Modalitati de adecvare, limitare, rationare si acordare selectiva a creditelor

Modalitati de adecvare, limitare, rationare si acordare selectiva a creditelor

In perioade cu inflatie in crestere, nefiind posibila o majorare a ratei dobanzii la un nivel prea ridicat, autoritatile monetare sunt tentate sa utilizeze metode si modalitati de reglementare pentru adecvarea, limitarea si rationarea creditelor, si astfel sa controleze masa monetara.

Adecvarea, limitarea si rationarea creditelor, adica plafonarea acestora, a fost utilizata din plin in anii 1970-1980 de majoritatea statelor lumii (incluzand aici tari dezvoltate precum SUA, Anglia, Olanda, Japonia, Franta si state in curs de dezvoltare) cel putin din doua considerente:

Importanta creditului bancar in finantarea economiei - aproximativ 70% din finantarile intreprinderilor se derulau prin credit, asigurandu-se astfel controlul asupra finantarii prin controlul asupra creditului bancar

Imposibilitatea practica a utilizarii ratei dobanzii in mod eficient din cauza nivelului deja atins de aceasta si a necesitatii credibilitatii politicii monetare. In conditiile majorarii excesive a ratei dobanzii existau temeri ca economia reala s-ar confrunta cu probleme financiare care ar fi putut antrena falimentul in lant al unor intreprinderi.

Plafonarea creditelor a functionat in mod practic prin stabilirea de catre banca centrala a unui volum al creditelor acordate tuturor bancilor din sistem, functie de un criteriu unic si anume incadrarea intr-un nivel anume al masei monetare.

Dupa 1985 s-a renuntat treptat la utilizarea acestui instrument, motivele fiind simetrice cu cele ale initierii acestuia, si anume: utilizarea ratei dobanzii ca instrument de politica monetara a devenit mai credibila iar ponderea creditului bancar in totalul finantarii economiei a inceput sa scada.

O alta modalitate utilizata pentru a controla masa monetara si lichiditatea din sistem si totodata a incuraja dezvoltarea unor sectoare defavorizate ale economiei, a reprezentat-o acordarea selectiva a creditelor.

Bancile comerciale acorda credite functie de rentabilitatea afacerii si de riscul asociat acesteia. Astfel doar intreprinzatorii rentabili si cat mai siguri din punct de vedere al riscurilor asociate performantelor vor beneficia de credite.

Prioritatile bancilor comerciale nu sunt intotdeauna aceleasi cu cele ale bancii centrale si ale statului.

Pentru a sprijini promovarea unor activitati si a incuraja dezvoltarea unor sectoare deficitare bancile comerciale au fost influentate sa acorde selectiv credite unor intreprinzatori sau au fost infiintate institutii de credit special pentru aceste motive.

Acordarea selectiva a creditelor a fost practicata in majoritatea statelor lumii dupa al doilea razboi mondial si este practicata astazi, mai ales, in tarile cu economie emergenta.

Principala modalitate de acordare selectiva a creditelor o constituie subventionarea dobanzii de catre stat - direct sau indirect.

In cazul subventionarii directe se acorda credite cu dobanda privilegiata de catre bancile comerciale, acelor intreprinzatori care functioneaza in sectoare precum agricultura, constructiile de locuinte, exportul. Diferenta de dobanda (dobanda de piata fata de dobanda creditelor privilegiate) se suporta de la bugetul de stat.

Subventionarea indirecta apare ca o rescontare a titlurilor financiare prezentate de bancile comerciale la banca centrala cu dobanda privilegiata (taxa de rescont redusa) ceea ce conduce la o diminuare a veniturilor bancii centrale si a profitului acesteia astfel incat impozitul pe profit platit statului va fi redus, incasarile la buget fiind diminuate.

Cu toate ca se constituie intr-un instrument viabil de politica monetar, acordarea selectiva a creditelor are si inconveniente:

Tinde sa perpetueze pe termen mediu si lung avantajul financiar obtinut de anumiti intreprinzatori si sa creeze grupuri de interese.

Favorizeaza "risipa" in economie, tot mai multe banci comerciale fiind tentate sa utilizeze acest instrument, formandu-se o clientela nu foarte rentabila

Diminueaza incasarile la buget, conducand la inregistrarea unor deficite bugetare.