Continutul, caracteristicile si rolul impozitelor

Continutul, caracteristicile si rolul impozitelor

Impozitul este o categorie financiara, cu caracter istoric, a carui aparitie si evolutie se impleteste cu cea a statului si a relatiilor banesti.

Impozitul reprezinta o forma de prelevare obligatorie a unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului, aceasta prelevare fiind cu titlu definitiv si fara o contraprestatie directa din partea statului, scopul acestei prelevari fiind acoperirea cheltuielilor publice.

Din analiza acestei definitii rezulta urmatoarele caracteristici fundamentale[1] ale impozitului: caracterul pecuniar, caracterul fortat, caracterul universal, caracterul definitiv, caracterul juridic, caracterul financiar, lipsa contraprestatiei directe si imediate.

Caracterul pecuniar rezida din faptul ca impozitul este o plata baneasca, desi initial, au existat impozite in natura.

Caracterul fortat rezida in faptul ca impozitul este o prelevare impusa si incasata prin puterea de constrangere a statului.

Impozitul fiind o prelevare impusa tuturor persoanelor fizice sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere, rezulta caracterul universal al acestuia.

Caracterul definitiv rezulta din faptul ca sumele platite cu titlu de impozit sunt nerambursabile.

Dreptul de a institui impozite ii apartine statului (drept exercitat prin intermediul puterii legislative si uneori prin intermediul organelor locale ale puterii de stat), de aici rezultand caracterul juridic al acestora.

Impozitul, fiind utilizat pentru acoperirea cheltuielilor care se efectueaza pentru satisfacerea nevoilor generale, acesta are un caracter financiar.

In momentul incasarii impozitului, acesta se depersonalizeaza, urmand a fi utilizat pentru acoperirea cheltuielilor publice. La baza repartitiei nestand principiul conform careia fiecare beneficiaza de cheltuielile publice proportional cu suma virata statului, platitorul de impozit nu poate solicita o contraprestatie directa si imediata.

Spre deosebire de impozit, taxa reprezinta, in general, suma de bani platita de o persoana fizica sau juridica pentru un serviciu prestat platitorului de catre stat sau institutiile sale. Nu se poate pune semnul egalitatii intre costul serviciului efectuat de catre stat sau institutiile sale in favoarea persoanelor fizice si juridice si suma perceputa cu titlu de taxa. De regula, taxa contine pe langa costul serviciului prestat si unele elemente de impozit.

Rolul impozitelor se manifesta pe plan financiar, economic si social, diferit de la o etapa de dezvoltare a economiei la alta.

Rolul cel mai important se manifesta pe plan financiar deoarece impozitele constituie mijlocul principal de procurare a resurselor banesti necesare acoperirii cheltuielilor publice. In tarile dezvoltate din punct de vedere economic, prin intermediul impozitelor si taxelor se procura intre 80-90% din totalul resurselor financiare necesare statului, in timp ce, in tarile in curs de dezvoltare aportul acestora reprezinta intre 50-90% din totalul resurselor financiare publice.

Rolul economic al impozitelor se manifesta prin intermediul masurilor pe care statul le ia de a interveni in activitatea economica cu ajutorul impozitelor. Impozitele pot fi folosite ca un instrument de stimulare sau de franare a unei anumite activitati, de crestere ori de reducere a productiei sau consumului unui anumit produs, de stimulare sau de ingradire a comertului exterior etc. Functia interventionista a statului se realizeaza prin:

- exonerari, deduceri, restituiri de impozite etc, ducand la incitarea natalitatii, investitiilor, asigurarilor, exportului, etc.;

- suprataxarea asigurata de progresivitatea cotelor de impunere, accize, cote aditionale, monopoluri fiscale, avand drept scop inhibarea consumului de produse daunatoare sanatatii, degradarea mediului, formarea de averi excesive, etc.;

- prin intermediul taxelor vamale se protejeaza anumite ramuri, sectoare sau produse autohtone.

Pe plan social, rolul impozitelor se manifesta in mai multe directii, dintre care mentionam: rolul lor de instrument de redistribuire a unei parti din produsul intern brut intre clase si paturi sociale, intre persoanele fizice si juridice, etc.

In literatura de specialitate din tarile occidentale cu economie de piata este acreditata ideea despre existenta unor limite ale impozitelor, diferite ca nivel de la o tara la alta si de la o perioada la alta, limite determinate de dispersia gradului de fiscalitate din fiecare tara.

Limita impozitelor dintr-o anumita tara este influentata atat de factori externi sistemului de impunere, cat si de factori interni sau proprii sistemului de impunere.

Printre factorii externi sistemului de impunere de care trebuie sa se tina seama in fundamentarea nivelului fiscalitatii sunt: nivelul produsului intern brut pe locuitor, nivelul fiscalitatii in alte tari, prioritatile stabilite de stat in ceea ce priveste destinatia veniturilor publice, natura institutiilor publice.

Dintre factorii proprii sistemului de impunere amintim: progresivitatea cotelor de impunere, modul de determinare a materiei impozabile, corectiile operate asupra cuantumului impozitului si alte facilitati acordate contribuabililor.