Comunicarea financiar-bancara pe piata de capital

Comunicarea financiar-bancara pe piata de capital

1 Ringul bursier

Piata de capital este un taram misterios chiar si pentru cei mai multi dintre economisti, nu numai pentru cei care nu au o pregatire corespunzatopare in domeniu. Toata lumea stie insa ca acolo se invart si se produc multi bani. Dar se si pierd pe masura. Atractia legendara manifestata asupra majoritatii celor ce activeaza in domeniul financiar-bancar este insa contrabalansata de riscurile aferente. De fapt si de drept, riscurile nu sunt mai mari decat in alta activitate desfasurata in tumultul economiei de piata. Si daca se ia in calcul si relativitatea privind castigurile, atunci se poate conchide ca, secondata de o comunicare eficienta care sa prezinte in timp real oportunitatile financiare, piata de capital este un domeniu economic ca oricare altul, in care comunicarea poate avea un rol pozitiv major, iar uneori chiar esential.

In general se stie ca prin intermediul pietei de capital se tranzactioneaza titluri, actiuni si obligatiuni, denumite si titluri mobiliare. Cei care au o cultura economica elementara mai cunosc diferite alte mici amanunte, cum ar fi diferenta dintre actiuni si obligatiuni, sau care sunt drepturile si obligatiile unui actionar etc. Mai departe se aventureaza foarte putini, deoarece considera ca taramul imbietor al miliardelor este si unul foarte periculos, pazit fiind de indicii aceia imposibil de citit, a caror semnificatie este aceeasi cu cea a ideogramelor din alfabetul chinezesc. Acesti indici ii pot face pe oameni sa piarda toti banii investiti, asa ca bursa ramane foarte apreciata si respectata, dar si temuta.

In 1789, dupa ce Congresul american a luat decizia de a prelua datoriile noilor colonii, sub copacul de sicomor de pe Wall Street numarul 68-70, niste comercianti speciali, ce se numeau unii pe altii brokeri sau curtieri, se intalneau sa incheie diferite tranzactii, dar nu de vite sau de alte bunuri uzuale, ci de valori mobiliare. Brokerii au inceput sa se intalneasca frecvent vara sub copacul de sicomor si iarna la cafeneaua Tontine aflata la un colt al intersectiei Wall Street cu Water Street. Vorbim desigur despre formarea si precursorii New York Stock Exchange (NYSE) cea mai cunoscuta, mai prestigioasa si mai puternica bursa din lume. Adresa NYSE este aceeasi cu cea din 1870. Cu ocazia stabilirii intr-un nou sediu, din acel an, s-a hotarat folosirea unui gong care sa marcheze intr-o zi inceputul si sfarsitul tranzactiilor. De aici si denumirea proprie de ring. Bursa este insa un ring mai degraba in sens figurat. Este totusi un loc in care se dau lupte in adevaratul sens al cuvantului, unde castigatorii nu sunt in mod necesar cei mai mari si mai puternici, ci cei mai mobili si mai adaptabili, care isi pot invinge adversarul tot printr-un knock-out, o unica lovitura decisiva materializata in cazul bursei printr-u ordin de vanzare sau de cumparare dat atunci cand trebuie, nici mai dvreme, dar nici mai tarziu.

2 Informatia - materia prima a comunicarii financiar-bancare pe piata de capital

Intotdeauna oamenii s-au temut de ceea ce nu au cunoscut. Este o adevarata virtute pentru un om sa isi cunoasca limitele, dar este pacat ca acestea sa existe doar datorita precaritatii in materie de comunicare. Sa luam de pilda un ziar de circulatie nationala, dedicat pietei de apital, cum este  Bursa . Dupa stirile de prima pagina si altele din domeniul economic, mai mult sau mai putin importante, la mijlocul ziarului se gaseste cea mai cautata rubrica, pentru unii, Investitii personale. La prima vedere impresia generala poate fi aceea ca nu e o pagina dintr-un ziar economic, ci una dint-un manual de analiza matematica superioara. Rubricile par a fi pasnice, avand subtitluri ca :  Cele mai mari cresteri ,  Pentru speculatori ,  Cel mai bun plasament ,  Metale ,  Valute . in dreptul fiecarui titlu se gasesc insa o serie de grafice ciudate, cu procente si mai multe simboluri de cate trei litere care, se pare, spun multe unora, dar nu tuturor. La un moment dat, apare un titlu denumit Actiuni  blue chips , iar neavizatii se gandesc probabil la cartofi prajiti de culoare albastra, in locul semnificatiei pretioase pe care o reprezinta : cele mai tranzactionate titluri pe bursa. La pagina urmatoare deja, s-a asternut noaptea : VN, PER, Inch., Var, Desc., 52 W High, Pr. Med. Desi pagina ziarului "Bursa" este foarte bine realizata si dedica un spatiu special referintelor si explicatiilor acestor termeni, felul in care ia contact cu bursa cineva pentru prima data, este unul descurajant. Fiecare isi spune ca nu va reusi niciodata sa inteleaga ce scrie acolo, daramite sa mai fie si vreu jucator activ de succes pe piata de capital.

Bursa este o piata a informatiilor. Faptul ca informatia este reglementata juridic intareste si demonstreaza acest lucru inca o data. Neglijenta si circulatia haotica a informatiei poate atrage raspunderea penala pentru cei care nu respecta principiile de functionare ale pietei de capital. Cea mai mare parte a informatiilor de pe bursa sunt totusi publice. Ele se afla in fata tuturor, depinde numai de modul in care un individ poate face apel la cunostintele sale de analiza tehnica, de previziune si inspiratie pentru a face achizitii de perspectiva si de a vinde titlurile la pretul maxim. Informatia este totul pentru bursa. Daca insa informatia ar fi la discretie si intr-o transparenta perfecta, atunci probabil ca nu ar mai exista bursa, dupa cum nu ar mai exista nici economie de piata. Incertitudinea specifica vietii noastre pe acest pamant, impiedica insa din fericire acest lucru.

Problema principala care se leaga de statutul informatiei pe piata de capital nu se refera la existenta ei in sine, ci la momentul si modalitatea prin care aceasta este transmisa si perceputa. Este deci o problema de comunicare.

STUDIU DE CAZ INTERMEDIAR : Rotschild si batalia de la Waterloo

Fondatorul celebrului imperiu financiar era un om bogat la inceputul secolului XIX. Era totusi un bogat ca multi altii. Diferenta care a facut ca numele familiei sale sa ramana in cartile de istorie, de economie, de beletristica sau de alte feluri a fost facuta de capacitatea sa de gestiune si control a informatiei.

In anul 1815 Napoleon se reintorsese in Europa de pe insula Elba, isi regrupase armatele si castigase deja cateva batalii importante impotriva vechilor case regale inamice. Desi Napoleon a fost un spirit luminat si vizionar, ambitiile sale de ingenuncheare a Angliei au silit Europa - pe care o domina - la o nefasta blocada economica impotriva Angliei si a aliatilor acestora. Adept al protectionismului, Napoleon era pe cale sa-si recastige puterea si sa adune din nou asupra Europei norii negri ai razboaielor nesfarsite. Si fireste ca dezvoltarea economica nu poate continua si pe timp de razboi. Prin urmare nimeni nu dorea ca Napoleon sa se intoarca la conducerea Frantei, perspectivele fiind sumbre, si mai ales cele economice. Cand dezvoltarea economica sta in umbra razboiului, bursa incepe sa scada. E unul dintre primele lucruri care se pot invata dintr-un manual de piete de capital. In consecinta, la Londra era panica mare, care s-a accentuat pe masura ce se prefigura marea confruntare decisiva dintre Napoleon si aliatii europeni. In ajunul bataliei de la Waterloo bursa londoneza scazuse deja foarte mult, totul depinzand de rezultatul victoriei. Daca englezii si aliatii lor ar fi castigat, atunci toata lumea conta pe o revenire spectaculoasa a cotatiei titlurilor.

Rotschild s-a deplasat personal in Belgia si a secondat indeaproape armata engleza pentru a fi primul care afla rezultatul confruntarii. Asa se face ca imediat dupa ce Napoleon a pierdut controlul campului de bataliei si si-a incepu retragerea catre Franta, Rotschild, nemancat si nedormit de mai multe zile, a alergat in primul port si a cumparat o ambarcatiune cu tot cu echipaj, negasind nimic altceva care sa-l duca cat mai repede in Anglia. Toata lumea astepta cu infrigurare rezultatul bataliei, dar nimeni nu cunostea absolut nimic despre cursul desfasurarii evenimentelor. Transfigurat de oboseala si disconfortul calatoriei sale contracronometru, Rotschild a aparut cu o mimica grava in fata concetatenilor sai care au incercat in zadar sa scoata de la el vreo informatie. In orice caz, dupa felul cum arata, toata lumea a tras concluzi ca armata ducelui de Wellington suferise o distrugere totala si Europa era din nou la picioarele lui Napoleon. Asa ca in minutele imediat urmatoare toata lumea a inceput in disperare sa-si vanda actiunile, mizand pe scaderea cotatiilor. Pe masura ce toata lumea vindea, Rotschild, care pastrase lichiditati, cumpara absolut tot ce putea. Pana la sfarsitul zilei a ajuns in Anglia si vestea victoriei, dar tot ceea ce era de vandut se vanduse. A doua zi cotatiile titlurilor au inceput sa urce vertiginos, iar Rotschild si-a dublat intreaga avere intr-o singura zi.

Informatia detinuta de Rotschild a fost una publica. Asadar nu avea obligatia sa o impartaseasca si celorlalti. La urma urmelor nimeni nu ii impiedicase si pe alti londonezi sa faca efortul lui Rotschild. In ziua de azi insa nu se mai poate intampla asa ceva. Publicarea rezultatelor precare ale unei companii da nastere la reactii adverse din partea actionarilor. Unii vand repede preconizand scaderea cotatiilor, altii isi pregatesc banii sa cumpere cand acestea vor atinge minimul. Ideea fundamentala este aceasta: tot ceea ce trebuie facut este sa se comunice. Compania trebuie sa comunice care este starea sa financiara, iar agentii economici vor sti ce au de facut.

3 Randamente, riscuri, lichiditate si indici bursieri - aviz amatorilor !

Uneori insa, in ciuda respectarii de catre companiile financiar-bancare, sau de catre firmele listate a obligatiilor de informare si comunicare a datelor de interes pentru piata de capital, comunicarea deficitara continua sa faca victime pe bursa, de aceasta data insa din cauza modului cum este receptionata si interpretata informatia.

Sa luam de exemplu societatile de investitii financiare (S.I.F.-uri). Acestea se achita mai mult decat onorabil de datoria lor de informare permanenta si cat se poate de corecta a actionarilor. S.I.F. Muntenia de pilda are un sediu unde exista un birou cu relatii cu publicul. Munca P.R.-istilor de acolo este insa una foarte grea. La fiecare cinci minute vine cate o persoana care vrea sa invete in cateva minute cum sa dea lovitura pe bursa. Este cat se poate de clar ca ofiterii de presa sau P.R.-istii nu pot face informari eficiente cu privire la societatea respectiva, pentru ca investitorii care vin acolo nu asta vor. De fapt vin sa vada ce mai fac banii lor. Pentru a simplifica si elucida problema, S.I.F. Muntenia are un site in care se gasesc urmatoarele rubrici :

• Mesaj ;
• Prezentare ;
• Strategie ;
• Istoric ;
• Anunturi ;
• Informatii ;
• Rapoarte ;
• Forum ;

Aceste informatii publice sunt la indemana oricui. In cadrul acestor raportari sunt publicate toate schimbarile de portofoliu, starea financiara trimestriala sau schimbarile si deciziile din cadrul consiliilor de administratie. Din punct de vedere tehnic, cele trei rubrici Anunturi, Informatii, Rapoarte sunt cele mai cautate, dar in special rapoartele, care contin :

Declaratia privind responsabilitatea pentru intocmirea rapoartelor contabile semestriale ;

Raportul de audit financiar ;

Raportul semestrial (si trimestrial) ;

Bilantul semestrial (si trimestrial) ;

Programul strategic de administrare pentru anul in curs ;

Raportul annual;

Situatiile financiare pe anul precedent.

Fara a intra in amanunte de ordin tehnic, trebuie precizat faptul ca depinde de fiecare investitor in parte modul in care acesta doreste sa se implice in comunicarea pe piata de capital. Daca doreste sa fie o parte activa, atunci trebuie sa studieze si sa cunoasca semnificatiile multimii de indici pe care aceste raportari financiare le cuprind.

Tranzactiile incheiate la bursa de valori Bucuresti, de exemplu, sunt reprezentate intr-o serie de tabele zilnic publicate in ziare sau site-uri web de specialitate. Cea mai cunoscuta publicatie care se ocupa totusi de o prezentare exhaustiva a pietei de capital ramane ziarul  Bursa . Ce comunica de fapt publicatia respectiva ? Nimic, daca nu se cunosc simbolurile actiunilor listate, categoriile pietelor, indicii folositi. Fara a intra in amanunte, toate publicatiile de specialiatate ofera informatii despre :

• Denumirea societatii ;
• Sectiunea de piata ;
• Valoarea nominala a actiunii ;
• Pretul de inchidere din ultima tranzactie a sedintei ;
• Variatia procentuala sau absoluta fata de sedinta precedenta;
• Preturi maxime, minime sau medii inregistrate ;
• Pret maxim/minim istorc sau specific unei perioade;
• Indici bursieri de mai multe categorii.

STUDIU DE CAZ INTERMEDIAR : Scurt dictionar de termeni bursieri[1]

Analiza fundamentala = metoda de evaluare a valorilor mobiliare bazata pe rezultatele financiare ale unei companii si estimarile ei viitoare.

Analiza tehnica = metoda de evaluare a valorilor mobiliare cu ajutorul analizelor statistice bazate pe activitatea pietei, a preturilor si a volumului tranzactiilor.

Ask = pretul oferit de vanzator in cazul licitatiilor de pe pietele bursiere.

Bearish (de la  bear ) = parere ca piata va avea o tendinta descendenta in viitor.

Bid = pretul oferit de cumparator in cazul licitatiilor de pe pietele bursiere.

Bond = certificat emis de solicitantul unui imprumut prin care se atesta faptul ca cel care a solicitat imprumutul are o datorie fata de persoana care i-a imprumutat banii. Are specificate clar data scadentei si dobanda. Solicitant poate fi o companie, institutie sau guvernul. Cel care acorda imprumutul este investitorul.

Bullish (de la  bull ) = parere ca piata va avea o tendinta ascendenta in viitor.

Day-trading = tip de tranzactie pe termen scurt, constand in mentinerea unui titlu in portofoliu pe timp de o zi.

Derivate = instrument financiar care nu da dreptul de proprietatea asupra unui titlu sau marfi, ci promisiunea de a deveni proprietar la o anumita data si la un anumit pret (optiunile si contractele futures sunt derivate).

Futures = Intelegere intre doua parti care convin sa tranzactioneze o marfa la un anumit pret pentru o livrare ulterioara. Acest contract se poate vinde sau cumpara, cumparatorul fiind de acord sa cumpere marfa pe care vanzatorul nu a produs-o inca, la un pret dinainte stabilit.

Market maker = Companie care mentine un bid si un ask ferme pentru un anumit titlu si fiind gata de a cumpara, respectiv vinde titlul in scopul de a impune nivelul dorit de acesta al pretului.

PER = raportul dintre pret si castigul pe o actiune. El da o evaluare pretului curent al unui titlu comparativ cu castigurile pe actiune si se calculeaza dupa formula valoarea unei actiuni/castigurile pe actiune.

Swing = tip de tranzactie pe termen scurt, constand in mentinerea unui titlu in portofoliu timp de 2-5 zile.

Volatilitate = Indicator de masurare a tendintei fluctuatiilor pretului unui titlu pe o anumita perioada.

4 Pont, zvon, panica si comunicare financiar-bancara deficitara pe piata de capital

Brokerul si clientul au nevoie de o comunicare bilaterala totala. In fata brokerului clientul trebuie sa fie deschis ca in fata medicului sau a psihologului. In functie de sinceritatea sa, brokerul ii realizeaza un profil de investitor dupa care va lua deciziile in numele sau. O atitudine lipsita de sinceritate din partea clientului va afecta imaginea si profilul sau, iar in consecinta brokerul isi va supune clientul unui program investitional care nu i se va potrivi. Clientul se poate speria si vinde in pierdere, sau poate sa se lacomeasca si sa cumpere atunci cand actiunile ating deja maximul istoric. E suficient sa piarda de la bun inceput o suma ceva mai consistenta pentru ca sa uite de bursa pentru totdeauna. Este pacat sa se ajunga la aceasta situatie din cauza unei comunitari deficitare, pentru ca mai devreme sau mai tarziu la bursa tot se pierd bani, iar profesionistii recomanda celor care vor sa invete secretele pietei de capital sa considere drept folositor daca pierd de prima data. Depinde insa cat.

Comunicarea cu brokerul, respectiv cu institutia care intermediaza tranzactiile trebuie sa fie buna pentru a nu lasa loc zvonurilor sa sperie clientul. Alteori acestuia ii parvin asa-zise ponturi. Pontul e forma pozitiva a zvonului. Pentru ca se bazeaza insa pe informatii nefondate, ambele sunt la fel de periculoase, pentru ca destabilizeaza toata munca companiei de brokeraj care intermediaza operatiunile unui client prea credul cu sursele externe neverificabile.

La fel ca si deponentul unei banci, investitorul pe piata de capital este foarte sensibil la zvon. Singura diferenta este ca un investitor la bursa are o oarecare garantie cu privire la existenta banilor sai spre diferenta de deponentul la o banca. Daca banca da faliment, atunci banii sunt pierduti, in afara plafonului minim garantat de banca de returnare a depozitului. In cazul pietei de capital, chiar daca vinde in pierdere, banii sunt la un adapost relativ. In cel mai rau caz se ramane cu proprietatea asupra unor active din care tot se mai poate recupera ceva. Ca sa nu mai vorbim de ordinele cu limita, care ii protejeaza pe investitori de pierderi mari, actiunile vanzandu-se automat atunci cand cotatia lor a atins o limita sub care investitorul nu mai poate suporta pierderea. Insa atat deponentul cat si jucatorul activ pe bursa sunt sensibili la zvonuri. Aici intervine comunicarea cu brokerul care are rolul sa :

• Transmita si sa explice frecvent un raport zilnic care contine stirile economice, precum si evolutia actiunilor in ziua curenta si in cea precedenta ;
• Prezinte diversele posibilitati de investire sau dezinvestire cu argumente solide din punct de vedere tehnic, dar pe intelesul clientului ;
• Sa depuna toate diligentele sa impiedice clientul in actiunile sale daca exista toate dovezile ca acesta este pe cale sa se hazardeze intr-o operatiune care ii va afecta iremediabil situatia financiara si portofoliul, desi acesta din urma este convins pe baza unor zvonuri ca va da lovitura ; in astfel de situatii compania de brokeraj este creditata prin ipoteza cu buna credinta, atat timp cat, din punct de vedere contabil, incaseaza acelasi comision indiferent daca clientul castiga sau pierde ;
• Ajute clientul sa deprinda si sa invete mecanismul pietei de capital, spre binele ulterior al ambelor parti ; brokerul isi face si el mai usor treaba daca clientul intelege ce-i spune ;
• Confirme portofoliul detinut, starea financiara a contului detinut la compania de brokeraj si executarea ordinelor in piata;

Un client nu trebuie sa tolereze nici o abatere de la standardul unei comunicari bune cu brokerul sau. In definiv sunt banii sai si plateste pentru a i se acorda atentie. Comunicarea precara poate surveni, de exemplu,   din partea unui broker care are un client cu o suma mica investita. In aceste conditii unii brokeri se gandesc ca au un cost de oportunitate prea mare stand de vorba cu un astfel de client, in timp ce altii cu sume de zeci de ori mai mari asteapta pe fir. Atunci brokerul nu mai transmite toate informatiile clientului sau, pentru ca nu are cine stie ce de pierdut, comisionul incasat fiind prea mic. Este o incalcare flagranta a principiilor deontologice, dar din pacate astfel de lucruri se intampla. Tot ce poate face un investotor in aceasta situatie este sa exploateze cat poate de bine tehnicile de comunicare pentru a identifica impostura unor astfel de parteneri de afaceri.

Piata de capital este totusi un domeniu de elita al economiei pe o piata libera, iar in afaceri virtutea morala fundamentala este increderea. Prin urmare situatiile prezentate mai sus sunt din fericire rare. De obicei nu se ajunge aici pentru ca multe companii de brokeraj impun o suma minima de investit, care se ridica la cateva mii de dolari. Sub aceasta suma, costurile derularii operatiunilor sunt prea mari si pentru investitori, si in afara de placerea de a juca, nici ei nu pot emite pretentii de a se imbogati in acest fel. Astfel comunicarea este deficitara mai mult din partea investitorilor. Acestia pur si simplu nu pot concepe ca pot pierde, daca Michael Douglas in celebrul film al lui Oliver Stone,  Wall Street  castiga intotdeauna. Asa ca isi mint brokerul. Minciuna cea mai frecventa este legata de suma pe care si-o permit sa piarda. Daca un investitor si-a ipotecat casa sau joaca banii de intretinere la speculatii over-day sau face speculatii in marja dar spune brokerului ca sunt banii de buzunar, nu se poate imputa mai apoi companiei daca investitorul ajunge pe drumuri, pentru ca speculatiile over-day sunt ca jocul la ruleta : poti sa pierzi tot si sa mai faci si datorii.

5 STUDIU DE CAZ : Marea depresiune economica din '29-'33 - actionarii lipsiti de sinceritate

Marea depresiune din '29-'33 este un subiect, in general, abordat si studiat de cei mai multi dintre economisti. Desi cauzele ei reprezinta o problema mistica chiar si pentru unii dintre cel mai bine pregatiti analisti economici, aproape toata lumea a admis ca a fost vorba de o criza de supraproductie. Interesant, insa, este altceva. Felul in care este abordata problema marii depresiuni, lasa impresia ca a fost un eveniment izolat in istoria economica a omenirii. Se pare ca numai atunci, in '29-'33 a fost o criza economica in adevaratul sens al cuvantului.

In mod normal, o piata nu se poate prabusi pur si simplu. Cand piata ajunge totusi la un asemenea prag, se spune ca bunurile sunt vandute la "preturi de nimic". Nu exista asa ceva. Nu eista nici pret mare, nici pret mic, ci numai preturi ale pietei.[i] Ele nu sunt mari sau mici, sunt doar purtatoarele unor informatii legate de raportul cerere-oferta in acel moment, atat.

Daca vanzatorii au preturi mari inseamna ca se manifesta o cerere mare pentru produsele oferite de ei. Dar daca aceasta cerere nu exista, iar ei mentin preturile mari in continuare, inseamna ca se bazeaza pe ceva. Daca ar anticipa o scadere, o recesiune economica, atunci ar avea toate motivele sa creada ca si consumatorii stiu acest lucru si nu cumpara de la ei pentru ca stiu ca o vor putea face la un pret mai mic in viitor. Prin urmare, ei asteapta o expansiune economica. Aceasta este echivalenta cu o crestere a preturilor, ceea ce inseamna ca, daca cumparatorii isi pastreaza capacitatea de anticipare, stiu ca trebuie sa cumpere acum, mai ieftin. In aceste conditii nu se poate vorbi despre supraproductie, deoarece producatorii investesc voit in inventarul lor. Deci, nu orice stoc este o dovada de supraproductie.

Zeci de ani dupa marea depresiune, varianta oficiala care a reprezentat cauza colapsului economic a fost subconsumul sau insuficienta cererii agregate[ii]. Prin urmare in timpul crizei, faliment ar fi trebuit sa dea producatorii de bunuri de consum, nu producatorii de bunuri industriale de folosinta indelungata[iii]. Dupa un algoritm denumit de Rothbard "principiul acceleratorului", antreprenorii au intrat in jocul macabru al banilor ieftini si cand au constientizat ca au apucat pe un drum fara intoarcere, a fost prea tarziu. Bursa nu a fost vinovata de aceasta crima economica. Tot ce a facut a fost sa grabeasca ceea ce era oricum inevitabil. Am putea chiar spune ca a avut din acest punct de vedere un rol pozitiv: a pus capat agoniei si suferintei cauzate de plaga "aruncata" asupra sistemului liber al economiei de piata. Indiferent sub ce forma am privi rolul bursei in timpul marii depresiuni, atunci cand are loc executia, nu poti da vina pe esafod.

Piata de capital este dedicata cu predilectie investitiilor in industrie[iv]. In momentul in care un individ a cumparat o actiune, atunci fondurile sale au fost direct investite. Pentru achizitia actiunii respective, a existat o economie initiala. Dar daca emitentul actiunii cheltuia mai apoi banii primiti de la investitor, s-a considerat in mod eronat ca banii economisiti inundau piata prin faptul ca erau folositi de emitent. De fapt si de drept insa, este tocmai invers: brokerii nu blocheaza banii nimanui. In momentul in care are loc tranzactia, brokerul stie ca aceasta are loc numai pentru simplul fapt ca respectivul emitent are nevoie de lichiditati. Acesta si-a incasat banii, a vandut actiunea si practic, din acel moment, a iesit de pe bursa. Cu cat se cer mai multi bani, cu atat acestia parasesc piata de capital, nu intra. Singura conditie este ca operatiunile de capital, indiferent ce reprezinta, investitii sau speculatii, sa fie justificate prin dezvoltare reala a pietei, nu pe expansiune inflationista provocata de creditele de circulatie. Aceasta are loc in momentul in care toata lumea cumpara actiuni deoarece rata dobanzii este foarte mica. In acest mod oameni care nu au cunostinte despre nici o afacere, profita de banii ieftini pe care statul ii pune la dispozitie si inunda piata de capital, care pare cea mai rapida cale de imbogatire, chiar daca nu si cea mai sigura.

Acuzele la adresa bursei nu au fost legate atat de izbucnirea crizei, cat si de agravarea acesteia. Dupa inflationistul deceniu al anilor '20, se parea ca toata lumea era pregatita sa joace la bursa. Masa monetara crescuse cu 63,4%, iar stocul de aur cu doar 15%. In aceste conditii nu e de mirare ca valoarea actiunilor tranzactionate crescuse si ea cu 224,3%! Agenti economici experimentati fusesera inselati de creditele de circulatie, de ce nu s-ar fi inselat si oamenii de rand?

In momentul in care producatorii au incepu sa intre in colaps financiar unul cate unul, criza dǎdea primele semne. Izbucnise, dar alarma nu se daduse inca. Dobanda este plata unui consum viitor. Atunci, daca creste cererea de bani ar trebui sa creasca si rata dobanzii. Logica insa a fost inversata, deoarece cererea de bani crescuse datorita ratei mici a dobanzii. In momentul izbucnirii crizei, profiturile erau deja mai mici decat rata dobanzii, sau foarte mici, in general. In aceste conditii oamenii vor sa depuna banii in banca si sa doarma linistitti, dar banca nu are nevoie de creditori, ci de debitori, asa ca rata dobanzii e mult mai interesanta daca este mentinuta la un nivel foarte mic pentru a-i determina pe oameni sa ceara bani in continuare sau, sa ii convinga sa accepte riscul obtinerii unui profit mai mare decat nesemnificativul castig din depozitele bancare. Daca cererea de bani se poate traduce si prin scaderea preferintei pentru consumul viitor, nu inseamna neaparat ca va creste consumul prezent in mod deosebit. Nu se asteapta nici o crestere a investitiilor, deoarece nivelul foarte mic al ratei dobanzii este un semnal ca in viitor aceasta va fi sigur mai mare si imposibil de rambursat. Prin urmare criza a avut specific si un volum mare de investitii intarziate, a caror cauza a fost tot rata dobanzii anormal de mica.

Pe langa ruinare, oamenii de rand care au fost victime ale marii depresiuni si au pierdut pe bursa banii, nu mai merita acum si incriminari suplimentare legate de nepriceperea lor. La urma urmelor banii ieftini i-au sedus si pe unii dintre cei mai experimentati oameni de afaceri. Problemele au fost agravate insa de faptul ca multi dintre oamenii fara o pregatire corespunzatoare in domeniul pietelor de capital se imprumutau cu 10% dobanda pentru a viza castiguri de 5-6%, fara a mai socoti ce plateau si brokerului comision. De ce? Pentru ca au avut prea multa incredere in viitorul apropiat. Daca brokerii au cunoscut aceste realitati si au continuat sa lucreze cu oamenii de rand, atunci e vina lor. Plecand totusi de la ipoteza ca brokerul are un cod deontologic si doreste sa-si nenoroceasca clientul, se poate trage concluzia ca unii dintre actionari nu au fost tocmai sinceri fata de brokeri in legatura cu adevarul despre potentialul lor investitional.

CUVINTE CHEIE:

v     Anunt:

- semestrial

- trimestrial

v     Bilant:

- semestrial

- trimestrial

v     Gong

v     Indice bursier

v     Informatie/materie prima

v     Istoric

v     Lichiditate

v     Program strategic de administrare

v     Randament

v     Raport:

- semestrial

- trimestrial

v     Raport de audit financiar

v     Risc

v     Pont

v     Ring bursier

v     Situatie financiara precedenta

INTREBARI DE CONTROL:

Care este importanta informatiei pe piata de capital?

Din ce cauza piata bursiera este comparata cu un ring?

Cum poate lipsa de sinceritate sa compromita o tranzactie bursiera?