RESPONSABILITATEA BANCARA PRIVIND OPERATIUNILE CU PRODUSE DERIVATE

RESPONSABILITATEA BANCARA PRIVIND OPERATIUNILE CU PRODUSE DERIVATE

1. Rolul operatiunilor derivate in perioada actuala

Operatiunile cu produse derivate se regasesc in cadrul activitatii valutare desfasurate de institutiile de credit. Aceste operatiuni se refera la :

- operatiuni SWAP;

- operatiuni de acoperire HEDGING;

- operatiuni de schimb valutar la vedere SPOT;

- operatiuni de schimb valutar la termen FORWARD.

2. Operatiunea SWAP

In practica bancara internationala acestea sunt des utilizate si se fundamenteaza in esenta pe principiul contractarii unui imprumut intr-o anumita valuta pentru acordarea unui credit intr-o alta valuta.

Sub aspect economic o operatiune SWAP reprezinta un imprumut exprimat intr-o valuta, garantat printr-un depozit denominat intr-o alta valuta. Astfel, SWAP-ul reprezinta o pereche de credite legate.

Intr- o operatiune SWAP, USD contra EURO, pe de o parte vanzatorul va livra USD, deci va acorda un imprumut cu scadenta convenita detinatorului de EURO, de la care va primii EURO, considerati drept garantie. Pe de alta parte, EURO reprezinta obiectul unui imprumut ce are ca garantie USD.

SWAP-ul poate fi:

a)     de trezorerie;

b)     financiar.

2.1. SWAP-ul de trezorerie

Denumit si SWAP cambist, se compune din 2 operatiuni de schimb al unei sume denominate intr-o anumita valuta pe baza a 2 cursuri diferite:

a)     cursul de schimb la vedere ( la momentul initierii tranczatiei );

b)     cursul de schimb la termen ( la scadenta operatiunii), ceea ce duce la concluzia ca SWAP-ul de trezorerie este o combinatie intre operatiunile de schimb la termen si cele la vedere.

SWAP-ul de trezorerie ofera bancilor o serie de avantaje:

- asigura lichiditati necesare in mod operativ;

- realizarea unei rentabilitati corespunzatoare ce decurge din exprimarea precisa la costurilor rezultate din operatiuni;

- gradul ridicat de siguranta, din punct de vedere al creditorului, deoarece exista o contrapartida bine determinata in caz de faliment al debitorului, creditorul fiind privilegiat prin garantia pe care o detine;

- necesitatea utilizarii unor fonduri proprii mai mici.

Particularitatea SWAP-ului de trezorerie consta in aceea ca pe perioada dintre momentul initierii tranzactiei si data scadentei nu se calculeaza si nu se plateste sau primeste dobanda.

Pentru cele 2 institutii financiare implicate, costurile, respectiv veniturile realizate sunt determinate de nivelul cursului de schimb la termen

2.2. SWAP-ul financiar

Numit si SWAP valutar lung, reprezinta operatiunea prin care partile contractante efectueaza schimbul unei sume exprimate intr-o anumita valuta contra unei sume exprimata intr-o alta valuta, urmand ca la scadenta sa se procedeze la livrarea reciproca a valutelor.

SWAP-ul financiar reprezinta o operartiune de schimb la vedere , combinata cu o operatiune de schimb la termen, in care partile implicate inregistreaza si dobanzile. Astfel, pe toata durata contractului se calculeaza si se varsa dobanzi, in functie de valoarea operatiunii de SWAP.

3. Operatiunea de HEDGING

Aceste operatiuni denumite si de acoperire se realizeaza pentru protectia impotriva unei evolutii adverse a cursului de schimb, in functie de scadentele altor operatiuni, de incasari si plati in care banca este asigurata.

Aceste operatiuni au la baza estimarile cu privire la nivelul cursului de schimb la scadenta, in raport cu cel stabilit prin contract. Ele reprezinta o o categorie de operaiuni la termen prin care se incearca reducerea sau eliminarea riscului generat de variatii ale cursului e schimb care ar putea afecta elementele exprimate in valuta, aflate deopotriva in activul, pasivul sau in afara bilantului.

Deoarece cursul de schimb la termen se determina in momentul initierii tranzactiei, diferenta intre acest curs la termen si cel la vedere existent la momentul incheierii contractului reprezinta un raport sau deport si antreneaza incasari sau plati pentru banca, in functie de pozitia sa de vanzator sau cumparator.

In acest sens, bancile pot lua masuri de previziune a impactului scaderii sau cresterii cursului de schimb prin esalonarea lunara a cheltuielilor aferente, raportului sau deportului rezultat.

Alaturi de aceasta operatiune exista si contracte de schimb valutar de tipul instrumentelor financiare negociabile, conform practivii bursiere si anume contractele FUTURES pe valuta.

4. Operatiuni de schimb valutar la vedere SPOT

Denumite si SPOT, ele reprezinta operatiuni de vanzare sau cumparare de valuta, in care durata dintre data initierii tranzactiei si data livrarii efective a valutei este de maxim 2 zile lucratoare.

La data livrarii, deconatarea se realizeaza la cursul de schimb stabilit la data tranzactiei (cursul SPOT).

Cele mai frecvente operatiuni derulate pe aceasta piata sunt cumpararea sau vanzarea de valute contra monedei nationale.

Pe durata dintre data angajarii tranzactiei si data livrarii se procedeaza la reevaluari zilnice care pot aduce pierderi sau castiguri partilor implicate.

Se considera tot operatiuni la vedere schimbul unuei valute contra altei valute.

5. Operatiunile de schimb la termen FORWARD

Denumite si FORWARD, reprezinta operatiuni de vanzare sau cumparare de valuta, in care intervalul de timp dintre data incheierii contractului si data scadentei depaseste 2 zile lucratoare.

Cursul de schimb la care are loc decontarea este stabilit in momentul incheierii contractului si nu depinde de situatia pietei valutare de la data scadentei.

Determinarea cursului de schimb la termen se fundamenteaza pe urmatoarele elemente:

- cursul de chimb la vedere;

- ratele dobanzii pentru valutele care se cumpara prin intermediul cursului de schimb;

- scadenta tranzactiei unde cursul la termen este egal cu:

cursul la vedere

- cursul la termen

R1, R2 - rata dobanzii pentru valuta 1 si valuta 2

T - scadenta tranzactiei

Potrivit uzantelor internationale, cursul de schimb se exprima utilizand patru zecimale denumite puncte FORWARD sau PIPS-uri.

Intre cursul de schimb la vedere () si cursul de schimb la termen () poate aparea una din urmatoarele relatii:

1) >, iar diferenta dintre cele 2 reprezinta report;

2) <, iar diferenta dintre cele 2 reprezinta deport.

In functie de scopul pe care il urmaresc bancile atunci cand se angajeaza la operatiunile de schimb valutar la termen, aceste pot fi:

- operatiuni speculative realizate pentru obtinerea unui profit;

- operatinui de acoperire sau HEDGING.

6. Riscul bancar in operatiunile derivate

Pe langa riscurile comune tuturor operatiunilor derulate de investitii de credit, indiferent de moneda in care acestea sunt exprimate, operatiunile in valuta introduc o noua dimensiune a riscului, si anume riscul valutar.

Riscul valutar reprezinta posibilitatea de a nu realiza profitul scontat sau de a realiza pierderi, ca urmare a evolutiei cursului de schimb in sens contrar anticiparilor formulate in momentul angajarii operatiunii.

Nivelul expunerii la risul valutar este influentat de volumul operatiunilor in valuta pe care le initiaza institutia de credit pe cont propriu sau in numele clientilor.

Operatiunile valutare reflectate in bilantul contabil si in afara bilantului sunt exprimate in moneda nationala la un curs de schimb valabil la sfarsitul exercitiului financiar, astfel ca variatiile acestuia pot genera pierderi sau castiguri pentru banca.