EVOLUTIA PRINCIPALELOR IMPOZITE

INDIRECTE IN ROMANIA IN PERIOADA

1994-1999

Relatiile intre impozitele indirecte, preturi si inflatie

In principiu impozitele indirecte, reprezentand o parte componenta a pretului

de vanzare a bunurilor si a pretului serviciilor prestate, se suporta de consumatori. Orice modificare a cotei de impozit determina un efect mecanic asupra pretului de vanzare a bunurilor sau asupra pretului serviciilor prestate.

Politica fiscala trebuie sa tina seama de aceasta influenta, deoarece in aceasta relatie exista si riscul ca unii agenti economici sa fie tentati ca in conditiile, reducerii unor cote de impozit indirect sa nu reflecte aceasta reducere si in pretul de vanzare, obtinand astfel un profit fara efort economic.

De asemeni, politica fiscala trebuie sa aiba in vedere si conditionarea dintre fiscalitate si inflatie in sensul ca pe de o parte la stabilirea influentelor asupra veniturilor fiscale, se tine seama de coeficientul de inflatie, iar pe de alta parte fiscalitatea poate fi folosita ca un instrument antiinflationist, avand in vedere efectul acesteia asupra preturilor de vanzare. Fiscalitatea poate fi folosita pentru a influenta inflatia prin volumul cererii, care se caracterizeaza printr-un surplus al consumului in raport cu oferta. In aceasta situatie va fi vorba de o crestere a impozitelor indirecte astfel incat sa se reduca veniturile consumatorilor.

Impozitele indirecte, taxa pe valoarea adaugata, accizele, taxele vamale si alte taxe legale cu acest caracter, sunt partea cea mai importanta a veniturilor fiscale. Cresterea acestor impozite indirecte conduce la cresterea inflatiei, intrucat prin cresterea preturilor produselor se va reduce venitul real al consumatorilor. Ascest efect poate fi ameliorat pe seama cresterii salariilor sau a indexarii acestora.

Taxa vamala de import pe care o suporta importatorul are in unele cazuri rol de egalizare cu pretul marfurilor similare indigene sau in alte cazuri poate oscila in functie de politica de restrictionare sau de favorizare a unor importuri.

Ca tendinta, se observa si preocuparea tarilor importatoare de a recupera valoarea taxei vamale de import de la exportatori.

Specialistii in finante publice sustin si demonstreaza ca orice crestere a impozitelor indirecte conduc la reducerea venitului disponibil al indivizilor si implicit reduce consumul de bunuri provenite din venitul disponibil.

Reducerea venitului disponibil al indivizilor, conduce la scaderea venitului national, ceea ce genereaza presiuni nesatisfacatoare asupra pretuilor si salariilor, asupra ratei somajului, cum si asupra utilizarii capacitatii de productie.

Majorarea cotelor de impozitare indirecte sau introducerea de noi impozite si taxe indirecte, cu tendinta de a majora veniturile bugetare - asa cum s-a intamplat in Romania cand incepand cu 1 iulie 1993 s-a introdus TVA-ul si unele accize in locul impozitului pe circulatia marfurilor, a condus la aparitia unor efecte inflationiste in lunile care au urmat. Intrucat concomitent cu aceste tendinte de majorare cu orice pret a veniturilor bugetului, a avut loc si legalizarea liberalizarii adaosului comercial, pentru a se reduce procesul inflationist au fost necesare masuri de contracarare pe care le-a luat ulterior Guvernul Romaniei.

De asemeni, atunci cand se majoreaza taxele vamale de import, daca importatorul nu poate obtine o reducere a pretului de la exportatorul cu care este in relatie, el majoreaza pretul bunurilor impotate cu taxa vamala achitata si pe care o va suporta consumatorul final al acestor bunuri.

In Romania se apreciaza ca fiind mai indicata solutia perceperii de impozite directe intr-o proportie mai mare decat in prezent, deaorece acestea raspund mai bine cerintei de echitate fiscala verticala decat impozitele indirecte.

Impozitele pe bunuri si servicii sunt proprotionale cu cheltuielile consuma-torilor dar asa cum s-a mai aratat - sunt regresive in raport cu veniturile acestora. Avantajul oferit de nivelul scazut al cheltuielilor cu asezarea si perceperea impozitelor pe consum nu compenseaza dezavantajul provocat de faptul ca ele impovarazeaza mai ales persoanele cu venituri mici, iar sporirea cotelor antreneaza majorari de preturi si tarife.

In statele din Uniunea Europeana impozitele indirecte (impozitele pe consum) se stabilesc de catre organele comunitare (Consiliul Uniunii Europene), in timp ce impozitele directe sunt de competenta autoritatilor din fiecare stat national.

Deci, se poate spune, ca in elaborarea strategiei Romaniei in domeniul impozitelor indirecte si directe, este necesar sa se cunoasca experienta tarilor dezvoltate si experienta tarilor in tranzitie, fara insa a se copia modelul strict al vreunei tari intrucat conditiile difera de la stat la stat.

Politica fiscala, in mod singular nu are posibilitatea de a asigura stabilitatea economica in conditiile unui somaj in crestere si a unei rate inalte a inflatiei. In acest context statul trebuie sa foloseasca in procesul de asigurare a stabilitatii economice si instrumentele monetare cu efecte imediate in realizarea de investitii si pentru cresterea productiei, sa structureze cheltuielile publice in scopul atingerii obiectivelor privind stimularea productiei si stoparea inflatiei.

Numai o coordonare eficienta intre politica fiscala si instrumentele mentionate mai sus poate avea ca obiectiv fiscal stabilitatea economica concretizata intr-un grad mai mare de ocupare a fortei de munca si o stabilitate a preturilor.

Unele studii au tras concluzii si pe baza raportului intre impozite si Produsul Intern Brut si invers. Primul raport exprima sarcina fiscala pe o anumita perioada luata in analiza, in raport cu cresterea economica. O singura tara cu un raport impozit/PIB ridicat, poate intrece performantele de crestere ale unei tari cu un raport impozit/PIB mai redus atunci cand activitatea de crestere economica este descurajata sau atunci cand se impun rate inalte de impozitare asupra celor mai productive segmente ale populatiei.

Reducerea impozitelor trebiie insotita de o serie de masuri prealabile sau concomitente, dintre care mentionam:

trecerea prealabila de la monetizare la alte surse de finantare ale deficitului fiscal, respectiv in situatia in care structurile financiare sunt insuficiente, deficitul bugetar va fi finantat in mare parte prin monotizare. Daca in cele din urma impozitele scazute conduc la o inflatie mai rapida datorita scaderii sruselor de venit la buget, acest rezultat poate anula beneficiile pe care sectorul privat ar putea sa le realizeze in cadrul unui program de impozitare stimulatoare.

Evitarea imprumuturilor guvernamentale succesive pentru finantarea deficitului, pentru a nu determina eliminarea investitiilor private prin cresteri ale ratelor dobanzilor pozitive;

Sincronizarea introducerii impozitelor scazute cu masurile de politica monetara si cu nivelul real al ratei de schimb. O reducere a ratelor de impozitare nu poate stimula suficient productia daca politic monetara deflationista si rata de schimb reala supraevaluata exercita presiuni puternice in directia opusa;

Trecerea de la impozite inalte la impozite stimulatoare trebuie realizata in mod gradual prin imbunatiri progresive in structura impozitelor etc.

Concluzii desprinse din evolutia principalelor impozite indirecte si

directe pe perioada 1994-1999

In evolutie, comparand prevederile din bugetul de stat pe 1994, reiese ca veniturile pe total au crescut de 9,6 ori, iar in structura impozitele indirecte au crescut de 14 ori, comparativ cu impozitele directe care au crescut numai de 5 ori.

Mentionand aceleasi criterii de comparatie, in cadrul impozitelor indirecte cea mai mare crestere a avut-o taxa pe valoarea adaugata (a crescut de 14 ori, de la 2.266 miliarde lei la 28.016 miliarde lei), si accizele care au crescut de 29 ori (adica de la 598 miliarde lei a ajuns la 17.613 miliarde lei. In cadrul impozitelor directe, cresterea cea mai mare a avut-o impozitul pe salarii (a crescut de 2,66 ori, de la 3.221 miliarde lei cat s-a realizat in anul 1994 la 8.273 miliarde lei cat s-a prevazut an bugetul de stat pe 1999.

Evolutiv, in perioada 1994-1999 ponderea in venituri totale a taxei pe valoare adaugata, a accizelor si a taxelor vamale a crescut de la 26%, 9,0% si 6% cat era in 1994 la 32,2%, 20,3% si rspectiv 10% cat s-a prevazut pe 1999. Ponderea impozitului pe salarii a scazut la aceleasi date de la 28% la 9,55.)

Structura impozitelor totale in anul 1994

Structura impozitelor in veniturile totale in anul 1995

Structura impozitelor in veniturile totale in anul 1996

Structura impozitelor in veniturile totale in anul 1997

Structura impozitelor in veniturile totale in anul 1998

Structura impozitelor in veniturile totale in anul 1999

Despre evolutia impozitelor indirecte fata de PIB

Impozitele indirecte sunt instituite de stat asupra vanzarilor de marfuri si prestarilor de servicii. Cotele utilizate pentru calcularea acestor impozite nu sunt diferentiate in functie de venitul, averea sau situatia personala a celor ce cumpara marfuri sau apeleaza la servicii ce fac obiectul impozitelor indirecte. Drept urmare, impozitele indirecte lasa impresia ca afecteaza, in aceeasi masura, veniturile tuturor categoriilor sociale. In realitate ele afecteaza in mod deosebit veniturile celor cu venituri mici, deoarece impozitele indirecte se percep, de regula, la vanzarea bunurilor de larg consum. Deci, impozitele indirecte nu afecteaza veniturile nominale, ci numai pe cele reale, micsorand puterea de cumparare.

Ele cuprind: taxa pe valoarea adaugata, accizele, taxele vamale, impozitul pe spectacole s.a. Dintre acestea ma voi referi la primele trei.

Voi prezenta si o evolutie a ponderii impozitelor indirecte in totalul veniturilor bugetare si in PIB pe perioada 1994-1999:

Ponderea impozitelor indirecte in totalul veniturilor bugetului de stat:

Ponderea impozitelor indirecte in PIB:

Despre evolutia ponderii taxei pe valoarea adaugata

Adaptarea economiei romanesti la mecanismul economiei de piata presupune si infaptuirea reformei fiscale al carei prim moment s-a realizat prin inlocuirea impozitului pe circulatia marfurilor cu taxa pe valoarea daugata.

Ordonanta Guvernului nr.34/25/08.1997 aduce modificari la Capitolul V din O.G.nr.3/1992 cu pivire la cotele de impozitare. La punctul C, operatiuni asupra carora se aplica cota 0 se prevede in plus:

trecerea mijloacelor de transport, de marfuri si de calatori cu mijloace de transport fluvial specializate, intre Romania si alte state vecine:

trasnportul si prestarile de servicii accesorii transportului, aferente marfurilor din impot, efectuate pe parcurs extern si pe parcurs intern pana la punctul de vamuire si de intocmire a declaratiei vamale:

livrarile de bunuri destinate utilizarii sau incorporarii in nave si aeronave care presteaza transporturi internationale de personal si de marfuri;

prestarile de servicii efectuate in porturi si aeroporturi, aferente navelor de comert maritim si pe fluvii internationale, precum si aeronavelor apartinand companiilor de transport straine;

reparatiile la mijloacele de transport contractate cu beneficiarii din strainatate;

alte prestari de servicii efectuate de agentii economici cu sediul in Romania, contractate cu beneficiari din strainatate, in conditii stabilite prin Hotararea Guvernului:

materialele, accesoriile si alte bunuri care sunt introduse din teritoriul vamal al Romaniei, in zonele libere, cu indeplinirea formalitatilor de export; redeventele si chiriile aferente terenurilor si constructiilor din zonele libere.

Aceasta ordonanta modifica si capitolul privind obligatiile platitorilor. S-au adus urmatoarele modificari si completari prevederilor anterioare:

la factura sau alt document legal aprobat se va anexa copia certificatului de platitor de taxa pe valoarea adaugata, pentru livrarile de bunuri si prestarile de servicii cu valoarea taxei pe valoarea adaugata mai mare de 50.000.000 lei.

Agentii economici platitori de taxa pe valoarea adaugata scutiti de obligatia emiterii facturii in cazurile prevazute de ordonanta la cererea cumparatorilor, sunt obligati sa emita chitanta fiscala pe care vor inscrie: suma incasata, numarul si data documentului prin care s-a efectuat plata de catre beneficiar.

Tot la obligatiile platitorilor dar la litera D: "Cu privire la plata taxei pe valoarea adaugata" se prevede un nou punct - sa achite taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor din import introduse in tara in regim de leasing corespunzator sumelor si termenelor de plata prevazute in contractele inchiriate pentru perioada de leasing"

Modificari aduce si Ordonanta Guvernului pentru modificarea O.G.nr.3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata nr.2 din 20.01.1998, Subcapitolul IV: Operatiuni scutite: se modifica punctul A c): "Liber profesionistii autorizati, care isi desfasoara o activitate in mod individual, precum si persoanele fizice si asociatiile familiale autorizate sa desfasoare activitati pe baza liberei initiative"

In ce priveste cotele de impozitare avem:

"Cota de 22% pentru operatiunile privind livrarile de bunuri, transferurile imobiliare si prestarile de servicii, din tara si din import;

"Cota redusa de 11% pentru carne comestibila, peste, lapte, farini etc. Se suspenda plata taxei pe valoarea adaugata la organele vamale, pe termen de 60-120 de zile pentru utilajele, instalatiile echipamentele, masinile industriale si agricole importate pentru efectuarea de investitii"

De la 1 martie 2000, cota de 19% si cota 0 (zero).

Grafic, ponderea taxei pe valoarea adaugata in PIB in creste de la 3.125 miliarde lei in 1995 la 13.100 miliarde lei in 1999:

Despre evolutia accizelor in totalul PIB

La 01.07.1993 s-a introdus o lege care a reglementat doua forme ale impozitelor speciale de consumatie si anume: accizele la unele produse din import si din tara si impozitul la titeiul din productia interna si gazele naturale.

Pentru bunurile introduse in tara de persoanele fizice neinregistrate ca agenti economici, valorificate prin societati comerciale, baza de impozitare o reprezinta contravalorea ce se cuvine deponentului pentru bunurile vandute in consignatie.

Pentru carburantii auto din productia interna livrati prin societatile comerciale PECO cu capital majoritar sau integral de stat, platitorii de accize sunt aceste societati. Pentru carburantii livrati direct din rafinarii de catre alti beneficiari decat sistemul PECO, accizele sunt datorate de rafinarii.

In ordinul nr.444/1994 se stabileste incadrarea in cotele de accize si in clasele de tigarete, si produse din tutun din productia interna si din import. Pentru cele de calitate superioara cota de acciza este de 300%, pentru cele de calitate medie cota de acciza era de 70%, iar pentru cele de calitate inferioara cota acciza era de 45%.

Prin Ordonanta Guvernului nr.35/30.01.1998 s-au modificat regimul accizelor si a altor taxe indirecte stabilite prin O.U.G.nr.82/1997, la urmatoarele produse: benzina premium, regular si normala, benzina fara plumb, motorina auto, titei si gaze naturale.

Constituie contraventii urmatoarele fapte:

refuzul de a pune la dispozitia organelor de control evidenta privind calcularea accizelor sau a impozitului la titeiul din productia interna si gazele naturale, dupa caz, datorate bugetului de stat:

nerespectarea obligatiei de a tine evidentele privind calculul si varsarea accizelor sau a impozitului la titeiul si gazele naturale din productia interna, dupa caz, datorate bugetului de stat;

nedepunerea la termen a decontului de impunere privind accizele sau impozitul la titeiul si gazele naturale din productia interna dupa caz.

Cotele sau sumele fixe sunt unice atat pentru produsele realizate din productia interna cat si pentru cele din import. In aceasta consta si diferenta esentiala fata de TVA. Accizele preced TVA, fiind incluse in baza de impozitare a TVA.

In continuare voi prezenta evolutia ponderii in PIB a accizelor intre anii 1994-1999:

In perioada 1994 - 1997, ponderea accizelor in PIB a descrescut de la 7.5 % in 1994 la 1,3 % in 1997, dupa care creste la 1,5 % in 1999.

Despre evolutia taxelor vamale fata de PIB

In categoria impozitelor indirecte o pondere o detin si taxele vamale percepute asupra importului de marfuri. In conditiile economiei romanesti, taxele vamale reprezinta un mijloc de stimulare a exportului si de largire a cooperarii economice cu alte state, asiurand si folosirea avantajelor participarii Romaniei la diviziunea internationala a muncii si intensificarea schimburilor economice si stiintifice cu alte tari.

Taxele vamale la import sunt prevazute in tariful vamal de import al Romaniei, fiind exprimate in procente si se aplica la valoarea in vama a marfurilor importate exprimate in lei, se percep de catre organele vamale si se varsa la bugetul de stat. Ele au rolul de a alimenta bugetul statutului cu venituri, de a limita importul de marfuri, si deci posibilitatea ca marfurile indigene sa fie concurate de cele straine.

Schema cu clasificarea taxelor vamale, in functie de mai multe criterii, se prezinta astfel:

La fixarea nivelului taxelor vamale se tine seama de diferentele existente intre costul si pretul unei marfi pe piata nationala si,respectiv, pe pita externa. In vederea corectarii acestor diferente, taxele vamale pot indeplini succesiv si functii de egalizare a nivelului preturilor, de protectie a unor ramuri ale economiei, in functie de interesele nationale.

Valoarea vamala este formata din pretul de import transformat in lei la cursul oficial. Taxele vamale se calculeaza si se incaseaza pe baza tarifului vamal. Tariful vamal reprezinta un nomenclator al produselor supuse taxelor vamale si nivelul acestor taxe percepute asupra fiecarui produs sau grupa de prouse in parte, fiind componenta principala a regimului vamal al unei tari.

In practica vamala se utilizeaza mai multe tipuri de tarife vamale si anume:

tarife vamale alfabetice (englez, francez, german etc.);

de import de export de tranzit

tarife vamale stabilite dupa originea marfurilor

		a) Dup[ felul operatiunii economice

La trecerea frontierei de stat, marfurile si orice alte bunuri sunt supuse vamuirii de catre autoritatile vamale.

Bunurile se introduc sau se scot din tara numai prin birourile vamale. Aceste marfuri sunt supuse operatiunii de vamuire si raman sub supraveghere vamala pana la acordarea liberului de vama. La introducerea sau la scoaterea din tara a marfurilor prezentate la urma, autoritatea vamala stabileste un regim vamal. Regimul vamal cuprinde totalitatea normelor ce se aplica in cadrul procedurii de vamuire, in functie de scopul operatiunii comerciale si de destinatia marfii.

Regimurile vamale sunt definitive sau suspensive.

Din categoria regimurilor vamale definitive fac parte:

importul care consta in introducerea marfurilor in circuit economic:

exportul care consta in scoaterea marfurilor din tara;

introducerea si scoaterea din tara de bunuri apartinand calatorilor sau altor persoane fizice necomerciante.

Regimurile vamale suspensive sunt:

tranzitul marfurilor;

antrepozitul marfurilor;

perfectionarea activa a marfurilor;

transformarea sub control vamal a marfurilor;

admiterea temporara a marfurilor;

perfectionarea pasiva a marfurilor.

Evolutia taxelor vamale in PIB, grafic, se prezinta astfel:

Asa cum o demonstreaza cifrele, cea mai mica pondere din PIB au avut-o taxele vamale din anul 1995, cand politica statului in acest domeniu =i-a pus o puternica amprenta (0,14 %). Ponderea cea mai mare a taxelor vamale in PIB s-a inregistrat in anul 1998 (1,6 %).

Pentru cele trei naturi de venituri indirecte, in perioada 1994 - 1999, in PIB, prima sensuri diferite, respectiv - asa cum s-a aratat - ponderea T.V.A. creste, cea a accizelor descreste iar ponderile periodice ale taxelor vamale descresc in perioada 1994 - 1997 si cresc in perioada 1998 - 1999.

Baza de calcul, respectiv valoarea PIB in perioada 1994 - 1999 este aceeasi pentru cele trei naturi de venituri analizate si anume:

O importanta influenta asupra concluziilor trase pana acum la impozitele o au si cauzele care au determinat cresterea valorii PIB.

Despre evolutia unor impozite directe comparativ cu evolutia impozitelor indirecte aratata mai sus.

Despre evolutia impozitul pe salarii fata de PIB

Daca facem o scurta trecere in revista a anilor posrevolutionari se poate observa ca impozitul pe salarii ocupa ori primul loc, ori al doilea loc ca pondere in totalul veniturilor bugetare. Pana in 1993, deci inainte de introducerea TVA-ului, impozitul pe salarii ocupa primul loc in ierarhia tuturor impozitelor.

Dupa Revolutia din decembrie 1989 incepand cu anul 1991 cotele la impozitul pe salarii au ajuns pana la 45%. Impozitul pe salarii, inlocuieste impozitul pe fondul total de retribuire din 1977, al unitatilor de stat, cooperatiste si obstesti.

Grafic, evolutia ponderii impozitului pe salarii fata de PIB se prezinta astfel:

In evoultie, ponderea impozitului pe salarii in PIB a descrescut de la 6,47 % - cat era in 1994 - la 4,67 %. Ponderea impozitului pe salarii in totalul veniturilor bugetului =i in PIB a fost influentata de politica guvernului in domeniul privatizarii, reducerilor de personal, majorarilor de salarii , reactivarii =omerilor, stimularii diferitelor sectoare etc.

Majorarile de salarii dispuse de guvern =i de conducerile administrative din sectorul privat, din sectorul cu capital mixt precum =i din sectorul de stat, conducand la o noua tran=a de venit, determina =i o majorare a cotei =i implicit a impozitului pe salarii dat la bugetul de stat.

Pe de alta parte, masurile de restructurare economica (falimentul unor agenti economici, disponibilizarile de personal, trecerile in =omaj etc) au condus la reducerea veniturilor bugetului =i implicit la diminuarea ponderii acestui gen de venit in totalul veniturilor in PIB. Modificarile produse in perioada 1994 - 1999 in nivelurile de venituri salariale, produse in numarul de salariati =.a., determina schimbari de ponderi, nu numai in veniturile bugetului de stat, ci =i in veniturile bugetului asigurarilor sociale =i in veniturile fondurilor speciale care au ca baza de calcul volumul salariilor.

Prezint in continuare evolutia transelor de venit impozabil =i cotele de impozit incepand cu luna octombrie 1994, apoi iulie 1996 =i septembrie 1997, care conduc la majorarea veniturilor bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale =i ale fondurilor speciale.

Transele de venit impozabil si cotele de impozit -

aplicabile incepand cu luna octombrie 1994

Transele pe venit impozabil si cotele de impozit

care se vor aplica incepand cu plata drepturilor salariale

pentru luna iulie 1996

- lei -

Transele de venit impozabil si cotele de impozit - aplicabile

incepand cu luna septembrie 1997

Despre evolutia impozitului pe profit in perioada 1994 - 1999 =i a ponderii acestuia in PIB

Legea nr.12/1991 asigura participarea tuturor agentilor economici persoane juridice la formarea veniturilor bugetului public in raport cu marimea profitului obtinut.

"In forma initiala, impozitul pe profit a fost conceput ca un instrument fiscal nou, inlocuind numeroasele impozite existente in aceasta materie. Pe parcurs, au fost adoptate noi reglementari: astfel, in aplicarea art.37 din Legea 31/1990 privind societatile comerciale, care prevede acordarea pentru asociati a unei cote-parti din profit sub forma de dividend, proporitional cu participarea la capitalul social, a fost instituit impozitul pe dividende.

A aparut necesara, cu timpul, perfectionarea cadrului juridic al impozitarii profitului. In acest scop, a fost adoptat O.G.nr.70/1994 privind impozitul pe profit intrata in vigoare la data de 01.01.1995"

Impozitul pe profit are un rol important in cresterea ponderii impozitelor directe in sistemul fiscal roman. In acelasi timp prin modul in care era reglementat impozitul pe profit in Ordonanta nr.70/1994, se urmarea prea timid a se stimula activitatile agentilor economici producatoare de profit. In acest scop se prevedea o cota de nivel relativ ponderat de 385, iar agentii economici din domeniul agriculturii, cota de impozit era redusa, de 25%.

In perioada 1990-1999 impozitul pe profit a avut o evolutie oscilatorie a ponderii in PIB, dupa cum urmeaza:

Despre evolutia impozitului pe veniturile obtinute de liber-profesionisti

meseriasi si de alte persoane fizice independente

In scopul satisfacerii continue a cerintelor de produse si servicii pentru populatie, cat si al folosirii eficiente a resurselor de materii prime si materiale, precum si cresterii gradului de utilizare a fortei de munca s-a creat cadrul juridic de promovare a liberei initiative in sectoare de industrie mica si servicii, conform Decretului-lege nr.54/1990, publicat in M.O.nr.20/06.02.1990.

Astfel persoanele fizice pot fi autorizate sa desfasoare activitati independente in domeniul serviciilor sau realizarii anumitor produse.

Subiectii impozitului sunt liber-profesionistii, meseriasii care produc sau executa lucrari pentru populatie, precum si orice alte persoane care executa lucrari pe cont propriu, conform Decretului nr.153/1954 privitor la impozitul pe veniturile populatiei, cu modificarile ulterioare, publicat in M.O.nr.22/11.04.1954.

Obiectul impunerii tl constituie veniturile in bani si in natura obtinute pe teritoriul Romaniei, adica provenite dintr-o activitate care incepe, se desfasoara sau se termina in tara ori provin din valorificarea unor drepturi in tara, sub orice forma.

Impozitul pe veniturile realizate de oamenii de litere, arta si stiinta are ca obiect veniturile realizate sub forma baneasca din drepturi de autor, conform HCM nr.345/1970 (art.8) privind reglementarea unor impozite pe veniturile populatiei, publicata in M.O. nr.41/30.04.1970, modificate prin H.G.nr.625/1993 din M.O.nr.275/29.11.1993.

Pentru ca persoanele ce realizeaza aceste venituri sunt incadrate in munca, de unde obtin salarii pentru activitatea permaneneta pe care o desfasoara, se impune o delimitare intre cele doua categorii de venituri.

Pentru determinarea venitului impozabil Ministerul Finantelor poate stabili cotele forfetare de cheltuieli ce urmeaza a fi scazute din venitul brut, cote ce pot ajunge aana la 20%. Veniturile impozabile din drepturi de autor ale artistilor plastici profesionisti, se determina prin scaderea din veniturile brute realizate a unei cote forfetare de cheltuieli de 50%, cota ce in cazul compozitorilor si muzicologilor este de 40%.

3. Evolutia veniturilor pe total si in structura la nivelul judetului

Prahova in perioada 1994-1999

Judetul Prahova detinand o pondere economica insemnata in economia tarii, contribuie intr-o mare masura si la realizarea veniturilor bugetelor de stat si local, ale bugetului asigurarilor sociale si ale fondurilor speciale.

De la an la an au existat factori cu actiune similara insa au existat si situatii specifice fiecarei perioade ca efect al aplicarii unor ordonante guvernamentale sau a unor conjucturi economice si politice. Indiferent de sensul acestor fenomene ele au avut implicatii si asupra sistemului fiscal, atat in ce priveste volumul veniturilor bugetului de stat si local, ale bugetului asigurarilor sociale si ale fondurilor speciale, cat si asupra nivelului cheltuielilor acestor bugete si fonduri.

In perioada 1994-1999 executia bugetara in judetul Prahova s-a derulat prin trezoreriile locale si prin trezoreria judeteana, in stransa colaborare cu celelalte directii si servicii din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat, cu respectarea prevederilor Legii Finantelor, ale legilor anuale de aprobare a bugetului de stat, precum si a celorlalte instructiuni ale Ministerului Finantelor.

Asa cum reiese din graficul ce urmeaza, totalul veniturilor bugetului de stat ce se realizeaza pe raza judetului Prahova, au crescut de la 370 miliarde lei in 1994 la 5634 milirde lei, in 1999, cresterile avand un accent mai mare incepand cu anul 1997 cand volumul acestor venituri au fost de 2248 miliarde lei, ajungand la 3535 miliarde lei in 1998 si respectiv la 5634 miliarde lei in 1999.

Pe natura de venituri cele mai mari cresteri, in 1999 fata de 1994 s-au inregistrat la accize (de la 38 miliarde lei la 2621 miliarde lei) si aceasta incepand indeosebi cu anul 1998, la Taxa pe valoare adaugata de la 124 miliarde lei cat s-a realizat in 1994 la 1993 miliarde lei in 1999) si aceasta incepand tot din 1998, impozitul pe salarii a ajuns la un volum de 432 miliarde lei fata de 153 miliarde lei cat s-a inregistrat in 1994 etc.