Impozitele locale

Impozitele locale

1. Notiuni generale

Pentru realizarea de venituri proprii - necesare - bugetelor locale sunt reglementate impozite si/sau taxe, pe seama carora se colecteaza fonduri banesti destinate a reprezenta exclusiv venituri ale unitatilor administrativ-teritoriale din tara noastra.

Astfel, persoanele fizice si persoanele juridice, datoreaza impozite si taxe locale pentru detinerea in proprietate sau in administrare a cladirilor, pentru terenurile detinute in intravilanul sau extravilanul localitatilor, asupra mijloacelor de transport pe care le detin, pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor in domeniul constructiilor, pentru sederea in anumite localitati ori in statiunile turistice sau balneare, pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectura si arheologie, pentru folosirea mijloacelor de publicitate si reclama, precum si alte impozite sau taxe care constituie venituri proprii ale bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale.

Sunt, deci, contribuabili persoanele fizice si cele asimilate acestora (adica cei care desfasoara activitati economice pe baza liberei initiative ori exercita in mod individual sau prin asociere orice profesie liberala), precum si unele persoane juridice, (adica acele entitati colective cu personalitate juridica cum sunt: asociatiile si fundatiile, organizatiile politice, sindicale, patronale si cooperatiste, institutiile publice, cultele religioase, filialele, sucursalele si reprezentantele autorizate sa functioneze pe teritoriul Romaniei, apartinand persoanelor fizice si juridice straine, si altele similare).

2. Impozitul pe cladiri

Impozitul pe cladiri este datorat - in principiu - de orice persoana (fizica si/sau juridica) care detine in proprietate cladiri situate in Romania.

Impozitul este anual si se plateste in contul bugetului local al localitatii unde este amplasata cladirea[1].

In cazul cladirilor proprietate publica si privata a statului sau a unitatilor administrativ - teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinta, dupa caz, impozitul este datorat si se plateste de catre persoanele care au efectiv in posesie cladirile (concesionarii, locatarii etc.).

In cazul cladirilor aflate in proprietatea comuna a doua sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni datoreaza impozit pentru spatiile situate in partea din cladire aflata in proprietatea sa. Daca nu este posibila stabilirea partilor individuale ale coproprietarilor, atunci fiecare dintre proprietari va plati o parte egala din impozitul datorat pentru cladirea respectiva.

Impozitul pe cladiri nu se datoreaza pentru anumite categorii de cladiri (cladirile proprietatea statului, a unitatilor administrativ-teritoriale sau a institutiilor publice, cladirile clasate ca monumente istorice, cladirile care constituie lacasuri de cult, cladirile institutiilor de invatamant si ale unitatilor sanitare de interes national etc.), pentru anumite constructii speciale (sonde de titei sau gaze; platforme de foraj marin; centrale hidroelectrice, termoelectrice, nuclearoelectrice; cai de rulare; galerii subterane; cosuri de fum; terasamente; instalatii tehnologice etc.), precum si pentru unele cladiri ale persoanelor fizice[2].

Calculul impozitului se face diferentiat, pe categorii de contribuabili si de cladiri.

A. In cazul persoanelor fizice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei de impunere la valoarea impozabila a cladirii[3].

Cota de impozitare este de 0,2% pentru cladirile situate in mediul urban si, respectiv, de 0,1% pentru cladirile din mediul rural.

Persoanele fizice care detin in proprietate doua sau mai multe cladiri utilizate ca locuinta (care nu sunt inchiriate unei alte persoane) datoreaza un impozit pe cladiri care se majoreaza progresiv[4], in functie de ordinea in care au fost dobandite proprietatile.

B. Pentru persoanele juridice si cele asimilate acestora, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote[5] cuprinse intre 0,5% si 1,% asupra valorii de inventar a cladirii evidentiata in contabilitatea acestora, iar in cazul in care contribuabilii nu au efectuat nici o reevaluare a cladirilor in ultimii 3 ani, cota impozitului va fi intre 5% si 10% aplicata la aceiasi valoare mentionata anterior (art.253 alin.6 Cod fiscal).

Pentru cladirile care au fost construite sau dobandite in cursul anului fiscal, impozitul se datoreaza incepand cu data de intai a lunii urmatoarei celei in care constructia a fost dobandita sau realizata. In cazul unei cladiri care a fost instrainata, demolata ori distrusa in cursul anului, impozitul nu se mai datoreaza incepand cu data de intai a lunii urmatoare celei in care s-a petrecut evenimentul.

Cuantumul impozitului pe cladiri se stabileste pe baza declaratiei de impunere pe care fiecare contribuabil are obligatia sa o depuna la organele fiscale teritoriale (cele pe a caror raza teritoriala sunt situate cladirile supuse impozitarii).

Impozitul pe cladiri este anual, dar - potrivit legii - el se plateste trimestrial, in rate egale, pana la mijlocul ultimei luni din fiecare trimestru al anului fiscal. Pentru plata cu anticipatie a impozitului datorat pe intregul an se acorda o bonificatie de pana la 10% stabilita prin hotarare a consiliului local.

Legea acorda unor categorii de contribuabili anumite inlesniri: astfel, veteranii de razboi, invalizii de razboi, vaduvele de razboi etc. sunt scutiti de la plata impozitului datorat pentru cladirile (aflate in proprietatea lor) in care isi au stabilit domiciliul, indiferent daca acestea sunt bunuri proprii ale contribuabililor sau sunt bunuri comune ale sotilor.

3. Impozitul pe teren

Impozitul pe teren este datorat - in principiu - de orice persoana (fizica si/sau juridica) care are in proprietate teren situat in Romania.

Pentru terenurile proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare etc., impozitul este datorat de catre persoanele care au efectiv in posesie terenul respectiv (concesionarii, etc.)

In cazul terenurilor aflate in proprietatea comuna a doua sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni datoreaza impozit pentru partea din teren aflata in proprietatea sa. Daca nu este posibila stabilirea partilor individuale ale coproprietarilor, atunci fiecare dintre proprietari va plati o parte egala din impozitul datorat pentru terenul respectiv.

Impozitul pe teren nu se datoreaza pentru urmatoarele categorii de terenuri: terenurile aferente cladirilor (adica terenurile pe a caror suprafata este edificata o constructie), terenurile apartinand cultelor religioase sau avand destinatii speciale (cimitire etc.), terenurile institutiilor de invatamant si cele ale unitatilor sanitare de interes national, terenurile ocupate de cai de comunicatii (autostrazi, drumuri, zone de siguranta etc.), terenurile parcurilor industriale, stiintifice etc.

In ceea ce priveste calculul impozitului, acesta este asemanator cu cel reglementat pentru cladiri: impozitul pe teren se stabileste luand in calcul numarul de metri patrati de teren, rangul localitatii in care este amplasat terenul, precum si zona, respectiv catagoria de folosinta a imobilului (conform incadrarii facute de consiliul local).

Impozitul este anual si se plateste trimestrial la bugetul local al unitatii administrativ-teritoriale in raza careia este situat terenul.

4. Taxa asupra mijloacelor de transport

Orice persoana (fizica si/sau juridica) care detine in proprietate un mijloc de transport (care se inmatriculeaza in Romania) datoreaza o taxa anuala (impozit[6]), care se plateste la bugetul local al localitatii in care contribuabilul isi are domiciliul, respectiv sediul sau punctul de lucru.

Taxa asupra mijloacelor de transport nu se aplica pentru: vehicolele (special adaptate) apartinand persoanelor cu handicap locomotor; mijloacele de transport ale institutiilor publice, precum si cele ale persoanelor juridice (daca sunt folosite pentru transportul public de persoane); navele fluviale de pasageri, barcile si luntrele utilizate pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul in Delta Dunarii, Insula Mare a Brailei si Insula Balta Ialomitei.

La calculul taxei asupra mijloacelor de transport este avut in vedere tipul mijlocului de transport.

Astfel, in cazul mijloacelor de transport cu tractiune mecanica taxa se calculeaza in functie de capacitatea cilindrica a motorului cu care este echipat autovehicolul, prin inmultirea fiecarui segment de 500 cmc sau fractiune din acesta cu o suma fixa (stabilita diferentiat, in functie de capacitatea cilindrica si/sau de masa totala maxima autorizata[7] a autovehicolului).

In cazul mijloacelor de transport pe apa, taxa este stabilita diferit in functie de categoria mijlocului de transport si/sau de capacitatea de incarcare a acestora.

Pentru remorci, semiremorci si rulote taxa se stabileste avand in vedere capacitatea acestora, iar pentru atase taxa se stabileste la un cuantum reprezentand jumatate din taxa datorata pentru mijlocul de transport la care se ataseaza in mod obisnuit.

Avandu-se in vedere faptul ca - in principiu - circulatia juridica (transferul proprietatii) mijloacelor de transport se realizeaza cu usurinta si in mod frecvent, in scopul unei asezari echitabile, taxa asupra autovehiculelor se datoreaza - potrivit legii - incepand cu data de intai a lunii in care au fost dobandite, iar in cazul instrainarii sau radierii in timpul anului din evidentele organelor de politie sau ale capitaniei porturilor, taxa se da la scadere incepand cu data de intai a lunii in care a inceput una dintre aceste situatii.

Taxa asupra mijloacelor de transport se stabileste - pe baza declaratiei de impunere - de catre organele fiscale in a caror raza teritoriala isi au sediul sau domiciliul contribuabilii si se plateste anual, in patru rate egale, pana la mijlocul ultimei luni din fiecare trimestru, varsandu-se la bugetul localitatii in care isi are domiciliul detinatorul mijlocului de transport . Pentru plata cu anticipatia (pe intregul an) a taxei auto se acorda o bonificatie de pana la 10%, stabilita prin hotarare a consiliului local.

Pentru mijlocul de transport detinut de un nerezident taxa se plateste integral in momentul inregistrarii vehicolului la autoritatea administratiei publice locale.

5. Impozitul pe spectacole

Impozitul pe spectacole este datorat de catre orice persoana care organizeaza o manifestare artistica, o competitie sportiva sau alta activitate distractiva in Romania.

Debitorii acestui impozit sunt cei care organizeaza manifestari artistice, competitii sportive, activitati artistice si distractive de videoteca si discoteca, denumite generic spectacole, cu exceptia institutiilor publice care desfasoara asemenea activitati.

Obiectul impozabil il constituie sumele de bani incasate din vanzarea biletelor de intrare sau a abonamentelor ori suprafata incintelor unde se desfasoara anumite activitati.

Impozitul pe spectacole este stabilit in cote procentuale asupra incasarilor din vanzarea biletelor sau abonamentelor, sau in suma fixa pe metru patrat in functie de suprafata incintei unde se desfasoara spectacolul. Acesta se stabileste diferentiat pe categorii de manifestari sau actiuni desfasurate, in functie de interesele financiare ale statului si de interesul public pentru diferitele spectacole artistice sau concursuri sportive.

Calculul impozitului pe spectacole se face prin aplicarea cotei de impozit la suma incasata din vanzarea biletelor de intrare si a abonamentelor, astfel:

pentru spectacolele de teatru, opera, opereta, filarmonice, cinematografice, muzicale, de circ si pentru competitiile sportive interne si internationale se datoreaza un impozit de 2%;

in cazul oricaror alte manifestari artistice cota de impozit este de 5%;

pentru activitatile cu caracter distractiv sau artistic organizate de videoteci si/sau discoteci impozitul se stabileste - in functie de suprafata incintei unde se desfasoara spectacolul, in sume fixe / m.p./ zi, - de catre consiliile locale.

Impozitul pe spectacole calculat procentual din vanzarile realizate, avand natura juridica a impozitelor indirecte, se calculeaza si se plateste - potrivit legii - in contul bugetelor locale[9] de catre fiecare institutie de spectacole, club sau asociatie sportiva ori o alta categorie de organizatori de manifestari sau actiuni impozabile. Impozitul pe spectacole - inclus in pretul biletelor de intrare - trebuie dedus prin aplicarea procentelor legale si depus in contul bugetelor locale lunar, pana la data de 15 a lunii urmatoare, varsandu-se la bugetele unitatilor administrativ - teritoriale in raza carora se desfasoara spectacolul.

In sarcina persoanelor care datoreaza impozit pe spectacole sunt stabilite o serie de obligatii tinand de evidenta si distribuirea biletelor de intrare si a altor documente pretinse de compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale. Contribuabilii care organizeaza activitati artistice de videoteca sau discoteca au obligatia de a depune o declaratie care va contine suprafata incintei, precum si zilele in care se desfasoara spectacolele, in vederea stabilirii cu exactitate a impozitului datorat.

In situatia in care incasarile obtinute din organizarea de spectacole se cedeaza in scopuri umanitare, pe baza de contract, pentru aceste sume nu se datoreaza impozit.