Derivativele si managementul riscului

Derivativele si managementul riscului

1. Acoperirea riscurilor prin derivative

Un derivativ este un contract care da unei parti un drept asupra unui activ fundamental sau asupra unei valori lichide a unui activ, la o data oarecare fixata in viitor. Cealalta parte este obligata prin contract sa satisfaca datoria corespunzatoare. Un derivativ este un instrument contingent, deoarece el este alcatuit dintr-o transpunere a unui instrument financiar bine determinat sau a unui bun. Derivativele ofera celor doua parti mai multa flexibilitate decat schimbul activelor fundamentale, deoarece ele se vand pe piete bine stabilite.

De exemplu, un investitor care detine un volum de obligatiuni si doreste sa le vinda peste 6 luni, pentru a se asigura impotriva fluctuatiilor pretului acestui titlu, va putea vinde (pozitie scurta) un ˝future˝ pe obligatiuni, la 6 luni. Future consta dintr-un numar standard de obligatiuni, care va fi shimbat peste 6 luni la un pret negociat pentru ziua cind future va fi vandut. Agentul care cumpara future de obligatiuni detine o pozitie lunga, si este obligat prin contract sa cumpere obligatiunile peste 6 luni, pretul contractului future va reflecta prima ceruta de catre cumparator pentru asumarea riscului fluctuatiilor pretului acestui titlu. Fundamentalul sunt obligatiunile; contractul futures reprezinta dreptul contingent. Daca obligatiunile reale au fost vandute, investitorul initial, detinatorul va acoperi incertitudinea fluctuatiei pretului si poate sa-si asume orice cost de cautare a unui cumparator pentru un contract la distanta. Future creste flexibilitatrea pietei, deoarece el este vindut pe o piata determinata.

Derivativele principale sunt: furures, forwards, aranjamente forward pe rata, optiuni si swaps.

Suplimentar, exista instrumentele de piata necotata (over the counter, OTC) constituita pentru clienti individuali, constand din rate ale dobanzii, swap pe valuta (caps, floors, collars) si alte instrumente legate de swap.

Piata derivativelor a cunoscut o crestere rapida, utilizarea lor de catre banci fiind concentrata in bancile mari. Pentru banci derivativele sunt angajamente in afara bilantului, deci capitalul necesar pentru a finanta instrumentul este mai mic decat daca banca ar dori sa finanteze instrumentul insusi, insa nu toate elementele din afara bilantului sunt derivative ( de exemplu, liniile de credit in asteptare, garantiile efectelor de comert).

Diferenta esentiala dintre managementul riscului asociat derivativelor si acela asociat riscului bancar traditional este ca inainte de aceste inovatii financiare, bancile se preocupau in principal cu evaluarea riscului de credit, si dupa crizele datoriei din lumea a treia de o forma speciala a acestui risc, riscul suveran. In present, bancile continua sa imprumute tarile, corporatiile, firmele mici si populatia, dar pot utiliza derivativele pentru a transfera diferitele riscuri intre diferitii participanti, derivativele actionand ca intermediari in managementul riscului.

Cresterea utilizarii derivativelor de catre banci inseamna ca managementul trebuie sa aiba o abordare mai larga, adica, sa reprezinte doar managementul activelor-pasivelor din bilant, ci si managementul riscurilor care apar datorita derivativelor. Aranjamentele in afara bilantului imbunatateste transparenta riscurilor, asa ca managementul riscului poate fi o actiune de baza in cadrul oricarei banci.

2. Caracterizarea principalelor derivative

v         Futures

Un future este un contract standardizat care negociaza schimbarea sau livrarea a ceva, precum un active financiar, la o anumita data specificata in viitor. Contractul este omogen, specificand cantitatea si calitatea, timpul si locul livrarii, metoda de plata. Riscul de credit este mai mic decat in cazul forward si swap, deoarece contractul se caracterizeaza prin vanzarea zilnica, si ambele parti trebuie sa fixeze limita colateralului pentru a sustine, a achita orice schimbare a valorii.

Utilizarea futures pentru acoperirea, sa spunem, a riscului ratei dobanzii poate determina cresterea riscului bazelor, risc ca fluctuatiile preturilor futures sa difere de miscarile preturilor activului acoperit. Riscul bazelor, fundamentalelor cresc datorita volatilitatii ratelor dobanzii, ilichiditatii si ineficientei pietelor.

v           Forward

Un forward este un aranjament de a cumpara sau a vinde un activ, la o data viitoare, pentru un pret determinat, in perioada pentru care a fost stabilit aranjamentul. Forwards nu sunt standardizate, ele fiind personalizate, pentru a corespunde obiectivelor managementului riiscului contrapartilor. Valorile acestor contracte sunt mari si ambele parti sunt expuse riscului de credit, deoarece valoarea contractului nu este acoperita pana la maturitate, din aceasta cauza forwards sunt, de regula, incredintate corporatiilor de credit, firmelor financiare, investitorilor institutionali, guvernului.

v           Forward pe rata

Acest aranjament reprezinta un contract in care doua parti sunt de acord asupra asupra platii cursului sau ratei dobanzii intr-un depozit imaginar sau scadenta specificata la data achitarii. Principalul este negociat, dar niciodata schimbat, contractul fiind achitat in numerar. Daca aranjamentele forward implica ratele dobanzii, forward pe rata ofera vanzatorului contractului oportunitatea sa se acopera impotriva caderii viitoare a ratelor dobanzii, in timp ce cumparatorul este protejat fata de riscurile viitoare ale ratelor dobanzii.

v           Optiunile

Optiumile sunt contracte unilaterale, care obliga numai pe vanzator asupra unei optiuni. Detinatorul unei optiuni are dreptul, dar nu si obligatia de a cumpara sau vinde o cantitate negociata dintr-un active financiar, la un pret stabilit, inainte sau la o data certa. Cumparatorul pierde numai prima pe care o plateste brokerului sau conisionul, putand in mod potential sa castige dindin orice miscare neta favorabila pe pieta fundamentalelor. Vanzatorul obtine comisionul, insa se expune la pierderi nelimitate, in cazul in care pretul de exercitare coboara sub pretul la vedere al pietei.

Optiunile pot fi legate impreuna pentru a crea contracte optionale de baza, precum caps, floors, collars. Presupunem ca un cumparator emite o hartie comerciala pe termen lung, cu rata variabila, expunandu-se la riscul cresterii ratei dobanzii.

Pentru a se acoperii impotriva acestui risc partenerii procedeaza astfel:

cumparatorul poate cumpara un cap, platind o prima, care inseamna ca dobanda platita nu va depasi rata cap prestabilita;

vinzatorul poate cumpara un floor, care-i permite sa se acopere impotriva caderii ratei imprumutului sub un anumit nivel;

se cumpara un cap si se vinde simoltan un floor, sau invers, realizindu-se un collars, care permite partilor sa reduca prima sau cheltuiala initiala.

Optiunile valutare sunt asemanatoare contractelor forward, cu exceptia faptului ca in calitate de optiuni acestea pot fi utilizate pentru acoperirea impotriva fluctuatiilor valutare in perioada licitarii unui contract.

v               Swaps

Acestea sunt contracte care permit schimbarea unui flux de lichiditati, de numerar legat de obligatiile financiare dintre doua parti. Instrumentele principale sunt ratele dobanzii, valutele, actiunile. Ca si forward, swaps sunt aranjamente bilaterale, prin care se urmareste realizarea obiectivelor specificate ale managementului riscului, ele expunand ambele parti la riscul de credit.

Baza unui swap de rata dobanzii este principalul fundamentalului unui imprumut sau deposit intre doua contraparti, prin care o parte accepta sa plateasca celeilalte suma negociata referitoare la platile cu dobanzile, in perioada de viata a contractului, intr-o moneda specificata.

Un swap valutar incrucisat de rata a dobanzii este un swap intre un flux cu rata fixa exprimat intr-o valuta si un flux cu rata flotanta exprimat in alta valuta, contractul exluzand platile principalului.

Swapul valutar reprezinta un contract intre doua parti care schimba atat platile cu principalul, cat si cu ratele dobanzii aferente obligatiilor dintre ele exprimate in valute diferite.

Ca si in cazul celorlalte derivative, una din ratiunile swap o constituie acoprirea impotriva riscurilor, clientii putand restructura ratele sau valutele si deci pot acoperi exisrtenta expunerilor generate de tranzactiile financiare, atractivitatea instrumentului constind adesea in faptul ca nu afecteaza linia de credit a clientului in aceeasi masura ca un imprumut bancar.

v         Derivative hibride

Aceste derivative, relativ recente, sunt combinatii ale instrumentelor prezentate mai sus, precum bilete (hartii de valoare) cu rata flotanta, facilitati pe emisiunea biletelor, optiuni in contracte swap. De exemplu, intr-o optiune in contract de swap detinatorul are dreptul, dar nu si obligatia sa intre intr-un contract de swap, la o data specificata, in viitor. Un creditor, precum o banca, poate cumpara o optiune pe un swap de rata a dobanzii care-l va proteja impotriva declinului general a ratelor dobanzii.

Potentialul de risc al derivativelor

Toate aceste instrumente financiare se refera la un risc de credit asociat lor, indeosebi la riscul de contraparte, acesta fiind riscul ca o contraparte sa nu-si indeplineasca obligatiile contractuale, mai degraba decat riscul incapacitatii de plata la un aranjament de imprumut, banca realizand o analiza atenta a riscului contrapartii inainte de a cumpara o optiune de la un client, sau de a intra intr-un aranjament de swap.

Orice banca care se ocupa cu derivative se expune la riscul de piata, fie deoarece negociaza schimburi determinate, fie ca in cazul OTC exista o miscare adversa a preturilor activului de baza. De exemplu, in cazul optiunilor, o banca trebuie sa se confrunte cu un risc de piata teoretic nelimitat, care este generat de modificarea preturilor activelor de baza, in contractele de swap, riscurile de piata crescand deoarece ratele dobinzii si cursurile se pot schimba din momentul in care swapul este incheiat.

Derivativele expun bancile de asemenea, la riscul de lichiditate, indeosebi in cazul tranzactiilor swap pe piete valutare multiple, in plus bancile expunandu-se la riscul operational, de frauda sau de neglijenta, si la riscul legal, in cxazul in care autoritatile modifica regulile contractuale.

Operand cu derivative, bancile se confrunta cu o serie de riscuri aparte de riscul de credit, insa acestea sunt prezente mai mult in cazul bancilor care opereaza pe pietele globale, datorita riscului de volatilitate a cursurilor si dobanzilor.

Principala contributie a acesor derivative la managementul riscului consta in posibilitatea delimitarii riscurilor, facandu-le mai transparente, inainte de aparitia acestor insrtrumente aceste riscuri fiind captive in evaluarea imprumutului. In present, se realizeza evaluarea individuala a fiecarui risc, in negocierea noilor instrumente bancile accentuand aspectele managementului riscului lor in fata clientilor. Evaluarea fiecarei optiuni, swap sau forward pe rata se bazeza pe caracteristicile individuale ale fiecarei tranzactii si ale fiecarei relatii cu clientul.

Bancile ofera aceste produse clientilor ca serviciu cu taxa de baza, fiind importanta clarificarea utilizarilor diferite ale acestor instrumente, banca putand recomanda clientilor care este cel mai indicat instrument pentru acoperirea unui risc particular, cumparand sau vanzand instrumental in interesul clientului.

Corporatiile nonfinanciare sunt atrase de aceste instrumente deoarece acestea imbunatatesc managementul riscurilor financiare, de exemplu, pot utiliza derivativele pentru acoperirea impotriva riscurilor de rata si de curs, costurile putand fi reduse prin folosirea swap-ului pe rata (rata flotanta la swap pentru o rata fixa). Totusi, din ce in ce mai mult, derivativele sunt utilizate pentru operatiuni speculative, in acest caz problema este de ce aceste instrumente sunt utilizate in actiuni speculative de catre o corporatie, cu toate ca este corect sfatuita de catre banca.

Adesea, firmele pretind ca bancile nu le explica complet riscurile potentiale pe care le creaza derivativele si nici nu le dezvaluie metodele de evaluare care ar putea fi folosite pentru a putea stabili pretul acestor derivative.

Este necesar ca utilizatorii derivativelor sa cunoasca pentru ce este utilizat instrumentul, adica este destinat acoperirii sau speculatiei. In plus, toate partile aranjamentului de acoperire prin derivative trebuie sa se intrebe daca un instrument utilizat pentru acoperirea unei pozitii expune celalta parte la noi riscuri.