Datoria publica

Datoria publica

Datoria publica cuprinde totalitatea sumelor datorate de catre stat la un moment dat, creditorilor sai interni si externi, persoane fizice si juridice provenind din imprumuturile contractate de catre administratia centrala de stat, unitatile administrativ-teritoriale si de unele institutii publice.

In functie de calitatea creditorilor, in unele tari se face deosebire intre datoria publica bruta si datoria publica neta. Datoria publica bruta cuprinde valoarea totala a efectelor publice, indiferent de detinatorii acestora, iar datoria publica neta reprezinta numai valoarea efectelor publice detinute de persoane fizice si juridice, altele decat cele de drept public. Diferenta intre datoria bruta si cea neta reprezinta valoarea efectelor publice in care au fost plasate diferite fonduri apartinand statului.

Dupa termenul de restituire al sumelor imprumutate in cadrul datoriei publice, sumele exigibile la termen scurt poarta denumirea de datorie flotanta, iar cele exigibile la termen mijlociu si lung - datorie consolidata.

Cu cat ponderea datoriei flotante in totalul datoriei publice este mai mare, cu atat nevoia de resurse financiare este mai presanta, iar procurarea acestora mai dificila.

Structura datoriei publice este influentata de conditiile financiar-monetare din fiecare tara. Tarile care se confrunta cu procese inflationiste majore si de lunga durata sunt obligate sa apeleze pe o scara larga la imprumuturi pe termen scurt deoarece plasamentele pe termen mediu si lung in efecte publice nu mai sunt atractive pentru detinatorii de capital banesc datorita eroziunii sistematice a monedei nationale.

In functie de piata pe care este lansat un imprumut, datoria publica poate fi interna si externa. Imprumuturile interne pot fi contractate in moneda nationala sau in valute de larga circulatie internationala.

In unele tari dezvoltate, partea covarsitoare a sumelor imprumutate sau chiar totalitatea acestora provine de pe piata interna a capitalului de imprumut, in timp ce in tarile mai putin dezvoltate, datorita slabei dezvoltari a pietei interne de capital, se face apel mai mult la resursele externe.

Cu cat ponderea datoriei externe in totalul datoriei publice este mai mare, cu atat dependenta economica si financiara a tarii respective fata de strainatate este mai mare.

Pentru aprecierea gradului de indatorare a unei tari se pot utiliza urmatorii indicatori: marimea absoluta a datoriei publice, exprimata intr-o moneda de circulatie internationala, raportul dintre datoria publica si produsul intern brut, datoria publica pe locuitor, serviciul datoriei publice. Deoarece serviciul datoriei publice cuprinde cheltuielile legate de rambursarea datoriei propriu-zise si cele privind plata dobanzilor si a altor cheltuieli, acesta este un indicator ce caracterizeaza efortul financiar anual pe care il reclama datoria publica.

Aprecierea serviciului datoriei publice se face pe baza unor indicatori, cum sunt: marimea absoluta si marimea medie pe locuitor a serviciului datoriei publice, ponderea serviciului datoriei publice in PIB, ponderea serviciului datoriei publice in totalul cheltuielilor publice.

Se pot utiliza si indicatori care exprima dimensiunile contraprestatiei pe care statul o datoreaza creditorilor sai, cum sunt: cuantumul anual al dobanzilor, ponderea dobanzilor in PIB, ponderea dobanzilor in totalul cheltuielilor publice sau in totalul cheltuielilor bugetare.

Conform legislatiei din Romania[1], datoria publica este reprezentata de totalitatea obligatiilor financiare interne si externe rezultate din imprumuturi contractate de stat in nume propriu sau garantate de acesta, din imprumuturile contractate direct de autoritatile administratiei publice locale sau garantate de acestea, precum si obligatiile statului catre trezoreria proprie pentru sumele avansate temporar in vederea acoperirii temporare a deficitelor bugetare.

Contractarea imprumuturilor de stat in Romania se face in principal, pentru urmatoarele scopuri:

- finantarea deficitului bugetului de stat;

- refinantarea datoriei publice;

- finantarea unor proiecte de investitii pentru dezvoltarea sectoarelor prioritare ale economiei;

- sustinerea balantei de plati si consolidarea rezervei valutare a statului;

- finantarea restructurarii economiei.

Contractarea si garantarea de imprumuturi interne si externe rambursabile si gestionarea datoriei publice se exercita de catre Guvern, prin intermediul Ministerului Finantelor Publice, in limita autorizatiei date de Parlament.

Imprumuturile de stat interne se ramburseaza din fondul special de amortizare, resurse bugetare prevazute in legea bugetara, excedente bugetare (atunci cand exista), imprumuturi contractate expres cu aceasta destinatie, surse ale Contului General  al Trezoreriei Statului si alte surse prevazute in acte normative speciale.

Rambursarea imprumuturilor de stat externe se asigura din resursele Contului General al Trezoreriei Statului, din imprumuturi de stat special contractate pentru refinantarea datoriei publice si din alte surse stabilite prin lege.

Datoria publica interna a Romaniei poate fi creata prin urmatoarele instrumente:

- titluri de stat in moneda nationala;

- imprumuturi de stat de la B.N.R.;

- imprumuturi de stat de la bancile comerciale, de la institutii de credit si de la agentii guvernamentale din Romania;

- titluri de stat in valuta emise pe piata interna;

- plasamente efectuate in contul curent general al Trezoreriei Statului de catre banci.

Ministerul Finantelor Publice este autorizat sa emita garantii de stat pentru imprumuturile interne contractate de persoanele juridice romane de la institutiile de credit pentru finantarea unor proiecte sau activitati prioritare pentru Romania.

Pentru datoria publica externa se utilizeaza urmatoarele instrumente:

- titluri de stat in valuta, emise pe pietele financiare externe;

- imprumuturile de la guverne straine, agentii guvernamentale straine, institutii financiare multilaterale sau de la alte organizatii internationale;

- imprumuturi sindicalizate;

- imprumuturi directe de la investitori privati;

- imprumuturi de la banci straine sau de la companii straine.

Ministerul Finantelor Publice este autorizat sa acorde garantii de stat pentru imprumuturile externe contractate de agentii economici sau autoritatile publice romane pe baza unor proiecte avizate de Banca de Export - Import a Romaniei. Garantiile de stat pentru imprumuturile externe se acorda numai pentru finantarea obiectivelor de importanta deosebita pentru Romania.

Gestionarea datoriei publice se asigura de catre Ministerul Finantelor Publice. Acesta are urmatoarele atributii:

- contractarea imprumuturilor de stat si evaluarea marimii acestora, astfel incat aceasta sa nu depaseasca capacitatea statului de a gestiona datoria publica;

- organizarea si tinerea evidentei prin conturi specifice;

- calculul si plata dobanzii, comisioanelor si spezelor datorate;

- elaborarea, anuala, a contului general al datoriei publice.

Datoria publica in Romania a cunoscut o crestere spectaculoasa de la 0,9% din PIB (2000), la 20,4 % din PIB (1992), 27,7% din PIB (1996), 31,4% din PIB (2000). Incepand cu anul 2001, ponderea datoriei publice totale in PIB se cifreaza in jurul valorii de 28-30%.

Atat imprumuturile contractate pentru finantarea si refinantarea deficitelor bugetare, cat si cele cu destinatia speciala au fost utilizate in cea mai mare parte pentru acoperirea unor cheltuieli de consum. Necesitatile de resurse financiare ale statului au fost acoperite, intr-o proportie covarsitoare din imprumuturi externe (peste 70%).

Cea mai mare parte a datoriei publice interne a fost generata de necesitatile de finantare si refinantare a deficitelor bugetare inregistrate cu incepere din anul 1992.