Teritoriul vamal - zonele vamale

Teritoriul vamal - zonele vamale

Teritoriul vamal

Teritoriul vamal reprezinta spatiul in care este in vigoare acelasi regim vamal si in care se aplica aceeasi legislatie vamala. De regula, teritoriul vamal coincide cu teritoriul politic al statului. Exista insa si situatii cand teritoriul vamal cuprinde si o suprafata in afara frontierelor politice ale statului respectiv, ori doua sau mai multe state formeaza un singur teritoriu vamal. In al doilea caz, anumite locuri, localitati sunt excluse din teritoriul politic in ceea ce priveste aplicarea regimului vamal. In primul caz, vorbim despre extinderea teritoriului vamal (anexiune sau includere vamala), iar in cel de-al doilea caz, avem de-a face cu restrangerea teritoriului (excluderea sau exceptarea vamala).

Teritoriul vamal este delimitat prin frontiere vamale. Pe litoralul marii, frontiera vamala poate coincide cu linia coastei sau, pentru a usura controlul vamal, poate sa se extinda pana la limita apelor teritoriale (3- 12 mile marine de la tarm).

Frontiera vamala poate fi fixata de stat si mai retrasa spre uscat decat tarmul marii sau malul apelor exterioare, atunci cand anumite drumuri de coasta sau ape interioare sunt excluse din teritoriul vamal. In tara noastra, controlul vamal se extinde si asupra apelor teritoriale.

Extinderea teritoriului vamal se face de cele mai multe ori sub forma uniunilor vamale, in timp ce restrangerea teritoriului vamal presupune exceptarea unei parti a teritoriului politic de sub dispozitiile stabilite pentru teritoriul vamal.

Acest lucru se poate realiza prin infiintarea de porto-franco, zone libere, antrepozite vamale, zone de tranzit, perimetre libere, zone de prelucrare industriala.

Zonele de liber schimb

O zona de liber schimb este creata atunci cand tarile doresc sa-si aproprie economiile, insa nu doresc sa le integreze sau sa le transforme intr-o singura economie.

O zona de liber schimb reprezinta o forma de liberalizare a schimburilor comerciale intre doua sau mai multe state prin eliminarea taxelor vamale si a restrictiilor cantitative, pentru ansamblul sau numai pentru o parte din produsele care fac obiectul comertului reciproc. In aceste zone, tarile membre isi mentin autonomia deplina in domeniul politicii comerciale si un tarif extern propriu in relatiile cu tarile terte.

Printre zonele de liber schimb putem mentiona:

Spatiul Economic European (SEE);

Asociatia Europeana a Liberului Schimb (AELS);

Acordul Nord-American de Liber Schimb (ANALS) intre: SUA, Canada si Mexic;

MERCOSUR in America Latina;

CARICOM in Comunitatea din Caraibe.

Obiectivul acestor zone de liber schimb consta in eliminarea totala a drepturilor de vama si restrictiilor asupra schimburilor dintre tarile participante.

De exemplu, AELS are drept obiectiv de activitate libera circulatie a produselor industriale, produselor agricole transformate si a celor din domeniul pescuitului.

Spatiul Economic European permite accesul a trei tari AELS (Islanda, Liechtenstein si Norvegia) la piata unica creata de Uniunea Europeana.

Totusi, datorita faptului ca fiecare stat membru al unei zone de liber schimb isi pastreaza propriul sistem de taxe vamale si propria politica comerciala vizavi de lumea exterioara, trebuie sa se defineasca anumite reguli pentru a stabili care dintre marfuri pot circula liber de la o tara la alta in interiorul zonei; este vorba, in principal, de asa-numitele reguli de origine.

Uniunea vamala

Uniunea vamala reprezinta o grupare de state nationale care formeaza impreuna un singur teritoriu vamal. Tarile care participa la formarea unei uniuni vamale desfiinteaza barierele tarifare si instituie un sistem de impozitare comun, iar in relatiile cu tertii aplica o politica comerciala si un tarif extern comun.

Particularitati ale uniunii vamale fata de zonele de liber schimb Uniunea vamala se diferentiaza clar de o zona de liber schimb. Aceasta presupune mult mai decat o zona de liber schimb.

In primul rand, uniunea vamala vizeaza o integrare economica fara restrictii in interiorul Uniiunii Europene. In al doilea rand, toti membrii uniunii vamale aplica un tarif vamal comun si au o politica comerciala comuna in ceea ce priveste marfurile provenite din statele terte. Asadar, nici o regula nu este necesara pentru a determina care marfuri pot circula liber in interiorul uniunii. Uniunea vamala se caracterizeaza si prin inexistenta frontierelor vamale.

Obiectivele si efectele uniunii vamale Uniunea vamala are ca obiective:

sa incurajeze comertul mondial;

sa promoveze un comert echitabil;

sa prezinte o Uniune europeana cat mai atractiva in calitate de zona de implementare a activitatilor industriale si comerciale si sa contribuie la crearea de noi locuri de munca;

sa incurajeze dezvoltarea tarilor mai putin prospere din afara UE;

sa pregateasca candidatii la aderare pentru rolul pe care-l vor indeplini in viitor;

sa asigure protectia intreprinderilor din UE in toate sectoarele in care sunt efectuate importu sau exporturi, intr-o maniera clara, uniforma si simpla si cat mai eficienta posibil;

sa "inconjoare ca o bariera" piata interna, garantand astfel fiecarui membru maximum de avantaje provenind din aceasta piata;

sa faciliteze punerea in practica a unui sistem de percepere a incasarilor (drepturi de vama, TVA si accize).

Efectele uniunii vamale sunt considerabile. In primul rand, nu este posibil sa se creeze, sa se dezvolte si sa se administreze o piata comuna unica, in cadrul careia marfurile sa circule liber, decat in cadrul unei uniuni vamale unde regulile comune sunt aplicate frontierelor externe. Iar in al doilea rand uniunea vamala constituie o baza solida pentru o integrare extinsa.

Zonele libere

4.1 Definirea si scopul zonelor libere

Prin Conventia de la Kyoto, Consiliul de Cooperare Vamala a definit zona libera ca "o parte din teritoriul unui stat in care marfurile care se introduc se considera ca nefiind in teritoriul vamal din punct de vedere al drepturilor si al taxelor vamale si nu sunt supuse controlului obisnuit al vamii".

Zona vamala libera reprezinta cea mai completa forma a regimurilor vamale suspensive.

In esenta, prin lege, se prevede ca intr-o zona bine delimitata a teritoriului national sa poata fi introduse marfuri in vederea preluarii si comercializarii lor, in principiu, pe terte piete, fara aplicarea restrictiilor tarifare si netarifare al regimului vamal in comparatie cu teritoriul national, corespunzator spatiului rezervat zonei vamale libere.

In practica internationala, facilitatilor de natura vamala le sunt asociate facilitati de natura fiscala, zonele respective purtand denumirea de zone libere.

Scopul infiintarii unei zone de liber schimb este de a inlesni schimburile comerciale si tranzitul international de marfuri si de a facilita colaborarea si cooperarea internationala (prelucrarea unor marfuri, obtinerea unor produse finite, organizarea de expozitii, vanzari- cumparari de marfuri, etc.) pentru care, tara pe teritoriul careia este organizata zona libera, percepe anumite tarife. Crearea de zone libere are in vedere favorizarea dezvoltarii economice prin atragerea de investitii de capital strain. Accesul liber al marfurilor in zona, coroborat cu regimul mai liberal al impozitelor asupra profiturilor realizate in zona, reprezinta premise favorabile atragerii de capital strain in zonele libere. Acestea sunt conditii necesare stimularii investitiilor straine, nu insa si suficiente.

Pentru ca o firma comerciala sa decida insa o investitie trebuie ca aceasta sa estimeze o fructificare superioara a capitalului.

Experienta zonelor libere la nivel mondial a dovedit ca un element care franeaza lansarea si, ulterior, dezvoltarea lor este deplasarea exagerata a profitului lor spre activitatea de depozitare, in defavoarea activitatilor de prelucrare industriala orientate spre export. Numai acele zone comerciale libere au supravietuit, care, pe baza avantajelor initiale oferite, s-au orientat cu consecventa spre dezvoltarea activitatilor de prelucrare spre export. Pe de alta parte, zonele libere industriale s-au dovedit viabile numai in masura in care serviciile oferite prin structura organizatorica existenta au fost mentinute prin calitate, operativitate si selectivitate la nivelul de crestere a cerintelor utilizatorilor acestor zone.

Compatibilitatea dintre avantajele comerciale si financiare ale zonelor, cerintele obiective ale proceselor tehnologice din ramurile industriale implementate in interesele economice ale utilizatorilor interni si externi ai zonei, conduc, de regula, la un 'optim de utilizare'.

4.2 Regimul juridic al zonelor libere

In lucrarea "Legislatia actuala a investitiilor[1]" Dan Ciobanu apreciaza ca pot fi recunoscute doua caracteristici generale pentru toate zonele de liber schimb si anume:

"regimul national", sistemul de drept al statului pe teritoriul caruia sunt create zonele libere nu se aplica, in intregime, in perimetrul delimitat al zonei libere;

"regimul de exceptie", sistemul de drept al statului respectiv contine prevederi care aplica exclusiv acelei zone libere.

Normele juridice din regimul national, care continua sa se aplice zonei libere, formeaza impreuna cu normele juridice cuprinse in regimul de exceptie, ceea ce se numeste regimul juridic zonei libere.

Articolul 1 din Legea nr.84/21 iulie 1992 privind regimul zonelor libere publicata in M.O. nr.182/24 iulie 1992 dispune ca 'in porturile maritime si in cele fluviale ale Romaniei, in lungul Canalului Dunare - Marea Neagra, al altor canale navigabile si in teritoriile din apropierea punctelor de trecere a frontierei, se poate institui regimul de zona libera.

Asadar, regimul juridic al zonelor libere se aplica unor perimetre precis delimitate ale teritoriului national. Deci, conceptul de zona libera este teritorial.

Existenta zonelor libere nu afecteaza unitatea si indivizibilitatea teritoriului Romaniei, intrucat aceste concepte constitutionale nu impun uniformizarea reglementarilor juridice pe intreg spatiul (terestru, maritim si aerian) in care se exercita suveranitatea statului. Nimic nu constrange Parlamentul ca, in exercitiul puterii legislative, sa adopte reglementari juridice pentru portiuni diferite ale teritoriului Romaniei, cu respectarea dispozitiilor constitutionale[2].

In zonele libere, marfurile straine sunt considerate din punctul de vedere al aplicarii drepturilor de import al masurilor de politica comerciala la import, ca marfuri care nu sunt situate pe teritoriul Romaniei atata timp cat nu sunt importate. Acestea nu pot fi plasate sub un alt regim vamal si nici nu pot fi folosite sau consumate in alte conditii decat cele prevazute de reglementarile vamale.

In ceea ce priveste marfurile romanesti, acestea pot fi introduse in zonele libere cu respectarea conditiilor stabilite pentru exportul de marfuri.

Stationarea marfurilor in zonele libere nu este limitata in timp.

4.3 Facilitati si restrictii in zonele libere

Facilitatile[3] acordate in cadrul zonelor libere sunt de trei tipuri, asadar, avem:

facilitati vamale;

facilitati fiscale;

facilitati comerciale.

Fiecare categorie in parte reprezinta o reglementare speciala, vizavi de dreptul comun care continua sa se aplice, in integritatea sa, in restul teritoriului national, adica pe teritoriul vamal.

Facilitati vamale

Legiuitorul distinge urmatoarele categorii de facilitati vamale:

traficul de marfuri si alte bunuri cu tari straine si

traficul de marfuri si alte bunuri cu teritoriul vamal al Romaniei.

Cat priveste tarile straine, art.l3 din Legea nr.84/1992 dispune, in parte, ca "mijloacele de transport, marfurile si alte bunuri provenite din strainatate sau destinate altor tari, care se reintroduc in/sau se scot din zonele libere, sunt exceptate de plata taxelor vamale si a impozitelor"

Textul de lege reglementeaza doua categorii de activitati, respectiv:

transportul de mijloace de transport, marfuri si alte bunuri din tari straine;

exportul de mijloace de transport, marfuri si alte bunuri de catre tari straine.

In ultima situatie nu este suficient de clar daca mijloacele de transport, marfurile si alte bunuri destinate altor tari trebuie sa fi fost fabricate in zona libera respectiva, ca o conditie sine qua non pentru exportul lor fara plata taxelor vamale, sau daca de aceeasi scutire se bucura si mijloacele de transport, marfurile si alte bunuri care au fost importate, in zona libera, numai in scopul de a fi reexportate de aici cu facilitatile vamale respective.

In ceea ce priveste traficul de bunuri in si pe teritoriul vamal al Romaniei, reglementarea este nu numai diferita de aceea a traficului international, dar si nuantata de destinatia bunurilor respective.

Astfel, sunt scutite de taxe vamale:

materialele si accesoriile romanesti care intra in zonele libere si sunt folosite pentru fabricarea unor bunuri, cu conditia de a fi indeplinite formalitatile de export;

bunurile romanesti care se utilizeaza pentru constructii, reparatii si intretinerea de obiective in teritoriul zonelor libere;

bunurile tranzitate pe teritoriul vamal, dintr-o zona libera intr-alta.

Sunt supuse taxelor vamale:

mijloacele de transport, marfuri si alte bunuri, de origine romana sau de import, provenite din teritoriul vamal al Romaniei (art. l6 din Legea nr.84/ 1992).

Facilitati fiscale:

Facilitatile fiscale se refera atat la bunuri cat si la activitati. Facilitatile fiscale care se refera la bunuri se regasesc in art.13 din Legea nr.84/1992, articol care prevede ca "mijloacele de transport, marfurile si alte bunuri provenite din strainatate sau destinate altor tari, care se introduc in/sau se scot din zonele libere, sunt exceptate de la plata impozitelor".

Facilitatile fiscale care se refera la activitati se regasesc in art.l4, alin.1 din Legea nr.84/1992, articol care prevede ca "pentru activitati desfasurate in zonele libere, agentii economici sunt scutiti de plata impozitelor pentru circulatia marfurilor, a accizelor si a impozitului pentru profit pe toata durata actiunii".

Facilitati comerciale:

Facilitatile comerciale se regasesc in art.20 alin.1 din Legea nr.84/1992, articol care dispune ca "toate operatiunile financiare legate de activitati desfasurate in zonele libere se fac in valuta liberconvertibila acceptata de Banca Nationala a Romaniei" (fac exceptie operatiunile financiare ce se efectueaza in perioada realizarii constructiilor si obiectivelor din zonele libere, care se pot efectua si in lei).

Facilitatile vamale, fiscale si comerciale ale zonelor libere atrag interesul multor persoane fizice si juridice, din tara si strainatate, inclusiv al acelora care nu au putut obtine licenta pentru operatiuni. De aceea, protectia regimului juridic al zonelor si a ordinii de drept stabilite in perimetrele lor se impune cu necesitate.

Restrictii in zonele libere

Legea nr.84/1992 prevede, in mod expres si explicit urmatoarele restrictii. Prima dintre ele se regaseste in art.28, articol ce dispune in legatura cu uzul cladirilor aflate interiorul zonelor libere, si anume ca aceste cladiri nu pot fi folosite ca locuinte.

Pentru personalul care lucreaza in interiorul zonelor libere se pot prevedea numai spatii pentru desfasurarea activitatii de paza, cantine si restaurante.

A doua restrictie se regaseste in art.30 si se refera la masuri profilactice; mijloacele de transport, marfurile si alte bunuri, care se introduc, se afla sau se scot din zonele libere, precum si activitati desfasurate in aceste zone sunt supuse, dupa caz, normelor sanitare fitosanitare, sanitar-veterinare si protectie a mediului.