Consideratii preliminare cu privire la politicile si strategiile monetare

Consideratii preliminare cu privire la politicile si strategiile monetare

1.1. Obiectivele cursului

1.2. Concepte monetare de baza 

1.3. Politica monetara - componenta esentiala a politicii economice

1.4. Strategii monetare semnificative

1.5. Sustenabilitatea politicilor si strategiilor monetare

1.1. Obiectivele cursului

Scopul cursului consta in intelegerea continutului politicii monetare, a fundamentelor sale teoretice, a locului si rolului acesteia in cadrul politicii economice, a impactului asupra economiei reale, a bunurilor si serviciilor, precum si in evaluarea rezultatelor unuia sau altuia dintre tipurile de conduita monetara adoptate de Banca Centrala (BC). In acelasi timp se urmareste asimilarea cunostintelor cu privire la strategiile monetare adoptate, implementate si comunicate de BC.

Sunt utilizate instrumente, tehnici si dispozitive de esenta monetara, analize monetariste, calcule de indicatori semnificativi.

Din punct de vedere functional, operational si compozitional, economia simbolica permite, la un moment dat, adoptarea, implementarea si comunicarea unui tip de politica monetara, sustinerea acesteia, tinand seama de obiectivele si instrumentele, constrangerile si limitele, impulsurile si efectele inregistrate.

Definirea politicii si strategiei monetare presupune pe de o parte cunoasterea acelor patternuri (modele, tipare) de manifestare a acestora capabile sa configureze trasee relativ usor de recunoscut, iar pe de alta parte reprezentarea caracteristicilor specifice fiecarui proces monetar, dispuse sa deconspire laturile, functionalitatile si ipostazele diverse ale acestora.

Parcurgerea cursului permite: intelegerea conceptului de economie simbolica, delimitarea si explicitarea obiectivelor politicii monetare, repertorierea si ierarhizarea lor, studiul principalelor contradictii dintre acestea, abordarea strategiilor monetare si aprecierea oportunitatii utilizarii uneia sau alteia dintre ele.

In acelasi timp se urmareste: identificarea mecanismelor de transmisie monetara si diferentierea canalelor de transmisie monetara in conditiile examinarii abordarilor teoretice si practice cu privire la impactul politicii monetare si a analizei limitelor si potentialului de reglare a acesteia.

Trecerea in economia reala, a bunurilor si serviciilor folosind canalele mentionate, obliga la o evaluare a politicii monetare din punct de vedere al eficientei si eficacitatii manifestate (eficacitate - stabilire clara a obiectivelor si rezolvarea lor, eficienta-raportul efort - efect).

Discursul cu privire la secvente rezonante ale politicilor si strategiilor monetare include obligatoriu o serie de concepte monetare de natura sa conduca la o structura compozitionala adecvata conduitei monetare asumate.

1.2. Concepte monetare de baza

Atat politicile, cat si strategiile monetare compun si combina un panel omogen de notiuni de esenta monetara acceptate atat de teoria, cat si de practica profesionala bancara.

Se asuma existenta a doua economii si anume a unei economii simbolice (monetare) si a unei economii reale a bunurilor si serviciilor intre care este necesar sa existe un echilibru solid si sustenabil.

Economia monetara sau simbolica este reprezentata de ansamblul operatiunilor banesti derulate pe pietele financiare, monetare, valutare si de capital. Urmareste transferul disponibilitatilor banesti detinute la un moment dat de persoanele fizice si persoanele juridice in active reale.

Economia reala a bunurilor si serviciilor este reprezentata de ansamblul activitatilor economice desfasurate pentru sustinerea ofertei agregate de bunuri si servicii menite a asigura satisfacerea cererii agregate. Utilizeaza indicatori precum sunt: produsul intern brut - PIB, populatia ocupata, salariul mediu, etc.

Trecerea din economia monetara catre economia reala presupune existenta unui nivel adecvat al ofertei si cererii agregate, al unei cereri de moneda in relativ echilibru cu oferta de moneda in conditiile promovarii unei anumite conduite monetare (politici si strategii).

Cererea agregata este reprezentata de cheltuielile totale efectuate de utilizatorii interni si externi pentru achizitionarea bunurilor si serviciilor finale produse intr-o economie. Se calculeaza ca suma intre cererea interna (absorbtia interna) si cererea externa (exporturile nete) de bunuri si servicii. Cererea interna este data de valoarea bunurilor si serviciilor utilizate in economie pentru consum si investitii.

Oferta agregata reprezinta valoarea totala a bunurilor si serviciilor nou create in economie, intr-o perioada de timp determinata. Se calculeaza ca diferenta intre valoarea productiei si consumul intermediar (materii prime, materiale, servicii pt. procesul de productie).

Pentru a echilibra, a acorda, a acomoda economia monetara in relatia cu economia reala oferta de moneda a institutiilor specializate (banca centrala, banci universale si specializate, institutii de credit) trebuie astfel dimensionata incat sa constituie un stimulent pentru PIB nominal (economia reala).

Oferta de moneda este moneda nou creata in economia simbolica, atat de banca centrala, prin instrumente specifice si destinata bancilor comerciale (moneda de prim rang), cat si moneda de rang secund, creata de bancile universale si specializate implicate direct in procesul de finantare/creditare a economiei reale.

Cererea de moneda este data de dorinta agentilor economici si a populatiei de a detine active monetare pentru achizitionarea bunurilor si serviciilor. Depinde, la modul general, de valoarea nominala a PIB-ului si de rata dobanzii. Se prezinta sub forma unei cereri tranzactionale (pentru achizitii si economisire) si a unei cereri speculative.

Banca centrala (BC) este autoritate monetara suprema, responsabila de configurarea politicii monetare, adoptarea si implementarea strategiilor monetare in conditiile in care stabileste tinte monetare precise si ancore monetare pentru sustinerea acestora.

BC determina, delimiteaza, expliciteaza obiective operationale finale si intermediare, utilizeaza instrumente monetare specifice, adopta masuri si intreprinde actiuni menite sa conduca la indeplinirea obiectivului fundamental al politicii monetare si anume stabilitatea preturilor impreuna cu ocuparea deplina a fortei de munca, echilibrarea balantei de plati si cresterea economica echilibrata si sustenabila.

BC actioneaza, in sistemul bancar si prin acesta in economie, prin modificarea volumului emisiunii monetare si de credit. Este necesar sa existe un grad de independenta cat mai ridicat al acesteia, fata de puterea executiva, factorul politic si anume guvernul., pentru a asigura intr-o masura inalta realizarea obiectivelor propuse.

Exemple:

Politici Monetare

Politici monetare expansioniste

Strategii Monetare

de tintire directa a inflatiei

Tinte Monetare

Inflatia*

Ancore Nominale

rata dobanzii, baza monetara**

Instrumente Monetare

refinantarea, rezervele obligatorii

Masuri Specifice

Comunicare periodica, transparenta, claritate

Evaluarea Eficientei si Eficacitatii Politicii si Strategiilor Monetare

*Inflatia este cresterea nivelului general al preturilor masurat prin indicele preturilor de consum - IPC.

**Baza monetara este moneda BC, moneda de prim rang. Se calculeaza ca suma intre numerar, rezerve obligatorii si rezerve excedentare.

1.3. Politica monetara - componenta esentiala a politicii economice

Politica monetara este o componenta de prim ordin a politicii economice, avand o serie de obiective comune cu toate celelalte politici si anume:

Stabilitatea preturilor

Ocuparea deplina a fortei de munca

Echilibrarea balantei de plati

Deciziile cu privire la politica economica depind de factori implicati de autoritatea executiva, precum si de celelalte politici macroeconomice - politica fiscala, politica bugetara, politicile structurale.

De fapt politica monetara si cea fiscala creaza un amestec de poltici capabile sa absoarba mai lesne socurile asimetrice si atipice care se propaga in economie.

Politica monetara este un element al ansamblului de politici economice cu directii privilegiate de actiune. Ea se incadreaza in setul de politici avand o actione coerenta si echilibrata prin intermediul unor instrumente monetare capabile sa sustina realizarea obiectivului fundamental, si anume stabilitatea preturilor.

Politica monetara reprezinta un ansamblu de actiuni si masuri intreprinse de Banca Centrala si destinate a asigura si mentine stabilitatea preturilor. Ea trebuie sa produca o actiune sistemica, coordonata si corelata, pentru controlul ofertei de moneda si realizarea unui echilibru sustenabil intre cantitatea de moneda si nevoia de moneda. In acest fel se asigura permanent lichiditate in economie.

Sunt cunoscute doua tipuri de politici monetare:

Politica monetara expansionista

Politica monetara restrictiva

Politica monetara expansionista este o conduita monetara care are ca efect accelerarea ritmului de crestere a cererii agregate si posibila amplificare a presiunilor inflationiste.

Politica monetara restrictiva este o conduita monetara care provoaca o temperare a dinamicii cererii agregate in scopul decelerarii inflatiei.

Ambele tipuri stabilesc obiective operationale finale si intermediare, le ierarhizeaza si urmaresc sa amelioreze intr-un grad cat mai inalt efectul negativ al contradictiilor dintre acestea.

O politica monetara inconsistenta sau inadecvarea continutului si instrumentelor de actiune este la fel de daunatoare si periculoasa ca si lipsa acesteia.

BC are responsabilitatea promovarii politicii monetare pentru realizarea obiectivului fundamental - asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor - mentionat in mod expres in statut in cele mai multe cazuri.

BC, in cazul nostru BNR, urmareste indeplinirea obiectivului fundamental mentionat in legea 1321/2004, avand in acest sens o serie de atributiuni precum sunt:

a)      Elaborarea si aplicarea politicii monetare, valutare si a cursului de schimb

b)      Autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentiala a institutiilor de credit

c)      Promovarea si monitorizarea bunei functionari a sistemului de plati in scopul asigurarii stabilitatii financiare

d)      Emisiunea monetara, componenta a creatiei monetare generatoare de moneda de prim rang

e)      Stabilirea regimului valutar si supravegherea functionarii acestuia

f)        Constituirea si administrarea rezervelor monetare internationale ale tarii

Atributiile si obiectivele BC, stabilite in cadrul unei politici si strategii monetare sunt indeplinite intr-un grad mai ridicat sau mai scazut si in functie de independenta acesteia fata de puterea executiva sau factorul politic - guvernul. Guvernul este responsabil de implementarea celorlalte politici economice si s-a constatat ca este capabil ca in anumite momente sau conditii sa cedeze in fata presiunii publice si sa sacrifice in special in preajma alegerilor obiectivele pe termen mediu si lung stabilite, in beneficiul unor obiective pe termen scurt a caror indeplinire i-ar asigura mentinerea la putere.

Din acest motiv mai ales in economiile in curs de dezvoltare (emergente) este necesara o independenta cat mai ridicata a activitatii BC fata de autoritatea executiva. BC se protejeaza in conditiile unui grad relativ scazut de independenta printr-o serie de clauze de exonerare stabilite in cadrul unui tip de strategie si politica monetara.

1.4. Strategii monetare semnificative

Evolutiile monetare ale unui stat au drept reper important, pe langa politica monetara abordata si tipul de strategie monetara implementat de BC in conditiile unui echilibru permanent intre economia simbolica si economia reala.

Strategia monetara reprezinta un ansamblu de criterii, dispozitive si proceduri necesare BC pentru a asigura indeplinirea obiectivului fundamental. Strategia monetara este adoptata, implementata si comunicata publicului larg.

In sustinerea unei strategii monetare BC utilizeaza instrumente monetare si masuri specifice, stabileste tinte monetare si ancore nominale dispuse astfel incat sa asigure o legatura stabila si predictibila cu economia reala, in conditii de sustenabilitate. Cele mai cunoscute strategii de politica monetara sunt considerate a fi:

Strategia de tintire a agregatelor monetare

Strategia de tintire directa a inflatiei

Strategia de tintire a cursului de schimb

Strategia heterodoxa, utilizata in prezent de Banca Centrala Europeana - BCE

Pentru succesul unei strategii monetare este necesar a fi stabilite tinte monetare si ancore nominale realiste si capabile sa se sustina. Alegera unor ancore nominale este un moment deosebit de important al strategiei monetare plecand de la trei considerente:

a)      Ancora nominala trebuie sa fie capabila sa lege anticipatiile inflationiste de nivelul inflatiei si sa realizeze o decompresie a acesteia

b)      Ancora nominala trebuie sa ofere o solutie cel putin partiala la problema inconsistentei temporale, care apare ca urmare a stimulilor ce conduc decidentii in a lua masuri de esenta monetara cu efecte benefice pe un orizont temporar mai redus, dar cu impact negativ pe termen mediu si lung

c)      Ancora nominala trebuie sa poata asigura evitarea unor presiuni economice si financiar - monetare venite din partea altor organisme ale statului

Strategiile monetare prezinta o serie de avantaje in conditiile in care sunt corect implementate si periodic comunicate publicului larg, (tinte monetare si ancore nominale alese in functie de starea economiei si structura compozitionala a acesteia) dupa cum prezinta si limitari generate in special de constrangerile de politica monetara, de faptul ca aceasta functioneaza intr-un sistem de politici si are obligatia sa se incadreze in acesta.

1.5. Sustenabilitatea politicilor si strategiilor monetare

Sustenabilitatea politicii si strategiei monetare asuma, in primul rand, existenta unui interval de timp, ea nefiind considerata o stare a momentului. Implica existenta unor procese monetare derulate in secventa, monitorizate si evaluate din punct de vedere al rezultatelor.

Se poate defini in functie de partile implicate in procesul monetar si in functie de mediul financiar capabil sau nu sa alimenteze cu "energie" (resurse monetare) politicile si strategiile monetare. Sustenabilitatea presupune perpetuarea pe termen mediu si lung a stabilitatii echilibrului obtinut pe termen scurt in conditiile pastrarii unei anumite dinamici in economie.

Sustenabilitatea asuma existenta unor procese monetare repetabile si implica ciclicitate, nu una calendaristica ci una intrinseca, necesara procesului monetar sa se reproduca, astfel sustenabilitatea implica autoreproductibilitatea proceselor monetare in cauza, ceea ce conduce la conservarea unor potentialitati ale acestora capabile sa surmonteze handicapul unor eventuale "gropi" de potential.

Conservarea potentialitatilor presupune existenta si actiunea unui set minimal de invarianti ai proceselor economice.

Sustenabilitatea trebuie cautata in actiunea setului minimal de invarianti, cunoscut fiind faptul ca ea isi intersecteaza o serie de conotatii, atat cu stabilitatea, cat si cu ceea ce reprezinta consolidare.

Sustenabilitatea ca si stabilitatea nu se judeca in termen de randament, nu importa costul obtinerii acestora. Sustenabilitatea accepta totusi gropi de potential pe termen scurt pentru a asigura un teren neted pe termen mediu si lung, pe cand stabilitatea nu le accepta.

Consolidarea reprezinta germenii sustenabilitatii daca aceasta s-a facut in termen de asigurare a setului minimal de invarianti ai procesului in cauza.

Sustenabilitatea nu implica maximizarea/minimizarea vreunei variabile descriptive a procesului monetar in cauza. Spre deosebire de optimalitate, sustenabilitatii ii lipseste elementul de economicitate, fiindu-i atribuita numai eficacitatea.

Sustenabilitatea poate fi vazuta ca fiind capabila sa dizolve vulnerabilitatile politicilor si strategiilor monetare sau eventual sa le transforme sau sa le ocoleasca. Ceea ce e sustenabil nu e vulnerabil si invers.