetara

Principiul specializarii bugetare se refera la introducerea si aprobarea in buget a veniturilor pe surse de provenienta si a cheltuielilor pe tipuri de nevoi si destinatii. Aceasta grupare, efectuata dupa criterii acceptate

- Publicitatea bugetului

Principiul publicitatii are in vedere informarea natiunii, a fiecarui cetatean, despre veniturile si cheltuielile incluse in buget.

3. Procesul bugetar

Procesul bugetar reprezinta multimea structurata a actiunilor si masurilor initiate si derulate de institutiile statale competente in scopul realizarii politicii financiare promovate de autoritatea guvernamentala in domeniul bugetar

Procesul bugetar are cateva caracteristici majore:

- este decizional, deoarece are ca scop formularea, realizarea si controlul formarii resurselor bugetare si al alocarii lor;

- este democratic, fiind rezultat al exercitarii atributelor statului de drept si al exercitiului puterii de stat pe seama optiunilor liber exprimate prin vot de catre cetateni;

- este preponderent politic, deoarece continutul sau se refera la politica financiara a carei formulare reprezinta decizia politica a fortelor majoritare in parlament;

- este tehnic in ce priveste formularea, executia si controlul, deoarece, dincolo de optiunile politice, trebuie respectate cerintele functionarii mecanismului economic si principiul rationalitatii;

- este ciclic, deoarece se reia anual;

- are larg impact public, deoarece sfera sa de cuprindere si efectele generate se regasesc in macro si microeconomie, precum si in toate domeniile vietii social-economice.

Procesul bugetar cuprinde patru etape[2]: elaborarea, aprobarea, executia si controlul. Legea prevede continutul acestor etape, graficul temporal al derularii lor, institutiile abilitate, competente si raspunzatoare.

In procesul bugetar sunt angrenate mai multe institutii: Parlamentul, Guvernul, Ministerul Finantelor, toate celelalte ministere, toate institutiile bugetare, Trezoreria Statului, organele autortatii locale, Curtea de Conturi.

a) Elaborarea proiectului de buget

In aceasta etapa sunt angajate toate institutiile publice de orice nivel in vederea propunerii de resurse financiare si de obiective pentru care sa se prevada cheltuieli din buget. Institutia specializata este Ministerul Finantelor. Pe baza unei activitati prospective a acestuia si in colaborare cu alte organisme de specialitate (statistica, prognoza, cercetare economica etc.) sunt formulate, in principiu, nivelul si structura veniturilor.

Elaborarea indicatorilor macroeconomici

Indicatorii macroeconomici si sociali  pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget, precum si pentru urmatorii 3 ani, sunt elaborati de organele abilitate pana la data de 31 martie a anului curent. Acesti indicatori sunti actualizati pe parcursul desfasurarii procesului bugetar.

Limitele de cheltuieli

Ministerul Finantelor Publice inainteaza Guvernului, pana la data de 1 mai, obiectivele  politicii fiscale si bugetare pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget si urmatorii 3 ani, impreuna cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite, urmand ca acesta sa le aprobe pana la data de 15 mai si sa informeze comisiile pentru buget, finante si banci ale Parlamentului asupra principalelor orientari ale politicii sale macroeconomice si ale finantelor publice.

Scrisoarea-cadru

Ministrul finantelor publice transmite ordonatorilor principali de credite, pana la data de 1 iunie a fiecarui an, o scrisoare-cadru care specifica contextul macroeconomic pe baza caruia vor fi intocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora, precum si limitele de cheltuieli aprobate de Guvern.

In cazul in care schimbarea cadrului macroeconomic impune modificarea limitelor de cheltuieli, acestea sunt adaptate de catre Guvern, la propunerea Ministerului Finantelor Publice. Pana la data de 15 iunie Ministerul Finantelor Publice comunica ordonatorilor principali de credite limitele de cheltuieli, astfel redimensionate, in vederea definitivarii proiectelor de buget.

Propunerile bugetare ale ordonatorilor principali de credite

Ordonatorii principali de credite au obligatia ca pana la data de 15 iulie a fiecarui an sa depuna la Ministerul Finantelor Publice propunerile pentru proiectul de buget si anexele la acesta, pentru anul bugetar urmator, cu incadrarea in limitele de cheltuieli, si estimarile pentru urmatorii 3 ani, insotite de documentatii si fundamentari detaliate.

Camera Deputatilor si Senatul, cu consultarea Guvernului, isi aproba bugetele proprii si le inainteaza Guvernului in vederea includerii lor in proiectul bugetului de stat.

Autoritatile administratiei publice locale au aceeasi obligatie pentru propunerile de transferuri consolidate si de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.

Ministerul Finantelor Publice examineaza proiectele de buget si poarta discutii cu ordonatorii principali de credite asupra acestora. In caz de divergenta hotaraste Guvernul.

Proiectele de buget si anexele la acesta se depun la Ministerul Finantelor Publice pana la data de 1 august a fiecarui an.

Transmiterea proiectului de buget la Guvern si Parlament/Raportul anual la buget

Ministerul Finantelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite si a bugetului propriu, intocmeste proiectele legilor bugetare si proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern pana la data de 30 septembrie a fiecarui an.

Proiectul legii bugetului de stat este insotit de un raport privind situatia macroeconomica pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget si proiectia acesteia in urmatorii 3 ani. Acest raport va cuprinde un rezumat al politicilor macroeconomice in contextul carora au fost elaborate proiectele de buget, precum si strategia Guvernului in domeniul investitiilor publice.

Raportul si proiectele legilor bugetare anuale exprima politica fiscal-bugetara a Guvernului, precum si alte informatii relevante in domeniu.

Dupa insusirea de catre Guvern a proiectelor legilor bugetare si de buget, acesta le supune spre adoptare Parlamentului cel mai tarziu pana la data de 15 octombrie a fiecarui an.

Aprobarea bugetului de catre Parlament

Bugetele se aproba de Parlament pe ansamblu, pe parti, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum si alineate, dupa caz, si pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum si creditele de angajament pentru actiuni multianuale.

Estimarile pentru urmatorii 3 ani reprezinta informatii privind necesarul de finantare pe termen mediu si nu fac obiectul autorizarii pentru anii bugetari respectivi.

Procesul bugetar in cazul neaprobarii bugetului de catre Parlament

Daca legile bugetare nu au fost adoptate cu cel putin 3 zile inainte de expirarea exercitiului bugetar, Guvernul indeplineste sarcinile prevazute in bugetul anului precedent, limitele lunare de cheltuieli neputand depasi de regula 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent, cu exceptia cazurilor deosebite, temeinic justificate de catre ordonatorii principali de credite, sau, dupa caz, 1/12 din sumele propuse in proiectul de buget, in situatia in care acestea sunt mai mici decat cele din anul precedent.

Proiectul de buget adus in dezbaterea Parlamentului include mai multe documente:

expunerea de motive;

proiectul propriu-zis de buget (pe categorii mari de venituri si cheltuieli);

propuneri de eventuale amendari legislative privind veniturile si cheltuielile bugetare;

anexele la proiectul de buget, cu detalierea veniturilor si cheltuielilor si, eventual, cu propunerile de venituri si cheltuieli ale fondurilor speciale (extrabugetare);

informatii de fundamentare.

b) Aprobarea bugetului

Aprobarea bugetului se face de catre Parlament, astfel incat bugetul sa aiba caracter de lege. Acest lucru este important pentru instituirea obligativitatii contribuabililor de a varsa veniturile pe care guvernul conteaza in realizarea politicii sale, dar si pentru stabilirea dimensiunii efortului (cheltuielilor) care se fac

pentru un anumit domeniu, proiect, obiectiv.

Aprobarea bugetului este de fapt actul final dintr-o procedura destul de complexa, menita sa asigure analiza atenta a deciziei bugetare si alegerea celei mai adecvate optiuni privind constituirea si utilizarea resurselor bugetare. In cadrul acestei proceduri se intalnesc, in principal, urmatoarele etape:

- prezentarea in plenul Parlamentului, de catre primul ministru sau de catre ministrul finantelor, a proiectului de buget insusit de Guvern;

- examinarea acestui proiect in comisiile permanente ale Parlamentului (educatie, sanatate, cultura, aparare etc.), comisii care pot formula amendamente; fiecare comisie trebuie sa se pronunte in legatura cu

acordul privind respectivul proiect;

- examinarea proiectului de buget in comisia de buget, finante, banci (comisia de specialitate a Parlamentului), care, in plus fata de alte comisii, este chemata sa se pronunte asupra amendamentelor

formulate de acestea; recomandarea acestei comisii privind proiectul de buget si mentionatele amendamente sunt inaintate plenului Parlamentului pentru dezbatere si aprobare;

- dezbaterea in plenul Parlamentului a proiectului de buget;

- aprobarea prin vot a fiecarui articol din legea bugetului, inclusiv a amendamentelor aferente provenite de la comisii, precum si a legii bugetului in ansamblu;

- promulgarea legii bugetului de catre Presedintele tarii;

- publicarea in "Monitorul Oficial" a legii privind bugetul.

c)Executia bugetului

Bugetul devine operational numai dupa publicarea sa in "Monitorul oficial". Executia bugetului incepe din prima zi a anului bugetar, care in Romania este 1 ianuarie.

In masura in care legea bugetului nu este aprobata cu cel putin 3 zile inainte de inceputul anului bugetar, atunci, potrivit Legii finantelor publice, Guvernul poate incasa venituri si le poate cheltui, pana la aprobarea noului buget, in conformitate cu prevederile legii bugetului pe anul anterior.

Executia bugetului inseamna incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor potrivit legii bugetului, ca limita minima in ceea ce priveste veniturile si ca limita maxima in ceea ce priveste cheltuielile. La executia bugetului participa Ministerul Finantelor, Trezoreria Statului (ca institutie specializata a Ministerului Finantelor si subordonata acestuia), toate institutiile bugetare (in calitate de ordonatori de credite bugetare), unitatile administrativ-teritoriale, banci angajate in operatiunile bugetare, organisme internationale angajate in transferuri monetare cu bugetul.

Ministerul Finantelor, respectiv Trezoreria Statului au ca obiectiv sa cunoasca si sa urmareasca permanent starea incasarii si cheltuirii resurselor bugetare, ca si echilibrul bugetar, sa efectueze incasarile si platile bugetare

Executia veniturilor se face prin operatiuni specifice, adesea diferite dupa tipul de venit: impozit direct, impozit pe consum, taxa vamala, venit nefiscal, imprumuturi s.a.

Pentru impozitele directe, executia se realizeaza prin:

- operatiuni efectuate de aparatul fiscal al Ministerului Finantelor

- asezarea impozitului, adica identificarea si dimensionarea materiei impozabile a fiecarui contribuabil;

- lichidarea, adica determinarea marimii impozitului ce trebuie platit de un contribuabil si inscrierea acesteia ca debit dintr-un rol fiscal deschis pentru fiecare dintre acestia;

- emiterea titlului de percepere, adica documentul care autorizeaza incasarea (dispozitie de incasare, emisa atunci cand contribuabilul plateste impozitul din proprie initiativa sau ordin de incasare, emis pentru a-l anunta pe contribuabil de obligatia de plata sau pentru executarea silita a acestuia)

- operatiuni efectuate de Trezorerie sau de bancile incasatoare

- perceperea impozitului, adica incasarea efectiva a acestuia;

Executia cheltuielilor presupune si ea unele particularitati, in special pentru transferuri in beneficiul bugetelor locale si pentru rambursari de imprumuturi.

Pentru cheltuielile bugetare ordinare (curente si de capital), executia se realizeaza prin:

1. operatiuni in sarcina ordonatorilor de credite, adica a conducatorilor de institutii publice sau a celor mandatati de ei si care, in practica bugetara a tarii noastre, sunt:

- principali (de gradul I), ministrii si conducatorii agentiilor guvernamentale subordonate direct Guvernului;

- secundari (de gradul II), conducatorii institutiilor publice din structura teritoriala a ministerelor si agentiilor guvernamentale subordonate nemijlocit Guvernului (directii, inspectorate judetene);

- tertiari (de gradul III), conducatorii institutiilor publice operationale (spitale, scoli, unitati militare, muzee, teatre etc.).

In cadrul acestor operatiuni se includ:

- angajarea, adica decizia pe baza careia se autorizeaza efectuarea unei plati de catre institutia bugetara in beneficiul unui tert; la baza deciziei sta intotdeauna un document legal de angajare: contract, ordin al ministrului, hotarare judecatoreasca, prevederile unor legi;

- lichidarea, adica receptia bunurilor/serviciilor contractate si determinarea sumei datorate furnizorilor;

- ordonantarea, adica emiterea documentului prin care se va face plata: dipozitie de plata sau ordin de plata;

2. operatiuni in sarcina serviciului financiar al institutiei ordonatoare de credit:

- plata, adica achitarea sumei datorate;

- evidenta platilor.

Incheierea anului bugetar este marcata prin operatiuni si documente care sa ateste incheierea executiei bugetare si este diferentiata dupa sistemul de executie: de exercitiu sau de gestiune.

La nivelul unitatilor bugetare se intocmesc dari de seama contabile si conturi privind executia de casa a bugetului aferent si, de asemenea, se inchid conturile de alocatii bugetare, astfel incat veniturile neutilizate sa fie returnate bugetului de stat.

La nivelul Ministerului Economiei si Finantelor, ca administrator general al executiei bugetare, se intocmeste contul de executie bugetara pe baza caruia se determina modul in care au fost realizate veniturile, cheltuielile si soldul bugetului, asa cum au fost ele aprobate prin legea bugetului sau prin legea/legile de rectificare a acestuia.

O lege de rectificare a bugetului poate fi aprobata de Parlament, dar nu mai tarziu de 30 noiembrie, in cazul in care, din diferite motive, alocarile prevazute prin legea initiala a bugetului au devenit insuficiente.

Contul de executie bugetara intocmit de Ministerul Finantelor este numit si cu apelativul general (cont general de executie bugetara) intrucat cumuleaza prin agregare conturile de executie ale tuturor ordonatorilor de credite. Acest cont general este prezentat de Ministerul Finantelor pentru a fi discutat de Guvern, care il analizeaza si prezinta spre adoptare Parlamentului contul general anual de executie a bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat si celelalte conturi anuale de executie, pana la data de 1 iulie a anului urmator celui de executie.

Contul general anual de executie a bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat si celelalte conturi anuale de executie se aproba prin lege dupa verificarea acestora de catre Curtea de Conturi.

d) Controlul executiei bugetului

Controlul executiei bugetului este efectuat de Curtea de Conturi, organism subordonat (in tara noastra) direct Parlamentului. Curtea de Conturi este institutia suprema de control al finantelor publice si care exercita un control de tip ulterior. In unele tari aceasta institutie poate avea si atributii de control preventiv.

Controlul Curtii de Conturi vizeaza:

- legalitatea si realitatea datelor cuprinse in darile de seama contabile si in conturile de executie de casa a bugetului la oricare ordonator de credite, precum si in raportul si contul general de executie intocmite de Ministerul Finantelor;

- eficienta, eficacitatea si economicitatea executiei bugetare, respectiv calitatea gestionarii banilor publici la toate nivelurile;

- depistarea utilizarii nelegale a banilor publici, evaluarea eventualelor pagube si recuperarea lor prin organe jurisdictionale proprii sau prin instante din sfera puterii judecatoresti;

- propunerea catre Parlament a unor eventuale modificari/ajustari/imbunatatiri a legislatiei privind bugetul, executia si controlul executiei acestuia.

Controlul executiei bugetului este efectuat si pe filiera Guvernului, de la nivelul acestuia, de la nivelul Ministerului Finantelor si de la nivelul diferitilor ordonatori de credit. Acesta este un control intern (spre deosebire de cel al Curtii de Conturi, care este extern) si se exercita si preventiv si ulterior. Fiecare din nivelele mentionate are organ propriu de control financiar intern. Competentele de control sunt qvasigenerale pentru controlul financiar al Guvernului (adica se exercita la orice nivel al administratiei de stat, de la Guvern, inclusiv, in jos) si pentru controlul financiar al Ministerului Finantelor (adica se exercita la orice nivel al administratiei de stat, de la nivelul ministerelor, inclusiv al Finantelor, si judetelor in jos) si sunt circumscrise doar unitatilor in subordine pentru ceilalti ordonatori de credite.

Acest control (al Curtii de Conturi, al Guvernului, al Ministerului Finantelor si al celorlalte organisme mentionate) este un control tehnic, adica de natura financiara. In afara acestuia, Parlamentul executa un control politic asupra oricarei etape a procesului bugetar prin faptul ca dezbate si aproba bugetul si legea bugetului, contul de executie bugetara, documentele pendinte si legea executiei bugetului.

4. Structura bugetului de stat al Romaniei

Bugetul de stat al Romaniei[3] este aprobat anual printr-o lege speciala numita "Legea bugetului de stat pe anul .". Legea cuprinde mai multe articole, grupate pe capitole, si anexe.

Capitolele legii se refera la:

- dispozitii generale, in care sunt mentionate cuantumul cheltuielilor, al veniturilor si al soldului bugetar (deficit/excedent);

- structura si regimul veniturilor bugetare, in care se fac precizari referitoare la colectarea veniturilor bugetare sau la unele modificari/ajustari pe care le introduce legea bugetului; de asemenea, este prezentata o sinteza a veniturilor pe principalele componente

- regimul si destinatia cheltuielilor, in care se fac precizari privind modul de efectuare a cheltuielilor bugetare, precum si unele atributii/responsabilitati ale ordonatorilor de credite, in general si pe domenii

de activitate; de asemenea, este prezentata structura economica a cheltuielilor bugetare;

- deficitul/execedentul bugetar, datoria publica si imprumuturile guvernamentale;

- dispozitii referitoare la agentii economici;

- dispozitii referitoare la bugetele locale;

- bugetele fondurilor speciale;

- responsabilitati in aplicarea legii;

- dispozitii finale.

Anexele legii bugetului de stat includ sinteza bugetului, detalierea pe articole a cheltuielilor, lista impozitelor, taxelor si altor venituri ale anului bugetar, sumele defalcate in beneficiul bugetelor locale sau ca subventii pentru populatie provenite din impozite si taxe colectate la bugetul de stat, alte prevederi vizand cheltuielile bugetare, bugetul asigurarilor sociale de sanatate, bugetele fondurilor speciale.

In sinteza bugetului, veniturile sunt prezentate pe cele trei componente principale (venituri curente, venituri din capital, incasari din rambursarea imprumuturilor), fiecare cuprinzand capitole si subcapitole.

Cheltuielile sunt prezentate pe total si pe parti, cu mentionarea capitolului, subcapitolului, titlului/articolului si aliniatului in care se incadreaza respectivele cheltuieli.

Cheltuielile bugetului de stat pe anul 2008, in structura economica, se prezinta astfel:

CHELTUIELI - TOTAL din care:
1. Cheltuieli curente
din acestea:

a) Cheltuieli de personal
b) Bunuri si servicii
c) Dobanzi
d) Subventii
e) Fonduri de rezerva
f) Transferuri intre unitati ale administratiei publice
g) Alte transferuri
h) Asistenta sociala
i) Alte cheltuieli

2. Cheltuieli de capital
3. Imprumuturi
4. Rambursari de credite

Cheltuielile bugetului de stat pe anul 2008, in structura functionala, pe capitole, se prezinta astfel:

CHELTUIELI - TOTAL
din care:

1) Autoritati publice si actiuni externe 
2) Cercetare fundamentala si cercetare-dezvoltare

3) Alte servicii publice generale 
4) Tranzactii privind datoria publica si imprumuturi
5) Transferuri cu caracter general intre diferite nivele ale administratiei
6) Aparare
7) Ordine publica si siguranta nationala
8) Invatamant
9) Sanatate
10) Cultura, recreere si religie
11) Asigurari si asistenta sociala
12) Locuinte, servicii si dezvoltare publica
13) Protectia mediului

14) Actiuni generale economice, comerciale si de munca
15) Combustibili si energie
16) Industria extractiva, prelucratoare si constructii
17) Agricultura, silvicultura, piscicultura si vanatoare
18) Transporturi
19) Comunicatii
20) Cercetare si dezvoltare in domeniul economic
21) Alte actiuni economice

Cheltuielile bugetare sunt detaliate in bugetele ordonatorilor principali de credite pe surse de finantare, iar in cadrul acestora, pe capitole, subcapitole, titluri, paragrafe, articole si alineate de cheltuieli.

TESTE DE VERIFICARE:

1. Definiti bugetul de stat din punct de vedere formal, juridic si economic.

2. Ce este mecanismul financiar?

3. Care sunt principiile bugetare?

4. Care sunt etapele procesului bugetar?

5. Ce inseamna executia bugetului de stat?