Bancile centrale - autoritati monetare supreme

Bancile centrale - autoritati monetare supreme

1 Organizarea si rolul bancilor centrale

2 Independenta bancilor centrale, premisa a eficientei politicii monetare si de credit

1 Organizarea si rolul bancilor centrale

Aparitia bancilor centrale s-a realizat fie prin constituirea inca de la infiintare ca banci centrale (cazul Sistemului Federal de Rezerve FED in SUA) fie prin desprinderea din randul bancilor comerciale ( cazul majoritatii statelor lumii).

Structura sistemelor bancare contemporane este asa numita "two tier" pe doua paliere, si anume o banca centrala cu rol de emisiune monetara, de control al sistemului bancar, si banci comerciale universale si specializate, membre ale sistemului, implicate in finantarea economiei si circulatia monedei.

Analiza sistemelor bancare contemporane a evidentiat ca nu exista o varianta standard de organizare a activitatii bancilor centrale. Studiul activitatii bancilor centrale din diferite state ale lumii a relevat existenta unei relatii, legaturi stranse, intre atributiile, functiile si rolul acestora si gradul de independenta fata de factorul politic, puterea executiva, guvern.

Pentru indeplinirea obiectivelor fixate, bancile centrale exercita o serie de functii, printre care se numara:

1. functia de emisiune monetara
2. functia de banca a bancilor
3. functia de banca a statului, a administratiei, si serviciilor publice
4. functia de centru valutar si gestionare a cursului de schimb
5. functia de supraveghere prudentiala a sistemului bancar
6. functii economice ocazionale

Exercitarea acestor functii se realizeaza cu ajutorul unor organisme ai caror membrii sunt numiti dupa diverse criterii de diferite autoritati. Exemple:

A. In SUA Sistemul Federal de Rezerve FED creat in 1913 mentine o forma mai descentralizata. Pe teritoriul american fiecare stat are o banca federala al carei capital este constituit de bancile comerciale din statul respectiv. Politica monetara si de credit este adoptata si pusa in aplicare de Consiliul Guvernatorilor, format din 7 membrii numiti pe o perioada de 4 ani de catre seful statului, in acord cu Senatul. Guvernatorul este numit pe o perioada de 4 ani, cu posibilitatea reinnoirii mandatului. Principalele obiective ale bancii centrale sunt:

• stabilitatea preturilor
• stabilitatea sistemului bancar
• monitorizarea ratei dobanzii

Politica de curs de schimb este in responsabilitatea guvernatorului.

B. In Marea Britanie, Banca Angliei (infiintata in 1694) a obtinut controlul asupra emisunii monetare in anul 1864. Organizarea actuala se bazeaza pe Bank of England Act din 1946, cu amendamentele aduse in 1997 pentru o mai larga autonomie. Conducerea Bancii Angliei este fornata din Consiliul de Administratie cu 16 membrii numiti pe o perioada de 4 ani si un Guvernator numit pe o perioada de 5 ani, cu posibiliate de prelungire. Principalul obiectiv mentionat in statut este favorizarea binelui public. Banca Angliei realizeaza:

• politica monetara si de credit
• supravegherea prudentiala a sistemului bancar
• tine conturile statului
• gestioneaza datoria publica
• monitorizeaza rata dobinzii

Obiectivele privind inflatia, cursul de schimb si rezerva de schimb sunt in competenta guvernului.

C. In Japonia, Banca Japoniei, infiintata in 1942, are capitalul social 55% de stat si 45% privat. Ministerul de Finante poate adresa directive bancii centrale in conditiile in care Consiliul de Conducere (format din 8 membrii) este numit pe o perioada de 4 ani de catre Consiliul de Ministri. Guvernatorul este numit pe 5 ani de catre Parlament, la propunerea Consiliului de Ministri. In echipa de conducere sunt doi viceguvernatori numiti de Ministerul de Finante respectiv de Agentia de Planificare. Conducerea politicii monetare este impartita cu Ministerul de Finante, ambele realizand supravegherea prudentiala a sistemului bancar. Politica valutara si a cursului de schimb precum si obiectivele privind inflatia sunt in competenta guvernului.

2 Independenta bancilor centrale, premisa a eficientei politicii monetare si de credit

Problema independentei bancilor centrale a fost si este indelung si larg dezbatuta. In sinteza se refera la masura in care obiectivele bancii centrale pot fi indeplinite sub controlul puterii executive, guvernul.

Coerenta politicilor macroeconomice justifica oare subordonarea bancii centrale executivului, in conditiile in care este cunoscut faptul ca politica monetara reprezinta o componenta de prima marime a setului de politici economice?

Evident, guvernul doreste o actiune concertata si coerenta a setului de politici economice si indeplinirea obiectivelor fundamentale ale acestora, printre care se numara si stabilitatea preturilor, obiectivul funademntal al politicii monetare, aflata in responsabilitatea bancii centrale.

Experienta a demonstrat ca urmarind a obtine rezultate bune pe termen scurt, guvernul este capabil sa sacrifice economia si circulatia monetara pe termen mediu si lung. Apropierea alegerilor duce la adoptarea unor masuri populiste si la acordarea unor stimulente artificiale de catre guvern. In consecinta sun adunate destule motive pentru ca guvernul sa fie tentat sa triseze (exemplu: finantarea deficitului bugetar prin emisiune monetara, acordarea unor sporuri salariale) in conditiile subordonarii bancii centrale si a politicii monetare si de credit.

Pentru tarile cu economie emergenta sau in curs de dezvoltare, independenta bancii centrale fata de factorul politic este un element foarte important. Cu cat gradul de independenta este mai ridicat, cu atat circulatia monetara si obiectivele monetare (inflatia, rata dobanzii, cursul de schimb) au sanse sa fie indeplinite in limitele prevazute.

Un prim pas in castigarea unui grad de independenta cat mai ridicat este numirea guvernatorului si a echipei de conducere, a demnitarilor pentru perioade diferite de ciclul electoral.

Pe langa acestea, sunt importante o serie de criterii economice si politice care constituie obiectul unor modele si analize dintre cele mai riguroase si laborioase.

Un model cu ajutorul caruia poate fi apreciata independenta bancii centrale il reprezinta BADE-PARKIN, creat in 1988, bazat pe urmatoarele criterii:

a)      daca banca centrala este autoritate monetara finala

b)      daca mai mult de jumatate din membrii Consiliului de Administratie sunt independenti fata de guvern

c)      daca in structura Consiliului de Administratie exista membrii oficiali ai guvernului

Alt modul care dezvolta indici de independenta, facand diferenta intre independenta politica si cea economica este GMT (Grilli, Masciandaro, Tabellini) creat in 1991. Pentru cuantificarea independentei politice se utilizeaza urmatoarele criterii:

a)      daca guvernatorul e numit de Parlament sau de alta autoritate (guvern sau seful statului)

b)      daca perioada mandatului guvernatorului este mai mica, egala sau mai mare de 5 ani

c)      daca consiliul de Administratie e numit de Parlament sau de alta autoritate a statului

d)      daca perioada mandatului Consiliului de Conducere e mai mica, egala sau mai mare de 5 ani

e)      daca in componenta Consiliului de Administratie exista membrii ai guvernului

f)        daca politica monetara si de credit, valutara si a cursului de schimb e in exclusivitate de competenta bancii centrale

g)      daca banca centrala urmareste stabilitatea preturilor ca obiectiv expres mentionat in statut

h)      daca exista prevederi legale care sa sustina (apere) banca centrala in caz de conflict cu puterea executiva, guvernul

Pentru cuantificarea independentei economice sunt utilizate urmatoarele criterii:

a)      daca exista facilitati directe de creditare acordate de banca centrala economiei

b)      daca la facilitatile de credit e practicata o rata a dobanzii de piata

c)      daca facilitatile de credit sunt acordate temporar sau permanent

d)      daca exista o limita pentru sumele acordate ca si credit guvernamental

e)      daca rata de refinantare este stabilita de banca centrala

f)        daca activitatea de supraveghere prudentiala a sistemului bancar este realizata numai de banca centrala

g)      daca banca centrala participa pe piata pentru acoperirea datoriei publice

Pentru a masura gradul de independenta sunt calculati indicatorii:

rata de schimb ca medie a schimbarilor de guvernatori la nivelul unui an

coeficientul vulnerabilitatii politicii monetare incluzand:

schimbari ale partidului politic aflat la conducere

schimbari de regim politic

schimbari ale autoritatii guvernamentale

schimbari in interiorul guvernului

rata sacrificiului ca si corelatie intre gradul de independenta si costul dezinflatiei