DIAGNOSTICUL FINANCIAR AL FIRMEI - Diagnosticul financiar pe baza bilantului

Diagnosticul financiar al firmei

1. Diagnosticul financiar pe baza bilantului

Analiza financiara se bazeaza pe un set de date si informatii preluate din situatiile financiare anuale.

Incepand cu anul 2001, in vederea armonizarii reglementarilor contabile cu standardele internationale de contabilitate, fiecare intreprindere a avut obligatia sa intocmeasca situatii financiare anuale, care cuprind:

- bilantul;

- contul de profit si pierdere;

- situatia modificarilor capitalului propriu;

- situatia fluxurilor de trezorerie;

- politici contabile si note explicative.

Intocmirea situatiilor financiare anuale este obligatorie pentru persoanele juridice care depasesc limitele a doua dintre urmatoarele criterii: total active (3.650.000 euro - incepand cu 1 ianuarie 2006); cifra de afaceri neta (7.300.000 euro); numar de salariati (50).

Persoanele juridice care la data bilantului nu depasesc limitele a doua dintre criteriile de marime prezentate intocmesc situatii financiare anuale simplificate, care cuprind:

- bilantul prescurtat;

- cont de profit si pierdere;

- note explicative la situatiile financiare anuale simplificate.

Situatiile financiare anuale trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei, modificarilor capitalului propriu si fluxurilor de trezorerie ale intreprinderii pentru respectivul exercitiu financiar.

Bilantul.

Bilantul este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta elementele de activ, datorii si capitalul propriu al firmei la sfarsitul exercitiului financiar.

In bilant elementele de activ si datorii sunt grupate dupa natura si lichiditate, respectiv natura si exigibilitate.

Conform prevederilor legale:

- un activ reprezinta o resursa controlata de catre firma ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se asteapta sa genereze beneficii viitoare pentru firma si al carui cost poate fi evaluat in mod credibil;

- o datorie reprezinta o obligatie actuala a firmei ce decurge din evenimente trecute si prin decontarea careia se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii;

- capitalurile proprii reprezinta interesul rezidual al actionarilor in activele unei firme dupa deducerea tuturor datoriilor sale.

Pe baza bilantului se procedeaza la analiza structurii financiare a intreprinderii, din cel putin doua puncte de vedere:

- din punctul de vedere al resurselor de finantare reflectate in pasivul bilantier;

- din punctul de vedere al utilizarii si materializarii acestora, reflectata in activul bilantier.

Analiza structurii pasivului

Presupune analiza structurii resurselor pe termene de exigibilitate si a structurii resurselor pe surse de provenienta.

Analiza structurii resurselor pe termene de exigibilitate include:

1 - analiza stabilitatii financiare;

2 - analiza gradului de finantare curenta;

3 - analiza structurii finantarii.

1. Analiza stabilitatii financiare

Se realizeaza cu ajutorul indicatorului rata stabilitatii financiare (Rsf).

Rsf reflecta masura in care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent fata de totalul resurselor:

.

Rezultatul optim 66% si cu tendinta de crestere in dinamica.

Analiza gradului de finantare curenta

Se realizeaza cu ajutorul indicatorului gradul de finantare curenta (Gfc).

Gfc reflecta masura in care resursele curente participa la formarea resurselor totale si la finantarea activitatii:

.

Valoarea normala a indicatorului este in jur de 33% iar valoarea maxim admisibila 50%.

3. Analiza structurii finantarii, se realizeaza cu ajutorul indicatorului structurii finantarii pe termene (Isft).

Isft reflecta raportul dintre resursele curente si cele permanente:

.

Analiza structurii resurselor pe surse de provenienta include:

- analiza autonomiei financiare;

- analiza indatorarii.

Analiza autonomiei financiare

Se realizeaza cu ajutorul indicatorilor:

- rata autonomiei financiare globale;

- rata autonomiei financiare la termen.

Rata autonomiei financiare globale (Rafg) arata cat din patrimoniul firmei este finantat pe baza resurselor proprii:

.

Valoarea minim admisibila 33%, desi se considera ca sursele proprii ar trebui sa contribuie la finantare intr-o proportie de cel putin 50%.

Rata autonomiei financiare la termen (Raft) reflecta proportia in care capitalurile proprii participa la formarea capitalurilor permanente:

.

Valoarea minim admisibila a indicatorului este de 50%. Sub aceasta limita firma se afla intr-o situatie nefavorabila in ceea ce priveste riscul de insolvabilitate.

Analiza indatorarii

Se realizeaza cu ajutorul indicatorilor:

- rata indatorarii globale;

- rata indatorarii la termen.

Rata indatorarii globale (Rig) masoara ponderea datoriilor totale in patrimoniul firmei:

.

Valoarea maxim admisibila este de 66% desi se considera ca o valoare de 50% este mai sigura.

Rata indatorarii la termen (Rit) reflecta masura in care datoriile pe termen mediu si lung participa la formarea resurselor permanente:

.

Valoarea maxim admisa este de 50%. Peste acest nivel firma se afla in pericol de insolvabilitate.

Analiza structurii pasivului bilantului se prezinta in tabelul nr. 1.

Tabelul nr. 1 - Analiza structurii pasivului bilantului

Analiza structurii activului implica analiza structurii activelor permanente si analiza structurii activelor curente.

Analiza structurii activelor permanente se realizeaza cu ajutorul indicatorilor:

1 - rata activelor imobilizate;

2 - rata imobilizarilor necorporale;

3 - rata imobilizarilor corporale;

4 - rata imobilizarilor financiare.

Rata activelor imobilizate (Rai), reprezinta ponderea elementelor patrimoniului utili-

zate permanent:  .

Valoarea optima a indicatorului este de 60%.

Rata imobilizarilor necorporale (Rin), arata ponderea valorii activelor intangibile in totalul imobilizarilor:

.

3. Rata imobilizarilor corporale (Ric), arata ponderea valorii activelor corporale in total imobilizari:

.

4. Rata imobilizarilor financiare (Rif) exprima ponderea valorii activelor financiare permanente in total imobilizari:

.

Analiza structurii activelor curente se face cu ajutorul indicatorilor:

1 - rata activelor circulante;

2 - rata stocurilor;

3 - rata creantelor;

4 - rata disponibilitatilor.

1. Rata activelor circulante (Rac) arata ponderea pe care o detin utilizarile cu caracter ciclic in total patrimoniu:

.

Valoarea optima a acestui indicator este de cel putin 40%.

Rata stocurilor (Rst) exprima ponderea activelor circulante cel mai putin lichide in total active circulante:

.

Situatia este normala cand stocurile nu depasesc 50% din total active circulante.

3. Rata creantelor (Rcr) reflecta ponderea creantelor pe care la are firma in total active circulante:

.

4. Rata disponibilitatilor (Rdb) reflecta ponderea activelor cele mai lichide in totalul activelor circulante, inclusiv gradul de lichiditate imediata a activelor curente:

.

Nivelul minim acceptat al acestui indicator este de 5% iar cel maxim de 25%.

Analiza structurii activului bilantului se prezinta in tabelul nr.

Tabelul nr. 2 - Analiza structurii activului bilantului

Diagnosticul financiar pe baza contului de profit si pierdere

Contul de profit si pierdere grupeaza veniturile, cheltuielile si rezultatele aferente unui exercitiu financiar pe tipuri de activitati: de exploatare, financiara si cu caracter exceptional.

Contul de profit si pierdere cuprinde: cifra de afaceri neta, veniturile si cheltuielile exercitiului, grupate dupa natura lor, precum si rezultatul exercitiului (profit sau pierdere).

Intocmirea acestui cont are ca scop masurarea performantelor activitatii unei intreprinderi. Pentru aprecierea performantelor firmei cu ajutorul contului de profit si pierdere se utilizeaza indicatorii:

1 - marja comerciala;

2 - cifra de afaceri;

3 - productia exercitiului;

4 - valoarea adaugata.

1. Marja comerciala (MC)

Reprezinta castigul realizat sub forma de adaos rezultat din activitatea de comercializare a marfurilor: MC = venituri din vanzarea marfurilor - costul marfurilor vandute.

Se calculeaza si rata marjei comerciale ca fiind adaosul comercial exprimat in raport cu veniturile realizate din vanzarea marfurilor si exprima eficienta activitatii de comercializare a marfurilor:

.

Analiza marjei comerciale se prezinta in tabelul nr. 3.

Tabelul nr. 3 - Analiza marjei comerciale

Cifra de afaceri (CA)

Cifra de afaceri reprezinta volumul total al afacerilor firmei evaluate la pretul pietei.

CA = venituri din vanzarea marfurilor + productia vanduta

Daca nivelul cifrei de afaceri acopera cheltuielile de exploatare si permit obtinerea de profit este o situatie favorabila. Daca nivelul acestui indicator reprezinta 85% din veniturile de exploatare si respectiv 75% din veniturile totale ale intreprinderii se considera o situatie normala a activitatii.

Cifra de afaceri se va analiza atat ca nivel, ca structura pe tipuri de venituri cat si ca dinamica.

Analiza cifrei de afaceri se prezinta in tabelul nr. 4

Tabelul nr. 4 - Analiza cifrei de afaceri

3. Productia exercitiului (Pe)

Productia exercitiului reprezinta totalitatea bunurilor si serviciilor produse de firma pe o perioada de 1 an.

Pe = productia vanduta productia stocata + productia imobilizata

Productia exercitiului nu este evaluata omogen: productia vanduta este exprimata in preturi de vanzare iar productia stocata si productia imobilizata in costuri de productie.

Si productia exercitiului se analizeaza atat ca nivel si dinamica, cat si ca structura.

Analiza productiei exercitiului se prezinta in tabelul nr. 5.

Tabelul nr. 5 - Analiza productiei exercitiului

4. Valoarea adaugata (Va)

Valoarea adaugata reprezinta cresterea de valoare obtinuta din utilizarea factorilor de productie. Valoarea adaugata se determina pornind de la productia exercitiului majorata cu marja comerciala si diminuata cu consumurile de bunuri si servicii furnizate de terti pentru aceasta productie, astfel: Va = Pe + MC - consumuri de la terti.

Consumurile intermediare, respectiv consumurile de la terti, se determina insumand urmatoarele elemente din contul de profit si pierdere:

- cheltuieli cu materii prime si materiale;

- alte cheltuieli din afara;

- alte cheltuieli materiale;

- cheltuieli privind prestatiile externe

Analiza valorii adaugate se prezinta in tabelul nr. 6.

Tabelul nr. 6 - Analiza valorii adaugate

Pe baza contului de rezultate, analiza poate continua asupra: rezultatului exploatarii, rezultatului brut si net al exercitiului.

Rezultatul exploatarii

Este un indicator care masoara performantele industriale si comerciale ale unei intreprinderi, independent de politica financiara, fiscala si de distribuire a dividendelor, tinand cont insa de deprecierea capitalului (amortizari si provizioane).

Rezultatul exploatarii reprezinta rezultatul obtinut din activitatea de exploatare curenta a intreprinderii si se poate concretiza in profit sau pierdere.

Rezultatul brut al exercitiului

Este un sold intermediar care reflecta sintetic eficienta intregii activitati desfasurata de o intreprindere intr-o perioada de timp determinata. Se determina ca diferenta intre veniturile totale si cheltuielile totale.

Rezultatul net al exercitiului

Este diferenta dintre rezultatul brut si impozitul pe profit.

Rezultatul net al exercitiului reprezinta marimea absoluta a rentabilitatii financiare cu care vor fi remunerati actionarii cu capitalurile proprii subscrise.

Rezultatul net al exercitiului ia forma profitului sau a pierderii. Profitul net urmeaza sa fie distribuit sub forma dividendelor sau sa fie reinvestit. Profitul net nerepartizat constituie o sursa de finantare proprie sau elemente de autofinantare generat de insasi activitatea intreprinderii.

3. Diagnosticul financiar pe baza de indicatori

Evaluarea financiara a intreprinderii este rezultatul unui proces de diagnostic si evaluare de ansamblu.

Un bun diagnostic financiar presupune analiza a trei categorii de indicatori:

1 - indicatorii lichiditatii;

2 - indicatorii de rentabilitate;

3 - indicatorii indatorarii.

1. Indicatorii lichiditatii

Se determina pe baza datelor contabile din bilant si din contul de profit si pierdere.

Gradul in care firma poate acoperi datoriile pe termen scurt este masurat prin indicatorii: a) lichiditatea generala; b) lichiditatea redusa; c) lichiditatea imediata.

a) Lichiditatea generala (Lg) sau lichiditatea curenta, compara totalitatea lichiditatilor potentiale, respectiv activele circulante, cu ansamblul datoriilor cu termen de scadenta sub 1 an, astfel:  .

Rezultatul favorabil: .

b) Lichiditatea redusa sau rapida, masoara capacitatea firmei de a-si achita datoriile pe termen scurt, din creante si disponibilitati:

.

Pentru , rezulta optim.

c) Lichiditatea imediata (Li) ia in considerare posibilitatea transformarii imediate in bani a disponibilitatilor existente in conturi bancare, in casa si eventual in titluri de credite cotate la bursa:

.

Valoarea minim acceptabila este de 0,35 si maxima de 0,65.

Gradul in care firma face fata datoriilor totale este dat si de indicatorul de solvabilitate (Is), calculat ca raport intre activ total si datorii totale, astfel:

.

Valoarea normala

Determinarea indicatorilor lichiditatii se prezinta in tabelul nr. 7.

Tabelul nr. 7 - Indicatorii lichiditatii

Indicatorii de rentabilitate

Rentabilitatea economica se analizeaza cu ajutorul indicatorilor:

a)      rata rentabilitatii economice;

b)      rata rentabilitatii economice brute;

c)      rata rentabilitatii economice nete.

a) Rata rentabilitatii economice (Rre) reprezinta remunerarea bruta a capitalurilor investite, atat proprii cat si imprumutate:

.

Rezultatul trebuie sa fie la nivelul ratei minime de randament din economie, respectiv rata medie a dobanzii.

b) Rata rentabilitatii economice brute (Rreb) arata cat excedent brut de exploatare revine unei unitati de capital investit:

.

EBE - excedentul brut de exploatare - reprezinta acumularea bruta din exploatare si se obtine ca diferenta intre valoarea adaugata plus subventiile de exploatare si impozitele, taxele si cheltuielile de personal:

EBE = (Va + subventii de exploatare) - (impozite, taxe + cheltuieli de personal).

Valoarea optima 25%.

c) Rata rentabilitatii economice nete (Rren) exprima cat profit brut din exploatare revine la o unitate de capital investit, in cadrul activitatii de exploatare:

.

Rezultatul optim - sa fie cel putin la nivelul ratei minime de randament din economie, respectiv rata medie a dobanzilor.

Rentabilitatea financiara masoara capacitatea intreprinderilor de a obtine profit net pe seama capitalurilor proprii. Se apreciaza cu ajutorul ratei rentabilitatii financiare , calculata ca raport intre rezultatul net al exercitiului si capitalurile proprii:

.

Determinarea indicatorilor de rentabilitate se prezinta in tabelul nr. 8.

Tabelul nr. 8 - Indicatorii de rentabilitate

3. Indicatorii indatorarii

Cuantifica masura in care sunt utilizate capitalurile proprii in comparatie cu cele imprumutate. Indicatorii indatorarii sunt: a) coeficientul indatorarii globale; b) coeficientul indatorarii la termen.

a) Coeficientul de indatorare globala (CIG)

Este raportul dintre datoriile totale si total pasiv sau numai capital propriu. Se utilizeaza doua variante de calcul:

; .

b) Coeficientul de indatorare la termen (CIT)

Este raportul dintre datoriile la termen si capitalul propriu sau permanent. Se calculeaza tot in doua variante:

; .

Determinarea indicatorilor indatorarii se prezinta in tabelul nr. 9.

Tabelul nr. 9 - Indicatorii indatorarii

4. Diagnosticul financiar pe baza de fluxuri

Pentru analiza dinamica a datelor se utilizeaza tabloul fluxurilor de trezorerie.

Tabloul bazat pe fluxurile de trezorerie este un document de sinteza contabila de sine statator, care explica intrarile si iesirile de lichiditati generate de activitatea desfasurata de intreprindere.

Obiectivul tabloului de trezorerie este acela de a furniza informatii relevante privind incasarile si platile, in cursul unui exercitiu in vederea determinarii solvabilitatii unei intreprinderi.

Situatia fluxurilor de trezorerie consemneaza ansamblul intrarilor si iesirilor de lichiditati si echivalente de lichiditati, grupate pe activitati: de exploatare, de investitie si de finantare. Lichiditatile au in vedere disponibilitatile banesti si depozitele la vedere iar echivalentele de lichiditati investitiile financiare pe termen scurt, cu lichiditate foarte mare.

Fluxurile de numerar se pot stabili prin doua metode: metoda directa si metoda indirecta. De regula, se utilizeaza metoda indirecta deoarece sistemul contabil este fundamentat pe o contabilitate a angajamentelor si nu pe una de trezorerie.

Structura fluxurilor de numerar este urmatoarea:

1. Fluxurile de numerar din activitatea de exploatare reprezinta sub aspect monetar, efectul legat de activitatea de exploatare sau de comert a agentului economic, rezultand din activitati producatoare de venit a intreprinderii. Aici se includ:

- incasarile in numerar din vanzarea de bunuri si prestarea de servicii;

- incasarile in numerar provenite din redevente, onorarii, comisioane si alte venituri;

- platile in numerar catre si in numele angajatilor;

- platile in numerar si restituiri de impozit pe profit, in cazul in care nu pot fi identificate in mod specific cu activitatile de investitii si finantare.

Fluxurile de numerar din activitati de investitii cuprind:

- plati efectuate pentru cumparari de mijloace fixe, terenuri, active necorporale si alte valori pe termen lung;

- incasarile din vanzari de terenuri, mijloace fixe sau alte valori detinute durabil;

- plati pentru achizitia de actiuni, parti sociale sau obligatiuni emise de alte societati;

- incasarile din vanzari de actiuni, parti sociale sau obligatiuni emise de alte societati;

- imprumuturi acordate unor terti;

- imprumuturi restituite de catre terti.

Fluxul de trezorerie al activitatii de investitii ofera informatii cu privire la dezvoltarea si cresterea intreprinderii.

3. Fluxurile de numerar din activitatea de finantare, cuprind incasarile si platile catre cei care au asigurat finantarea externa. Aici se includ:

- incasarile provenite din operatiile de capital (emisiune de actiuni);

- incasarile provenite din credite, imprumuturi, angajamente si alte datorii pe termen mediu sau lung;

- rambursari de imprumuturi;

- platile pentru achizitionarea sau rascumpararea actiunilor intreprinderii;

- platile pentru comisioanele legate de actiuni, credite, imprumuturi si alte finantari.

Fluxurile de trezorerie trebuie sa fie prezentate la nivelul marimii brute. Nu este posibil sa se compenseze incasarile si platile din aceeasi categorie si chiar din categorii diferite.

Se vor stabili fluxurile de incasari si plati, precum si fluxul de numerar, pentru firma studiata, pe baza balantelor de verificare lunare (incasari = debit total sume, plati = credit total sume, pentru conturile casa si conturile la banci).