Concept si tipuri de dobanda

Concept si tipuri de dobanda

Dobanda este pretul platit in schimbul punerii la dispozitia unui subiect economic a capitalului necesar, rata dobanzii reprezentand pretul pentru o anumita unitate de capital si o anumita unitate de timp.

Dobanda este, in mod evident, determinata de conceptul de capital, fiind legata de elementele de timp si de risc.

Cercetarile empirice au constatat unele caracteristici esentiale ale dobanzii:

o       dobanda unui capital se produce independent de activitatea personala a capitalistului;

o       dobanda se afirma drept o calitate intrinseca a capitalului;

o       dobanda se formeaza fara epuizarea capitalului (avand deci o durata eterna de constituire).

Nivelul general al ratelor dobanzii semnifica nivelul ratei sau ratelor nominale directoare, adica acelea care conditioneaza celelalte rate.

Rata directoare este, in general, rata monedei centrale, a carei evolutie se propaga in toate celelalte compartimente ale sistemului financiar.

Rata directoare este practicata pe piata monetara, mecanismul de transmitere a modificarilor acestei rate (impulsuri) asupra ratelor dobanzilor bancare si financiare fiind urmatorul: Banca centrala majoreaza rata dobanzii la imprumuturile sale in moneda centrala cresterea costurilor resurselor bancilor bancile majoreaza dobanzile la credite bancare cresc plasamentele pe termen scurt, foarte lichide si depozitele la termen se reduc plasamentele pe termen lung, fiind vandute la bursa si incasarile sunt depuse in depozite la termen scade cursul bursier al titlurilor pe termen lung, creste rata de randament, se majoreaza rata de emisiune a titlurilor cresc costurile institutiilor financiare si ale emitentilor de titluri cresc costurile creditelor pe termen lung.

Din punctul de vedere al bancii, putem deosebi doua categorii de dobanzi: dobanda bonificata si dobanda perceputa.

Dobanda bonificata reprezinta remunerarea disponibilitatilor banesti ale titularilor de conturi constituite ca depozite la banca. Capitalul mobilizat la dispozitia bancilor este fructificat in procesul creditarii. Nivelul dobanzilor bonificate este dependent de rata inflatiei, rata dobanzii de refinantare (taxa oficiala a scontului, in cazul rescontarii) si de ratele dobanzilor practicate de celelalte banci comerciale.

Dobanda perceputa este dobanda pe care o incaseaza bancile de la clientii lor in calitate de debitori, corespunzator creditelor acordate. La randul sau, dobanda perceputa este dependenta de o serie de factori, printre care enumeram: erodarea monetara, nivelul cheltuielilor cu operatiunile bancare, gradul de risc, profitul bancar, rezerva minima obligatorie, dobanda bonificata.

Cele doua categorii de dobanzi sunt interdependente, se afla intr-o stransa corelatie, in sensul ca dobanda perceputa se stabileste pornind de la nivelul dobanzii bonificate, tinand cont de nivelul marjei dobanzii si de rezerva minima obligatorie depusa la banca centrala.

Dobanda aferenta rezervelor bancare minime obligatorii este considerata de catre bancile comerciale ca o cheltuiala ce urmeaza a se recupera prin dobanda perceputa, in unele tari dezvoltate bancile centrale acordand bancilor comerciale dobanzi pentru rezervele constituite.

In economia de piata exista o mare diversitate de tipuri si dobanzi, si anume:

Taxa oficiala a scontului, este dobanda cu care Banca centrala resconteaza cambiile prezentate de bancile comerciale si acorda imprumuturi celorlalte banci. Are nivelul cel mai mic din economie;

Taxa privata a scontului, este dobanda cu care bancile comerciale sconteaza cambiile prezentate de intreprinzatori si cu care acestea acorda alte credite intreprinzatorilor;

Dobanda practicata intre intreprinzatori - are nivelul cel mai mare din economie (exemplu, dobanda practicata la vanzarea marfurilor pe datorie);

Dobanda bonificata la depuneri (depozite bancare), al carei nivel este inferior dobanzii percepute la creditele bancare;

Dobanda practicata de diferite institute speciale de credite in scopul crearii de anumite avantaje pentru unele activitati, sectoare si al carei nivel este inferior dobanzii practicate la creditele acordate de celelalte banci;

Dobanda practicata la efectele guvernamentale si la alte efecte emise de societati comerciale, pe termen scurt;

Dobanda la efectele guvernamentale si la cele emise de societati comerciale, pe termen mijlociu si lung (obligatiuni).

Evolutia nivelului general al ratelor dobanzii este influentat, la nivel macroeconomic, de o serie de variabile de determinare, interne si externe, si de o serie de factori, la nivel macroeconomic.

Variabilele interioare determinante sunt urmatoarele:

o       Efectul de venit, evidentiaza ca atunci cand economia este in perioada de crestere, agentii economici vor sa-si sporeasca incasarile monetare, pentru a face fata tranzactiilor suplimentare, ceeace, la o masa monetara data, impinge in sus ratele dobanzii.

o       Efectul de lichiditate, evidentiaza ca atunci cand lichiditatea din economie creste, ratele dobanzii, in conditii date, se diminueaza, insa in practica autoritatile monetare intervin pentru a modifica sensul miscarii ratelor.

o       Efectul de inflatie, care evidentiaza ca anticipatiile inflationiste sunt incorporate in ratele nominale, in scopul mentinerii ratelor reale ale dobanzii la nivelul productivitatii capitalului din sfera reala.

Celor trei variabile interioare de mai sus li se adauga variabilele exterioare, adica ratele dobanzii din alte tari si cursurile de schimb.

Facorii de influenta a rarelor dobanzii la nivel microeconomic sunt:

o       Productivitatea capitalului, care semnifica o anumita rata a profitului realizata prin investirea capitalului imprumutat, compromisul dintre creditor si debitor trebuind sa armonizeze nevoile de profit ale debitorului si interesul de economisire al creditorului.

o       Lichiditatea evidentiaza ca avand celelalte conditii asemanatoare, creditorii vor prefera instrumentele de imprumut mai lichide.

o       Riscul nerambursarii influenteaza nivelul ratelor dobanzii, evitarea sau acoperirea acestuia, in scopul diminuarii ratelor, necesitand separarea intre dobanda pura, care reprezinta costul utilizarii imprumutului si prima suplimentara platita pentru acoperirea riscului.

o       Raportul dintre oferta si cererea de imprumuturi exprima confruntarea dintre nivelul veniturilor si preferintele de consum, pe de o parte, si evolutia economiei si a dezvoltarii investitiilor, pe de alta parte.