EXCURS ISTORIC - BURSE DE VALORI

Inainte ca bursele de valori sa se dezvolte in forma actuala, "marfurile" negociate in aceste institutii au fost contractele financiare transmisibile.

Aceste titluri de valori au capatat importanta economica inca de la inceputul Evului Mediu. In nordul Italiei, in vreme ce Renasterea ajunsese la apogeu, iar noile fluxuri comerciale devenisera tot mai evidente, a aparut nevoia unor forme de negociere institutionalizate pentru creantele legate de vanzarea marfurilor si exprimate in diverse monede. Bursele cele mai vechi au fost create, prin urmare, exclusiv in slujba comertului mondial. Documentul cel mai vechi se refera la tranzactiile cvasibursiere de la Lucques din anul 1111, in Italia de Nord, care era cel mai mare centru comercial al Europei. Inscrisurile comerciale au constituit primele marfuri dematerializate pentru care a fost creata o piata speciala. Prin anul 1111, comerciantii, curtierii si alti agenti de schimb se intalneau in Piata San Martino din Lucques pentru tranzactii cvasibursiere.

Prima bursa care a aparut la nord de Alpi a fost instalata la Bruges in 1409. Denumirea institutiei este atribuita familiei Van der Bőrse aflata in acest oras, pe considerentul ca cele trei pungi de bani (Bourses) gravate in piatra pe frontispiciul hanului lor, loc unde se negociau periodic metale pretioase si, mai tarziu, hartii de valoare, ar sta la originea denumirii de bursa. Coincidenta sau nu, acelasi semn - punga cu bani, la borsa - era utilizat in orasele italiene Genova, Florenta si Venetia, pentru a indica locul unde se incheiau chiar tranzactii (in special, cu valori). In aceste orase, din nordul Italiei, se negociau, inca din secolul al XIV-lea, titluri pentru imprumuturile de stat emise in 1328. Acest fapt ne permite sa apreciem ca locul de nastere al primelor burse, in sensul de locuri unde se intalneau bancherii, negustorii, agentii de schimb si curtierii pentru a incheia tranzactii in mod public, poate fi atribuit oraselor-state Genova, Florenta si Venetia.

Mult timp dupa aceea, bursele nu s-au putut dezvolta decat in centrele comerciale foarte importante, adica, aproape in exclusivitate, in marile porturi. Pe langa intensitatea activitatii comerciale in zona, reusita activitatii bursiere presupunea existenta unor mari intreprinderi economice stabile si respectarea unor obligatii contractuale, necesitand un aport institutionalizat bine consolidat, girat de autoritati demne de incredere.

Societatea Indiilor Orientale este considerata prima societate pe actiuni cu grad mare de capitalizare, cu actiuni negociate la Bursa din Amsterdam, fondata in 1611, ea fiind prima bursa de actiuni de capital din lume.

Aceste tipuri de titluri de valori faceau obiectul unui comert intens. O alta mare premiera in evolutia burselor a fost Bursa de Obligatiuni de la Frankfurt care, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, avea rolul sefului de registru de subscriere a imprumuturilor; cu ceva timp mai inainte, in 1779, Maria Thereza a Austriei lansase primul imprumut de 1.000 de obligatiuni a cate 1.000 de forinti fiecare cu o maturitate de 8 ani si o dobanda de 4,5% pe an.

Incet, incet, bursele s-au dezvoltat si ca instrument de finantare a statului, veniturile fiscale nefiind suficiente pentru a acoperi cheltuielile angajate de guvernanti pentru constructii somptuoase sau campanii militare. Dar, ascensiunea irezistibila a burselor si orientarea lor generala catre tranzactionarea actiunilor de capital n-a avut loc decat la inceputul secolului al XIX-lea, odata cu debutul industrializarii. Inceputul industrializarii a creat un numar de intreprinderi cu capital mare, iar forma juridica de societate anonima s-a impus. Aceste actiuni de capital au furnizat materia prima a tranzactiilor bursiere moderne. In acea epoca, nenumarate intreprinderi au fost integral finantate prin bursele de valori, inca de la infiintarea lor. Astfel, in secolul al XIX-lea, bursele au jucat un rol-cheie in industrializarea Europei si a Americii de Nord. Aproape fiecare oras cu oarecare importanta vroia atunci sa aiba propria sa bursa pentru a-si finanta dezvoltarea economica. Autoritatile publice incurajau aceasta evolutie care favoriza emiterea de titluri de imprumut de mare anvergura. Inainte de primul razboi mondial, bursele din tarile europene se numarau cu sutele. Numai in Marea Britanie si Germania existau mai bine de cate 20 de burse de valori in fiecare tara, iar o tara europeana cu dimensiuni reduse avea de la 7 la 9 burse de valori.

In Asia si America Latina, bursele de valori au avut in secolul al XIX-lea un rol mai putin important in avantul economic decat in Europa. Ele au marcat inceputul transformarii Japoniei dintr-un stat agrar, feudal si autarhic intr-o putere industriala moderna. In 1865, cand s-a pus problema infiintarii burselor in Japonia, nu existau deloc fonduri de capital financiar pe plan intern, la fel ca in Romania dupa anul 1989. Impozitele erau platite de japonezi in natura, de obicei, in orez. Le-a revenit burselor rolul de a colecta rarele capitaluri financiare disponibile si de a le pune in serviciul industrializarii tarii, decisa de guvern, aproape exclusiv prin imprumuturi, la inceput mai mici. Pusa in functiune la 15 mai 1878, Bursa din Tokyo (Tokyo Stock Exchange Co.) n-a capatat un renume international decat mult dupa cel de-al doilea razboi mondial. Ascensiunea ei la rangul celor mai mari burse de capital din lume a avansat in acelasi ritm cu miracolul economic nipon din deceniile anilor 1960-1980, cand, temporar, a intrecut Bursa din New York.

Fondata in 1773, Bursa din Londra nu este printre cele mai vechi piete financiare ale lumii, dar, in timpul lungii guvernari a reginei Victoria, a devenit cea mai importanta bursa de capital din lume. In Europa, ea si-a pastrat rolul de lider pana astazi. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, Frankfurt avea rangul de principal centru financiar al lumii, pozitie de care a fost deposedat in secolul al XIX-lea.
De-a lungul secolelor, Amsterdam a contat ca principala bursa de hartii comerciale din lume. Initial, localul bursier avea ca loc de tranzactii o curte interioara, amintind de un teatru antic, asa ca pe timp de ninsoare sau ploaie, "lichiditatea" pietei era serios afectata.

Dupa un debut modest ca piata financiara de importanta locala, New York Stock Exchange si-a castigat un renume international abia dupa razboiul de secesiune si a avut o contributie hotaratoare la industrializarea Statelor Unite.

In 1972, a avut loc o alta premiera in dezvoltarea burselor de valori: deschiderea Pietei Internationale Monetare din Chicago (International Monetary Market) consacrata contractelor financiare la termen. Este vorba, in primul rand, de contracte la termen asupra devizelor pentru a suplini disparitia sistemului de cursuri valutare fixe si, apoi, de contracte la termen asupra metalelor pretioase si asupra dobanzilor.

Bursa si libertatea cuvantului constituie icoana capitalismului in toate tarile est-europene, dupa caderea Zidului Berlinului, din noiembrie 1989. Fara a mai avea rabdare, fiecare tara estica isi doreste propria ei piata de capital.

De la Budapesta la Varsovia, trecand prin Praga sau Vilnius, nebunia bursiera devine contagioasa. Nici macar Katmandu nu i-a scapat! Dupa Nepal, China, inca inchistata si renumita ca insensibila la "perversiunile" sistemului capitalist, s-a contaminat si ea de aceasta frenezie, intrand in joc cu mai multe sali bursiere, deschise in orase ca Shanghai sau Shenzen.

La 21 iunie 1990, reprezentanti ai majoritatii burselor europene si americane se reuneau in Ungaria ca sa asiste la redeschiderea oficiala a primei burse din Europa de Est, dupa o intrerupere de patruzeci de ani. Invitatii se inghesuiau intr-o sala mica, echipata cu computere, unde circa treizeci de operatori negociau, mai ales, obligatiuni, dar si actiunile a vreo zece societati. Obiectivul era, desigur, dezvoltarea acestei piete care trebuia sa devina, inainte de toate, unul din mijloacele care sa sustina importantul program de privatizare a intreprinderilor de stat. Iata insa ca, o data depasita atractia pentru noutate, autoritatile maghiare se lovesc de doua probleme: cea economica si cea culturala. Ungurii sunt prea putin dispusi sa economiseasca, preferand sa investeasca in singurul plasament ce li se pare rentabil: devizele straine. In plus, sunt putin cei ce cunosc mecanismele ce stau la baza functionarii economiei de piata si foarte putini cei ce au notiuni despre tranzactiile bursiere. Prospectul de prezentare ce a fost distribuit participantilor la aceasta inaugurare insista asupra acestei lipse de cultura economica: "1948 este anul in care a fost inchisa Bursa din Budapesta, in contextul transformarii socialiste a tarii. In deceniile ce au urmat, au crescut mai multe generatii care nu au primit nici o informatie despre rolul si functiile economice ale bursei". Ca sa inlature aceste lacune, autoritatile au in vedere un amplu proces de educare, care sa initieze oamenii in domeniul economiei de piata si al institutiilor acesteia.

Daca Bursa din Ungaria n-a putut sa-si recapete vechea cladire, ocupata acum de televiziune, multumindu-se sa-si imparta sediul cu o banca, cea din Polonia a preferat sa inlocuiasca un simbol cu altul, instalandu-se in fostul sediu al Partidului Comunist. La ultimele etaje ale unui imobil masiv din Varsovia, in culori sumbre, decolorate, computerele au luat locul fotoliilor de piele, al mesei lungi si al grelelor draperii rosii. Traditionalele uniforme militare, mantalele kaki impodobite cu medalii, au fost inlocuite cu un nou tip de uniforma, cea purtata de golden boys, cu bretele si camasa in dungi, cu telefonul mobil in mana, in continua cautare de informatii pretioase.

La 2 iulie 1991, inaugurarea acestei tinere piete a coincis cu o "explozie" a cursului pentru cinci valori cotate. "N-am facut-o intentionat!", declara, pentru a se scuza, directorul bursei - ca sa inlature din start orice banuiala de manipulare a cursurilor.

In tabelul 1.1. am prezentat clasificarea la nivelul anului 1991 a principalelor piete bursiere internationale in functie de capitalizarea bursiera.

Tabelul 1.1

mil. USD

Sursa: Securities Industry Association, Stock in Trade

Reaparitia altor burse din Europa Centrala continua de atunci intr-un ritm sustinut, cu Praga, in aprilie 1993, Vilnius (Lituania) in septembrie al aceluiasi an si Kiev (Ucraina) cateva luni mai tarziu. Daca Budapesta a optat la redeschidere pentru asistenta americana, restul burselor s-au orientat, pentru asistenta tehnica, spre Paris. Tehnica franceza a servit ca model si bursei din Beirut, cand Libanul a hotarat, in 1995, sa-si refaca o piata bursiera in locul celei distruse de razboi.

In Asia, tendinta este alta. Daca privatizarea constituie motorul dezvoltarii pietelor din Europa de Est, revirimentul chinez este datorat mai mult incercarii de atragere a capitalurilor locale, precum si, mai ales, a celor straine, care sa finanteze reusita "socialismului de piata". Experienta este, totusi, limitata geografic. La inceputul anului 1990, guvernul de la Beijing decidea deschiderea a doua burse experimentale, una la Shenzen, in provincia Canton, cealalta la Shaghai. Dupa patru ani, bilantul este impresionant: dupa statisticile oficiale, China ar avea 25 de milioane de actionari, 2% dintre chinezi cumparand actiuni. Dar aceste succese nu s-au realizat fara unele excese. La Shenzen, in vara lui 1992, autoritatile au trebuit sa faca fata unor veritabile rascoale. Incidentele au izbucnit atunci cand multimea a aflat ca s-au produs fraude la vanzarea certificatelor care dadeau dreptul de participare la loteria ce urma sa determine viitorii actionari. Atrasi de vanzarea acestor certificate, mii de chinezi au intrat clandestin in aceasta zona foarte bine controlata.

La Shanghai, in incinta bursei instalate in holul unui vechi hotel colonial domneste calmul, insa nu se poate spune acelasi lucru si despre boutiques-urile agentilor de schimb presarate in tot orasul. In aceste dughene, usor de reperat dupa multimea de oameni care le inconjoara, se ofera, fara incetare, actiuni la vanzare sau la cumparare, iar activitatea nu se opreste niciodata, fiindca, in aceasta aglomeratie de 12 milioane de locuitori, exista 4 milioane de actionari. Entuziasmul este atat de mare, incat, in august 1994, de exemplu, valorile cotate la bursa si care au revenit chinezilor au crescut cu 110%, ca reactie la o decizie a autoritatilor bursiere de a limita numarul intreprinderilor care sa aiba acces pe piata, cu intentia de a nu le pastra decat pe cele mai atragatoare. Aceasta masura ar fi trebuit sa aiba un efect direct asupra cursurilor, care ar fi fost mai bine sustinute de prezenta unui numar mai mic de valori pe piata.

Alaturi de pietele mature ale Comunitatii Europene, ale Statelor Unite si Japoniei, apar mereu piete noi, in plina dezvoltare, mai mult sau mai putin promitatoare. Motorul lor principal este indicele cresterii economice, caruia i se adauga parametri ce depind de situatia politica, de gradul de liberali-zare economica sau de numarul societatilor cotate sau susceptibile de a fi introduse in randul celor cotate.

Calificate multa vreme ca "piete exotice" datorita indepartarii lor geografice si, uneori, reglementarilor "folclorice" care le caracterizeaza, ele castiga, treptat, credibilitate. Sunt numite, astfel, "piete in dezvoltare", desi acest termen este destul de vag, iar aceasta "eticheta" este aplicata unui numar mare de cazuri. Specialistii nu au cazut de acord asupra numarului exact de piete care ar corespunde acestei definitii. Adeseori, prezentate ca tari cu economie in tranzitie, la granita dintre epoca agricola si cea industriala, aceste tari capteaza atentia investitorilor in aceeasi masura in care ii si nelinistesc, fiindca acolo se pot obtine castiguri considerabile, dar si pierderi pe masura, pentru ca nici un agent, chiar daca este expert pentru tara respectiva, nu poate lua in calcul evenimentele imprevizibile care pot surveni oricand, influentand cursurile. Astfel, anul 1993 a fost un an fericit pentru investitorii brazilieni, Bursa din Rio de Janeiro marcand o crestere cu 4.913%, pe cand in America de Nord, in aceeasi perioada ea nu urca decat cu 7%. Invers, caderea peso-ului mexican, in primele zile ale anului 1995, a fost o grea lovitura pentru Bursa din Mexico, ale carei cursuri au scazut vertiginos.

"Inexistent in urma cu 10 ani, capitalul strain investit in actiuni si obligatiuni, in tinerele economii din Asia, America Latina sau Europa de Est, a explodat - trecand de la 6-8 miliarde de dolari pe an, in 1980, 32 miliarde, in 1992 si la 65 de miliarde de dolari, in 1993, devenind, astfel, prima sursa de finantare externa pentru aceste tari.

Astazi, 500 de intreprinderi cotate la bursa, apartinand unor tari care se dezvolta rapid, beneficiaza de o capitalizare bursiera superioara celei de-a 500-a societati cotate in Wall Street. Raportata la produsul national brut pe locuitor, piata bursiera joaca un rol mai mare in Malaysia, India, Thailanda si Mexic, decat in tarile importante ca Franta, Germania sau Olanda. Chiar daca pentru multe din acestea lipsa de lichiditati ramane inca o problema, volumul tranzactiilor s-a marit de 50 de ori in ultimul deceniu. Aceasta explozie evidentiaza si mai mult limitele tehnice ale acestor piete, din care nu prea poti iesi in caz de urgenta".

Romania, aflata la intersectia a numeroase drumuri comerciale, a reprezentat intotdeauna un important nod comercial

Primele burse de comert au fost infiintate la Bucuresti si Braila in secolul al XIX-lea, dupa modelul francez. Printre cele mai importante momente aparute in desfasurarea activitatii bursiere in Romania se pot enumera

In 1840 apare Codul de Comert prin care mijlocitorii sunt grupati in categorii distincte ce se bucura de monopolul cartagiului pentru afacerile respective.

In 1880 Camera de Comert si Industrie evidentiaza ca existenta unei burse conduce la fixarea cursurilor monetare si a efectelor pe baza mecanismului cerere - oferta.

In 1881 este votata Legea burselor, mijlocitorilor de schimb si mijlocitorilor de marfuri. Legea se referea la modul de infiintare a burselor de valori mobiliare si stabilea principalele operatiuni ce se pot efectua.

La 16 septembrie 1882 ia fiinta Bursa de la Iasi, a caror cotatii si comentarii privind efectuarea tranzactiilor se publicau in "Curierul Financiar".

La 1 decembrie 1882 se infiinteaza Bursa de la Bucuresti. Ziarele "Romanul" si "Curierul Financiar" publica cotatiile burselor, precum si stiri economice si politice din tara si strainatate.

In 1883 apare un crah financiar ca urmare a cresterii numarului celor ce nu puteau face fata platilor, plasamentele devenind nesigure. Desi s-au facut repetate modificari la lege, aceasta nu a inlaturat letargia in care au intrat bursele. Cauza majora a colapsului sistemului bursier romanesc s-a datorat monopolizarii tranzactiilor de catre un grup restrans de mijlocitori lipsiti de profesionalism si onestitate, precum si de inexistenta unor mecanisme de inregistrare si control.

In 1904 este votata o noua lege prin care se instituie corporatia bursei compusa din reprezentantii comerciantilor operatori pe Bursa si ai societatilor ce detin titluri inscrise la cota. Se infiinteaza totodata Camera de Arbitraj, iar Comitetul Bursei intocmeste o serie de regulamente interi-oare prin care erau prevazute reguli stricte de acces la Bursa si pedepse disciplinare pentru abateri. Se infiinteaza noi burse la Braila, Galati, Constanta.

In perioada 1900 - 1906 industria romaneasca concentrata la Bucuresti cunoaste o apreciabila dezvoltare prin formarea unor trusturi, monopoluri si carteluri, precum si o acumulare de fonduri ce permit dezvoltarea bancilor si a altor institutii de credit.

In anul 1907, an marcat de instabilitate politica in domeniul agricol, Bursa din Bucuresti a reusit sa mentina cursul titlurilor, cu exceptia celor cu venit fix.

In perioada 1916 - 1918, in timpul primului razboi mondial, Bursa a fost inchisa, tranzactiile efectuandu-se prin banci comerciale sau la Targul Bursier de la Cafeneaua Schreiber de pe Lipscani. Preturile actiunilor, in special in industria petroliera, au inregistrat scaderi enorme.

In octombrie 1918 se redeschide Bursa Oficiala de Efecte, Actiuni si Schimb.

Intre 1919 si 1925 se dezvolta o piata activa a aurului si iau amploare tranzactiile cu actiunile de transport, bancare si de asigurari.

In august 1929 intra in vigoare o noua lege a burselor, autor fiind Virgil Madgearu. Prin aceasta lege bursele sunt declarate institutii publice sub controlul si supravegherea Ministerului de Industrie si Comert. Stabilitatea leului a avantajat activitatea bursiera.

In decembrie 1929 crahul bursier din New York a determinat criza economica din 1929 - 1933 cu implicatii negative la toate bursele din lume.

In 1932 bursele romanesti inregistreaza cele mai joase cotatii istorice.

Sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a dus la inchiderea pietei de capital si a Bursei de Valori din Romania.

In anul 1948, dupa instaurarea proprietatii de stat, activitatea bursiera din Romania a incetat, iar administrarea activelor burselor de marfuri si valori a fost preluata de catre statul roman

Revolutia din 1989, care a insemnat o noua cotitura importanta in istoria tarii noastre, a impus cu acuitate, prin programul de reforma ce i-a urmat si necesitatea recladirii pietei de capital si a institutiilor acesteia, printre care si Bursa de Valori Bucuresti.

Astfel, dupa o perioada de intrerupere de 50 de ani Bursa de Valori Bucuresti s-a redeschis la 23 iunie 1995 prin fondarea Asociatiei Bursei de catre 24 de societati de valori mobiliare, iar la 20 noiembrie 1995, cu sprijinul unor experti din Canada, Bursa de Valori Bucuresti si-a inceput activitatea in mod efectiv, avand inscrise la cota 6 societati comerciale de valori mobiliare, in cadrul unei singure sedinte pe saptamana.

Faptul ca Romania nu a beneficiat de o piata bursiera timp de o jumatate de secol a facut ca procesul de dezvoltare sa inceapa de la zero, fara a beneficia de experienta proprie in domeniu.

Pentru crearea pietei bursiere Romania a pornit de la experienta si practica din statele dezvoltate, dar a beneficiat si de ajutorul unor organisme internationale din S.U.A., Canada, Marea Britanie, Uniunea Europeana[2].

Cadrul normativ realizat pentru infiintarea B.V.B a avut in vedere preluarea in legislatia romaneasca a principiilor europene, astfel ca piata bursiera din Romania sa poata participa la realizarea unei piete europene integrate a valorilor mobiliare. Piata bursiera din Romania a fost initiata prin promulgarea Legii 31/1990 privind societatile comerciale. Aceasta a asigurat dizolvarea cadrului economic socialist intr-un cadru bazat pe societatile de capitaluri ca emitenti de actiuni si obligatiuni.

Intrucat societatile comerciale au apelat la economiile populatiei pentru infiintare sau majorarea capitalului social, se poate spune ca 1990 a fost anul aparitiei pietei primare de capital.

Adoptarea Legii 58/1991, privind privatizarea societatilor comerciale, a facilitat ca in 1992 sa se emita si sa se distribuie certificate de proprietate in forma materializata la purtator.

Intrucat nu a existat o piata secundara organizata pentru certificatele de proprietate, acestea au fost valorificate pe "piata gri" devenita activa. Lipsa alternativelor de plasament a condus la proliferarea jocurilor piramidale urmata de prabusirea lor, ceea ce a creat confuzie la nivelul investitorilor institutionali. Tot ca urmare a Legii 58/1991 au luat fiinta cele 5 fonduri ale proprietatii private cu institutia "investitorului de portofoliu". In acelasi an s-a realizat prima oferta publica de actiuni contra numerar din cadrul procesului de privatizare; oferta a fost efectuata de Agentia Nationala pentru Privatizare si Banca Romana pentru Dezvoltare, cu sprijinul unei societati de consultanta din Marea Britanie, fiind considerata ca o actiune de mare succes.

Catre sfarsitul anului 1992 a luat fiinta Agentia Nationala pentru Titluri de Valoare (A.N.T.V.), ca directie in Ministerul Finantelor si simultan in B.N.R. s-a creat Centrul de Proiectare si Implementare a Pietelor de Capital (embrionul viitoarei Burse de Valori Bucuresti).

Prin aparitia Ordonantei nr. 18/1993 privind reglementarea tranzactiilor nebursiere cu valori mobiliare si organizarea unor institutii de intermediere a luat fiinta Agentia Valorilor Mobiliare (A.V.M.) prin transformarea A.N.T.V.

Prin Hotararea Guvernului nr. 788/1993 au fost aprobate Regulamentul privind oferta publica de vanzare de valori mobiliare si Regulamentul privind autorizarea societatilor de intermediere de valori mobiliare si a agentiilor de valori mobiliare. Acestea au determinat cresterea numarului de societati comerciale care au facut oferte publice, fiind totodata completate procedurile de majorare a capitalului social.

Tot in 1993 au aparut fondurile mutuale, categorie importanta de investitori institutionali.

In anul 1994 a fost adoptata Legea nr. 52 privind valorile mobiliare si bursele de valori, in baza careia A.V.M. a fost transformata in Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), ca autoritate administrativa autonoma in subordinea Parlamentului Romaniei. Aceasta a fost chemata sa asigure buna functionare a pietei valorilor mobiliare; sa implementeze sistemul de informare asupra investitorilor si emitentilor; sa stabileasca statutul organizatiilor care asigura functionarea pietei valorilor mobiliare, al intermediarilor profesionisti si al asociatiilor acestora; si sa asigure protectia investitorilor impotriva practicilor abuzive si frauduloase.

Noile reglementari au condus la aparitia Bursei de Valori Bucuresti; a Societatilor de Depozitare si de Registru; a unor Asociatii profesionale cu statul de reglementare, precum si a pietei secundare de tranzactionare RASDAQ, alta decat cea bursiera.

Aceasta lege a asigurat cadrul legislativ al pietei de capital pana in anul 2002, cand a fost promovat noul pachet de legi menit sa initieze armonizarea sistemului legislativ din Romania cu cerintele Uniunii Europene. Din noul pachet de legi fac parte:

Lega nr. 512/12.07.2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 27/2002 privind pietele reglementate de marfuri si instrumente financiare derivate;

Lega nr. 513/12.07.2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 26/2002 privind organismele de plasament colectiv in valori mobiliare;

Lega nr. 514/12.07.2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 25/2002 privind aprobarea statutului C.N.V.M.;

Lega nr. 525/17.07.2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate.

Modificarea cadrului legislativ a marcat o crestere a interesului investitorilor pentru valorile mobiliare emise de societatile comerciale romanesti.

In anul 2003 RASDAQ s-a transformat in Bursa Electronica RASDAQ (B.E.R.), ca societate pe actiuni. Totodata B.V.B. a elaborat un plan de fuziune cu B.E.R., in scopul consolidarii pietei de capital romanesti in perspectiva aderarii tarii noastre la Uniunea Europeana. Procesul de fuziune a fost indelungat si s-a desfasurat in etape. Tot in anul 2003 s-a inceput listarea tranzactiilor primei emisiuni de obligatiuni corporative.

In contextul negocierilor de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, C.N.V.M. a contribuit la elaborarea documentului "Libera circulatie a serviciilor", in care sunt prevazute masuri de transpunere a aquis-ului comunitar pentru sectorul financiar. In acest document se prevedea si elaborarea unei noi legi a pietei de capital, precum si a legislatiei pietei secundare.

Ca urmare, in iunie 2004 a intrat in vigoare Legea nr. 297/2004 privind piata de capital, care reglementeaza infiintarea si functionarea pietelor de instrumente financiare, cu institutiile si operatiunile specifice acestora, precum si a organismelor de plasament colectiv, in scopul mobilizarii disponibilitatilor financiare prin intermediul investitiilor in instrumente financiare. Aceasta lege a realizat un cadru unic de reglementare pe piata de capital in conformitate cu aquis-ul comunitar. Totodata a fost abrogata si legislatia adoptata in 2002, ce nu mai era in concordanta cu standardele europene, scopul final urmarit fiind asigurarea interconectarii cu sistemele de tranzactionare si de compensare - decontare europene.

In iulie 2003 in cadrul Forumului Pietei de Capital desfasurat la Balvanyos s-a statuat ca obiectiv principal al B.V.B. si al B.E.R. consolidarea pietei de capital din Romania prin crearea unei Burse unice.

Consolidarea pietei de capital presupunea realizarea unei singure piete bine capitalizata si lichida, cu un sistem modern de tranzactionare, compensare, decontare, registru si cu reglementari compatibile cu alte Burse europene, care sa raspunda mai bine unui mediu nou concurential.

Prin unificarea celor doua piete s-a urmarit obtinerea unor rezultate pozitive pentru toti participantii la piata, respectiv emitenti, investitori, S.S.I.F., rezultate concretizate in: reducerea costurilor de operare pe piata; cresterea importantei Bursei in economia nationala si in cadrul Burselor din regiune; cresterea capitalizarii bursiere, atat valoric, cat si ca pondere in P.I.B.; aplicarea directivelor Uniunii Europene pentru realizarea unei piete lichide, sigure, accesibile, eficiente si transparente; protejarea drepturilor minoritatilor prin crearea unui sistem alternativ de tranzactionare, pentru valori mobiliare emise de societati care nu indeplinesc cerintele pentru a fi listate pe o piata reglementata conform directivelor Uniunii Europene; supravegherea mai eficienta a operatiunilor bursiere; cresterea sigurantei tranzactiilor prin imbunatatirea managementului riscului.

Intrucat cele doua entitati aveau forme juridice diferite (B.V.B. institutie de interes public, iar B.E.R. societate comerciala pe actiuni) in organizarea fuziunii s-au adoptat doi pasi. Primul a constat in schimbarea formei juridice a B.V.B. din institutie de interes public in societate comerciala pe actiuni. Ca urmare, incepand cu 13 iulie 2005, in temeiul unei norme juridice onerative din legea 208 / 2005, B.V.B. a devenit societate comerciala pe actiuni.

Prin realizarea primului pas B.V.B. - S.A. a obtinut capacitatea juridica de a demara cel de-al doilea pas respectiv fuziunea cu B.E.R., deruland simultan trei categorii de demersuri juridice:

Punerea la punct a detaliilor corporatiste pentru B.V.B. respectiv transpunerea conturilor in planul de conturi specific societatilor comerciale; revizuirea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul in curs; identificarea produselor si serviciilor purtatoare de T.V.A.; constituirea de garantii catre administratori si cenzori; deschiderea registrelor specifice; repozitionarea comisiilor speciale ca entitati deliberative; adoptarea unor regulamente proprii; completarea Consiliului Bursei.

Adunarile Generale ale celor doua societati au aprobat de principiu "fuziunea", imputernicind administratorii acestora sa negocieze in vederea intocmirii si semnarii proiectului de fuziune.

Pregatirea dosarului ca operator de piata si operator de sistem. In acest sens s-au revizuit regulamentele si procedurile proprii referitoare la emitentii si participantii la sistemul de tranzactionare al Bursei; s-a organizat sistemul alternativ de tranzactionare; s-au revizuit regulile privind pietele reglementate ce vor fi operate de societate.

De mentionat ca imediat dupa hotararea de fuziune asumata in 2003, atat B.V.B. cat si B.E.R. au elaborat strategii comune de dezvoltare si promovare, programe comune de cercetare, precum si o pozitie comuna in relatia cu C.N.V.M. si alte autoritati publice.

In 2004 a fost remarcat debutul integrarii operationale, materializat prin alegerea platformei B.V.B. - Horizon ca platforma de tranzactionare a celor mai bune societati listate la B.E.R. Acest proiect a urmarit unificarea principalelor operatiuni pe piata romaneasca de capital, avanpremiera a viitoarei "Piete Reglementate", oferind totodata posibilitatea crearii Sistemului Alternativ de Tranzactionare (ATS).

In iunie 2004 a fost transferat pe platforma B.V.B. un numar de 108 emitenti dupa un grafic convenit de conducerile celor doua Burse. Acestia au ramas listati pe B.E.R. dar procedurile de tranzactionare au fost cele proprii B.V.B.

Pe intreg anul 2004 valoarea tranzactiilor cu emitenti transferati a reprezentat 25 % din cifra totala de afaceri a B.E.R.

In data de 25.05.2005 s-a constituit un nou mecanism de tranzactionare pentru societatile cu o valoare a tranzactiilor mai redusa. Acesta actioneaza ca o piata distincta pe platforma B.V.B. - ARENA avand codul XMBS (Extra Market BER Shares). Desfasurarea tranzactiilor se face prin sistemul de negocieri directe, brokerii introducand cotatii informative. Evenimentul a reprezentat un pas important pentru realizarea fuziunii deoarece XMBS prefigureaza Sistemul Alternativ de Tranzactionare (ATS) care va fi operativ in piata unica.

La 30 noiembrie 2005, actionarii B.V.B. si B.E.R. au hotarat aprobarea fuziunii prin absorbtie, a B.V.B. in calitate de societate absorbanta cu B.E.R. in calitate de societate absorbita

Trebuie mentionat ca simpla realizare a consolidarii prin fuziune a celor doua Burse nu asigura insa saltul calitativ si cantitativ necesar pentru a elimina decalajul fata de Bursele din regiune, fuziunea fiind doar o etapa din strategia de dezvoltare a pietei bursiere din Romania.

De aceea actiunea de consolidare a pietei bursiere din Romania are ca nou obiectiv fuziunea prin absorbtie de catre Bursa de Valori Bucuresti a Bursei Monetar - Financiare si de Marfuri Sibiu. In acest scop in aprilie 2006 Adunarile Generale ale Actionarilor celor doua societati au aprobat fuziunea, insa conditiile juridice pentru realizarea acestui proces nu sunt inca indeplinite. De altfel nici procedurile tehnice si operatiunile necesare procesului de fuziune nu au fost inca elaborate, intre cele doua burse existand inca dispute chiar pe probleme de fond ce privesc capitalul social ori pozitia fiecarei societati in cadrul Bursei unificate. Desi se preconiza ca aceasta fuziune sa aiba loc in primul trimestru al anului 2006, pana in prezent nu a avut loc, iar specialistii celor doua institutii se abtin in a face comentarii publice legate de motivele amanarii.

Un lucru este insa cert. Fuziunea B.V.B. - BMFMS ar reprezenta un pas important in dezvoltarea pietei bursiere romanesti deoarece ar imbunatati substantial pozitia Romaniei in cadrul burselor din Europa Centrala si de Est.

Observatiile dumneavoastra