Definitii ale factoringului

Definitii  ale factoringului

O definitie a factoringului este cumpararea sau vanzarea facturilor unei companii in schimbul lichiditatilor (engleza - accounts receivable funding; franceza - l`affacturage)

Cu alte cuvinte, o companie poate sa colecteze banii datorati pe o factura imediat, prin acceptarea unei cantitati mai mici de numerar de la o terta parte (factor), deblocand astfel bani angajati in termene de 30, 60, 90 zile.

O firma are mai multe optiuni:

poate astepta expirarea termenului de valabilitate si plata clientului,

poate oferi o reducere pentru a-l face pe client sa plateasca inainte de termenul stabilit sau

poate sa finanteze factura.

Fiecare optiune are un cost. Asteptand plata clientului, mai ales daca exista o lipsa de numerar, apare un cost de oportunitate: compania pierde folosinta acelor fonduri in timpul acelei perioade. Oferind o reducere, exista riscul ca partenerul sa accepte reducerea dar sa intarzie plata. Vanzarea facturii presupune plata taxei de factoring. Totusi de aceasta data controlul asupra operatiunii este mai mare. Firma este libera sa decida ce facturi sa finanteze si care nu. Nu mai apare dependenta de plata la timp a clientului pentru ca sa poata apoi sa beneficieze de avantajele unor noi oportunitati de pe piata.

Factoringul este un pachet complet de servicii financiare ce combina protectia creditului, evidenta conturilor debitoare si serviciile de incasare. Conform contractului, factorul cumpara facturile debitoare ale vanzatorului, in mod normal cu acoperirea riscului de neplata al cumparatorului, si isi asuma aceasta responsabilitate de neplata. Daca debitorul da faliment sau este incapabil de a onora plata din diferite motive, factorul va plati vanzatorul. Atunci cand vanzatorul si cumparatorul se afla in tari diferite avem de-a face cu factoring international.

Domnul Pierre Rosiers considera ca "..factoringul este o tehnica prin care, pe baza unei conventii incheiate intre parti, un organism specializat se insarcineaza cu incasarea si drepturile de credit ale altor intreprinderi".

Domnul Costin C. Kiritescu defineste factoringul ca fiind un "contract (conventie) incheiat intre factor si aderent, prin care aderentul transfera factorului o parte sau toate creantele pe care le poseda asupra tertilor debitori; factorul se obliga sa le incaseze si sa suporte riscul insolvabilitatii debitorilor".

Exista multe definitii ce pot fi enuntate in functie de accentul care se pune fie pe latura juridica, fie pe cadrul economic in care se desfasoara operatiunea.

Definitia bazata pe conotatia juridica a fost data de Banque de France, si anume: "operatiunea de factoring consta in transferul creantelor comerciale de la titularul lor catre un factor care isi asuma sarcina de a le acoperi si care le garanteaza chiar in cazul incapacitatii momentane sau permanente a debitorului. Factorul poate achita anticipat toata sau o parte a sumei creantelor transferate".

Celalalt tip de definitie, care ia in considerare elementele economice pe care le intruneste operatiunea este clar reliefat in Conventia de la Ottawa din 21 mai 1988: operatiune sau tehnica de gestiune financiara prin care, in cadrul unei conventii, un organism specializat administreaza in contul altuia "conturile clienti", achizitionand creantele lor si suportand eventualele pierderi ale debitorilor insolvabili. Acest serviciu, prestat intreprinderii care a recurs la ameliorarea trezoreriei si scaderii cheltuielilor de gestiune este remunerat printr-un comision aplicat la valoarea facturilor acceptate.

Mult mai utilizata, datorita simplitatii si conciziei sale, este definitia anglo-saxona a factoringului ca operatie prin care o intreprindere isi vinde "conturile clienti" unui factor. Definitia poate fi rezumata de o maniera conforma practicii si principiilor juridice, astfel factoringul reprezentand o modalitate care permite unui vanzator de bunuri sau servicii sa transfere creantele pe care le detine asupra cumparatorului produselor sale, unui organism specializat, factorul, care le preia in sarcina sa.

Mai cuprinzatoare este definitia data de Enciclopedia Britannica, unde la termenul de factoring se consemneaza:".o intreprindere comerciala care pune la dispozitia producatorilor si distribuitorilor de bunuri, servicii specializate privind aspectele financiare, creditul, incasarile si contabilitatea".