Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


Statistica

Continutul si caracteristicile creditului

finante

+ Font mai mare | - Font mai mic



Continutul si caracteristicile creditului




Aparitia creditului a depins de un anumit stadiu de dezvoltare a schimbului, cand vanzatorul ofera cumparatorului valori de intrebuintare in schimbul unei promisiuni ca va primi candva o valoare. Acest fapt constituie o vanzare pe credit.

Sub aspect economic creditul consta, deci, in cedarea unor valori de intrebuintare prezente in schimbul unor valori de primit in viitor.

Termenul de credit vine din limba latina, de la creditum, participiul trecut al verbului credere, semnificand increderea celui care da unei persoane anumite bunuri, lucrari sau servicii, ca va primi in schimb valori corespunzatoare. In limba romana cuvantul credit a patruns in secolul XVIII, preluat din limba franceza prin cuvantul “credit”.

Analiza aparitiei cuvantului evidentiaza faptul ca, pe masura institutionalizarii functiei monetare ca mijloc de plata, a avut loc decalarea in timp a actului de vanzare de cel de plata.

Acest fenomen exprima o conexiune directa intre producator si consumator, intre oferta si cerere, si intre cei doi agenti economici reprezentativi ai economiei: furnizorul si beneficiarul, relatie care constituie intreaga esenta a procesului de creditare.

Sub alt aspect, creditul a aparut din necesitatea stingerii obligatiilor dintre diferiti agenti economici, proces caruia nu-i putea face fata moneda lichida, in aceasta perspectiva creditul reprezentand o parghie a desfasurarii oricarui proces economic. La nivelul agentului economic se constata ca, pe langa capitalul propriu, acesta contracteaza si imprumuturi, in particular bancare, sub forma creditului.

Depasind sfera de interese a agentului economic intern, creditul se extinde si in relatiile cu partenerii externi, in cele mai complexe sfere de activitate in care intervin diferiti agenti economici, inclusiv statul, putandu-se afirma, o data cu monetaristii, ca astazi omenirea traieste prin credit.

In literatura de specialitate, romana si straina, definitia creditului si acceptiunile sale sunt foarte diferite.

Intr-un mod simplificat, creditul poate fi definit ca o forma speciala de miscare a valorilor: vanzare de marfuri cu plata amanata sau transferare de moneda cu titlul de imprumut.

Elementul comun care se regaseste in diferitele definitii ale creditului prezinta trei aspecte:

existenta unor disponibilitati de moneda la unii agenti economici si acceptarea de catre acestia sa le cedeze (imprumut) altor agenti (debitori);

pierderea temporara a unor drepturi de catre cel care acorda imprumutul (imprumutant);

obligativitatea imprumutatului de a restitui imprumutul la un termen numit scadenta, insotit in mod obligatoriu de dobanda.

In amplitudinea sa, relatia de creditare evidentiaza un set de caracteristici, prin care se delimiteaza sfera si se caracterizeaza continutul.

Subiectii relatiei de credit creditorul si debitorul, acopera o mare diversitate in ceea ce priveste apartenenta la structurile social-economice, motivatia angajarii intr-un raport de credit si durata acestui angajament etc. Dupa natura participantilor la procesul de creditare acestia pot fi grupati in trei categorii cu ampla cuprindere: intreprinderile, populatia, statul.

Raportul de credit implica, din punct de vedere patrimonial, redistribuirea unor capitaluri disponibile, ceea ce presupune existenta unor procese de economisire sau de acumulari monetare.

Promisiunea de rambursare elementul esential al relatiei de credit, presupune riscuri care necesita in consecinta angajarea unor garantii.



In raporturile de credit riscurile probabile sunt riscul de nerambursare si riscul de imobilizare.

Riscul de nerambursare consta in probabilitatea intarzierii platii sau a incapacitatii de plata datorita conjuncturii, dificultatilor sectoriale, deficientelor imprumutatului, prevenirea riscului putandu-se realiza prin diversificarea sa sau prin garantarea imprumutului.

Riscul de imobilizare survine la banca sau la detinatorul de depozite, care nu sunt in masura sa satisfaca cererile titularilor de depozite, din cauza unei gestiuni nereusite a creditelor acordate. Prevenirea unui asemenea risc se poate obtine prin administrarea judicioasa a depozitelor si creditelor de catre banci, angajarea de credite pe hartii de valoare, mobilizarea efectelor prin rescont si prin alte operatiuni. In acest sens, banca trebuie sa-si intareasca pozitia sa de creditare prin garantii personale si garantii reale.

Termenul de rambursare caracteristica esentiala a creditului, are o mare varietate. De la termene foarte scurte (24 ore) se ajunge la termene de la 30 la 50 de ani si chiar 100 de ani(pentru constructia de locuinte).

Pentru creditele pe termen scurt este specifica rambursarea integrala la scadenta. Creditele pe termen mijlociu si lung implica adesea rambursarea esalonata, fapt ce inseamna ca, pe parcurs, la termene stabilite, lunare, trimestriale etc, odata cu platile cuvenite pentru dobanzi se ramburseaza o parte din imprumut.

Dobanda, reprezinta caracteristica definitorie a creditului. Clauza dobanzii fixe, convenita in cadrul acordului de credit, este acceptabila pentru ambele parti, pentru intregul imprumut si pe toata durata creditului.

Sub presiunea inflationista s-a instituit regimul dobanzilor variabile (sensibile), situatie in care dobanzile se modifica periodic (de regula semestrial), in functie de nivelul dobanzilor pe piata.

In cadrul acordului de credit se poate prevedea cumularea dobanzii cuvenite si plata integrala a acesteia la incheierea contractului.

Acordarea creditului (tranzactia). Creditul poate fi constituit in cadrul unei tranzactii unice: acordarea unui imprumut, vanzarea unei obligatiuni, angajarea unui depozit.

In cadrul sistemelor de credit deschis (linii de credit), imprumuturile efective intervin la intervale liber alese de catre debitor, cartile de credit fiind modalitatile cele mai raspandite pentru aceasta forma.

Consimtirea tranzactiei, respectiv acordarea creditului, fiind un act de mare importanta, creditorul trebuie sa-si asigure o buna informare si documentare pentru evitarea riscului.

Consemnarea si transferabilitatea sunt caracteristici necesare ale creditului. Acordurile de credit sunt consemnate, in marea lor majoritate, prin inscrisuri, instrument de credit a caror forma de prezentare implica aspecte multiple si diferentiate, esentiala fiind obligatia ferma a debitorului privind rambursarea imprumutului, respectiv dreptul creditorului de a i se plati suma angajata.

Prin intermediul transferului se realizeaza cesiunea creantei, a dreptului de a incasa suma inscrisa in instrumentul de credit, precum si veniturile accesorii.

Transferul direct este desfasurat in cadrul raporturilor directe intre creditori sau intre banci privind circulatia cambiei (scontare si rescontare), a cecului etc, in timp ce transferul pe pietele financiare are ca obiect obligatiunile si alte hartii de valoare asimilate.

Prin creditare, bancile folosesc, intr-o prima etapa, capitalurile temporar disponibile mobilizate de ele, pentru ca intr-o etapa urmatoare sa recurga la concursul altor fluxuri de capital existente sau create de banca de emisiune si alte banci prin operatiile de recreditare.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1162
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site