MODALITATI SI ACORDURI DE PLATA INTERNATIONALE

1. Schema de plata

In orice tranzactie comerciala, scopul urmarit de participanti este diferit in functie de interesele lor. Astfel, vanzatorul va cauta intotdeauna sa recupereze rapid si integral contravaloarea marfurilor exportate, iar cumparatorul sa obtina produsele la cele mai avantajoase preturi si conditii de plata. Intentiile celor doi parteneri in legatura cu decontarea tranzactiei se reflecta sintetic in schema de plata.

Prin schema de plata se intelege modul in care a fost plasat in timp momentul platii in raport cu momentul livrarii marfii sau efectuarii prestatiei. In principal, plata poate fi realizata in avans, la livrare (imediat) sau pe credit (la termen). Aceste modalitati pot fi utilizate individual sau combinat.

Plati in avans

A v a n s u l reprezinta o suma de bani platita de importator exportatorului inainte de livrarea marfii sau efectuarea prestatiei. Din punct de vedere economic, avansul constituie un credit fara dobanda acordat de cumparator vanzatorului.

Avansul poate apare:

à ca o plata integrala a marfii ce urmeaza a fi livrata. Acestea sunt cazuri relativ rare care apar pentru achitarea unor marfuri care conjunctural au o cerere deosebita (cereale, petrol). Importatorul (care efectueaza plata in avans) poate cere exportatorului, pentru certitudinea efectuarii livrarii, o garantie bancara de buna executare a contractului.

à ca o parte din suma pe care cumparatorul urmeaza sa o plateasca vanzatorului. Pentru exportator aceasta forma reprezinta o modalitate de asigurare a unei parti din resursele valutare necesare realizarii produsului, iar pentru importator certitudinea in realizarea produsului comandat.

Plata in avans presupune si precizarea unor elemente:

Ø      procentul platii in avans se stabileste in contract sub forma unei cote procentuale din valoarea intregii marfi ce urmeaza a fi livrata;

Ø      momentul platii avansului poate fi stabilit la un anumit termen de la semnarea contractului sau pana la o data limita, nerespectarea acestui termen atragand dupa sine decalarea celorlalte momente economice ale contractului (livrarea, punerea in functiune etc.);

Ø      modalitatea de acoperire a avansului in practica se folosesc doua metode:

proportional cu fiecare livrare pana la acoperirea lui integrala (spre exemplu daca avansul este de 10% din valoarea intregii marfi, atunci la fiecare livrare se achita de catre importator doar 90% din contravaloarea lotului).

avansul se socoteste acoperit cu valoarea primelor livrari, dupa care celelalte loturi se platesc de catre importator integral.

Ø      restituirea avansului este obligatorie indiferent din vina cui se reziliaza contractul. De aceea, in contract trebuie sa se precizeze dobanda pe care vanzatorul o va plati cumparatorului in momentul restituirii avansului. Dobanda se calculeaza pe perioada dintre momentul acordarii avansului si cel al restituirii lui. In momentul acordarii, avansul nu este purtator de dobanda.

Ø      garantarea restituirii avansului pentru cresterea sigurantei, importatorul poate solicita exportatorului o garantie bancara de restituire a avansului.

Ø      modalitatea de plata a avansului presupune o forma de decontare simpla si ieftina (incasso simplu sau ordin de plata) deoarece importatorul nu are nici un risc in acest moment cu privire la respectarea conditiilor privitoare la marfa, iar exportatorul stie ca intarzierea platii avansului atrage dupa sine decalarea tuturor celorlalte obligatii contractuale.

O categorie speciala de avansuri sunt "platile progresive" care nu se restituie decat in situatia in care rezilierea contractului are loc din vina exportatorului. Platile progresive sunt utilizate in cazul produselor unicat, de valori mari, comenzi speciale. Pe baza facturilor prezentate de exportator prin care acesta atesta efectuarea unor cheltuieli pentru produsul comandat, in limita unei sume prestabilite, importatorul plateste esalonat in avans.

Nerestituirea acestui avans in cazul rezilierii contractului din vina importatorului se explica prin faptul ca produsul fiind unicat, comanda speciala, exportatorul gaseste mai greu un nou client pentru produsul respectiv.

Plata la livrare (plata imediata)

Consta in stingerea obligatiei de plata a importatorului fata de exportator in momentul livrarii marfurilor sau prestarii serviciului. Plata la livrare poate fi facuta singular si definitiv sau poate constitui un moment intr-o schema de plata complexa, in care obligatia de plata a cumparatorului nu se stinge in totalitate, ci numai partial, proportional cu cota stabilita a fi platita in acel moment.

Precizarile care se fac in contract vizeaza:

Ø      momentul platii: plata la livrare poate fi realizata contra documente sau contra marfa. Cel mai adesea, plata are loc prin prezentarea documentelor la banca de catre exportator care atesta astfel indeplinirea obligatiilor contractuale si expedierea marfurilor sau prestarea serviciului.

Ø      modalitatea de plata: fiecare partener va opta pentru modalitatea care il avantajeaza cel mai mult. Avand in vedere garantiile pe care le prezinta pentru ambele parti cel mai frecvent este utilizat acreditivul documentar. Daca se alege plata prin incasso, exportatorul trebuie sa se asigure impotriva riscurilor de neplata pe care le comporta aceasta modalitate.

Ø      modalitatea de garantare: in cazul in care exportatorul nu are siguranta incasarii contravalorii marfurilor exportate, el poate solicita cumparatorului o scrisoare de garantie bancara pentru plata sau poate folosi cambii acceptate si avalizate de catre o banca corespondenta etc.

Daca plata la livrare constituie doar un moment in cadrul unei scheme de plata (in cazul exporturilor de masini si utilaje complexe), mai apar doua momente de plata ce urmeaza platii la livrare: cota platibila la receptie si cota platibila la expirarea perioadei de garantie tehnica.

Cele doua cote au rolul de a constitui pentru importator o garantie suplimentara. Ele nu sunt purtatoare de dobanda si de aceea exportatorii vor dori ca ele sa fie cat mai mici, iar importatorii vor solicita ca nivelul lor sa fie suficient de mare pentru a acoperi eventualele penalizari de intarziere pentru nepunerea in functiune a utilajului.

Plata pe credit (la termen)

Presupune achitarea contravalorii marfii intr-un moment situat dupa livrarea acesteia. Aceasta modalitate de plata reprezinta o inlesnire acordata de exportator importatorului al carei substrat poate fi diferit:

vanzatorul poate asigura cumparatorului timpul necesar acumularii fondurilor pentru plata marfii

sau

poate constitui o arma concurentiala in scopul patrunderii sau mentinerii pe o anumita piata.

Elementele care se precizeaza in contract se refera la:

Ø      procentul platii pe credit sau plata integrala a contravalorii marfii pe credit;

Ø      durata creditului presupune stabilirea celor trei intervale de timp care o compun:

durata totala a creditului = intervalul dintre momentul in care incepe sa curga creditul pana la achitarea ultimei rate;

perioada de gratie = intervalul dintre momentul acordarii creditului pana la plata primei rate;

perioada de rambursare = intervalul de la plata primei rate pana la achitarea ultimei rate.

Ø      momentul acordarii creditului are in vedere stabilirea evenimentului economic in functie de care se naste obligatia debitorului de a rambursa creditul. Evenimentul ales poate fi: data semnarii contractului, data livrarii marfurilor, data receptiei, data expirarii perioadei de garantie tehnica etc.

Esalonarea creditului si a momentului din care acesta incepe sa curga sunt privite diferit de catre cei doi parteneri. Cumparatorul va dori ca esalonarea ratelor sa inceapa cat mai tarziu astfel incat din valorificarea produsului sa isi poata acoperi ratele si dobanda. Exportatorul va dori o recuperare cat mai rapida a sumelor investite in marfa exportata.

Ø      dobanda reprezinta remunerarea creditului si se stabileste in contract ca procent anual ce se va aplica asupra marfii la livrare.

Ø      materializarea ratelor scadente vizeaza modalitatea de plata aleasa si instrumentul de garantare utilizat.

Un moment important in desfasurarea schimburilor internationale il constituie incasarea sau plata marfurilor realizate prin intermediul unei modalitati de plata. Principalele modalitati de plata utilizate pe plan international sunt creditul documentar (acreditiv), incasso documentar, ordin de plata.

2. Acreditivul documentar

Este un angajament ferm asumat de o banca de a asigura plata contravalorii unui export contra documentelor prezentate de exportator in conditiile si termenele stabilite de ordonatorul acreditivului. Derularea operatiunilor cu acreditiv documentar este reglementata prin Regulile si Uzantele Uniforme privind creditul documentar elaborate de Camera Internationala de Comert din Paris.

Partile implicate in derularea acreditivului documentar sunt:

Ø      ordonatorul (importatorul) - este cel care initiaza relatia de acreditiv prin instructiunile pe care le da bancii sale de a efectua plata numai contra documentelor intocmite de beneficiarul acreditivului documentar in stricta concordanta cu clauzele acreditivului.

Ø      banca emitenta (banca importatorului) - la solicitarea ordonatorului isi asuma angajamentul de plata contra documente in favoarea unei terte persoane (exportatorul) - beneficiarul acreditivului.

Ø      beneficiarul acreditivului documentar (exportatorul) este cel in favoarea caruia a fost deschis acreditivul si care prezentand documentele la banca sa poate incasa contravaloarea marfii exportate.

Ø      banca exportatorului il deserveste pe beneficiarul acreditivului.

Caracteristicile acreditivului vizeaza:

à formalism: exportatorul nu poate pretinde plata decat pe baza documentelor care atesta indeplinirea conditiilor impuse de acreditiv;

à independenta fata de relatia contractuala de baza, in sensul ca obligatiile asumate de catre parti, chiar daca au ca temei un contract comercial, sunt autonome fata de acesta, iar intinderea lor este precizata in acreditiv;

à fermitatea angajamentului bancar se refera la faptul ca banca se angajeaza sa efectueze plata in conformitate cu instructiunile acreditivului;

à adaptabilitatea - prin numeroasele sale forme, acreditivul poate fi adecvat diferitelor operatiuni de comert exterior;

à siguranta: acreditivul asigura protejarea intereselor tuturor partilor implicate astfel:

• exportatorul - are siguranta incasarii contravalorii marfii de la o banca angajata ferm sa faca aceasta plata, in conditiile respectarii intocmai a obligatiilor sale contractuale;
• importatorul - are siguranta ca plata marfii nu se va face decat contra documente care atesta expedierea acesteia si indeplinirea conditiilor convenite, prin confruntarea documentelor cu instructiunile date bancii emitente;
• banca emitenta - angajata ferm in plata marfii din ordinul importatorului, are siguranta operatiunii prin gajul asupra documentelor de expeditie, avand posibilitatea de a dispune de ele in cazul in care ordonatorul (importatorul) nu isi va onora obligatiile de plata fata de banca.

Datorita acestor aspecte ce implica o siguranta sporita a acestei modalitati de plata, acreditivul, comparativ cu alte modalitati de plata, presupune o derulare relativ mai complicata si cu costuri ridicate.

Realizarea acreditivelor se poate face prin:

plata imediata: plata sumei de bani ordonata se face dupa prezentarea documentelor stipulate in acreditiv. Pentru operatiunile de verificare a documentelor si transfer a valutei, intervalul este de regula de 4 - 5 zile de la depunerea documentelor.

plata diferata: plata se poate face si la o anumita data de la vedere, determinabila conform prevederilor acreditivului. Este o plata amanata de obicei intre 30 - 60 zile de la prezentarea documentelor. Acest acreditiv este avantajos pentru importator datorita perioadei de gratie de care beneficiaza pana la plata.

acceptare: intervine atunci cand plata se face in conditii de credit garantat cu cambii trase asupra bancii emitente, bancii confirmatoare sau oricarei banci nominalizate de banca emitenta sau de banca confirmatoare. In loc de bani, exportatorul (beneficiarul acreditivului) va primi la prezentarea documentelor cambia acceptata de banca platitoare. La scadenta o va prezenta spre incasare bancii respective.

negociere: este asemanator acreditivului prin acceptare, cu deosebirea ca beneficiarul doreste sa incaseze banii imediat si ca atare accepta negocierea (vanzarea) cambiei trasa asupra bancii emitente sau asupra unui tert agreat de el. Ca urmare, banca platitoare retine cambia si deduce comisioanele, dobanzile care i se cuvin (pe baza de negociere) si plateste beneficiarului valoarea actuala a cambiei.

Mecanismul derularii unui acreditiv documentar irevocabil domiciliat in tara exportatorului implica parcurgerea urmatoarelor etape:

= incheierea contractului international de vanzare/cumparare si stabilirea modalitatii de plata prin acreditiv documentar irevocabil;

= importatorul - ordonator da dispozitie bancii sale pentru deschiderea acreditivului (pe baza disponibilului sau din cont sau a unui credit contractat pentru acest scop);

= deschiderea acreditivului si instiintarea bancii exportatorului;

= avizarea exportatorului cu privire la deschiderea acreditivului;

= confirmarea de catre exportator a concordantei datelor din acreditiv cu clauzele contractului incheiat si cu alte clauze indicate de importator;

= livrarea marfurilor;

= remiterea de catre exportator la banca sa a documentelor care dovedesc expedierea marfurilor;

= plata contravalorii marfurilor pe baza documentelor;

= remiterea documentelor de la banca exportatorului la banca importatorului;

= efectuarea platii de catre banca importatorului catre banca exportatorului pe baza documentelor primite;

= transmiterea documentelor de la banca importatorului catre importator pentru ca acesta sa intre, pe baza lor, in posesia marfurilor.

Derularea acreditivului, ca modalitate complexa de plata, presupune o multitudine de forme care se pot adapta numeroaselor cerinte ale partenerilor intr-o tranzactie comerciala internationala. Astfel, putem vorbi de acreditiv:

à domiciliat in tara exportatorului: este avantajos pentru exportator deoarece plata documentelor de catre banca se efectueaza imediat dupa depunerea si verificarea lor;

à domiciliat in tara importatorului: plata se va efectua de catre o banca din tara importatorului, ceea ce presupune un interval de timp mai mare datorita circuitului si verificarii documentelor;

à domiciliat intr-o terta tara: plata contravalorii documentelor se va efectua de catre o banca cu domiciliul in alta tara decat cea a importatorului sau exportatorului. Acest tip de acreditiv se utilizeaza in cazul in care situatia economica, politica, legislativa, sociala etc. din cele doua tari (importatoare si exportatoare) prezinta un grad ridicat de risc.

à irevocabil: presupune confirmarea acreditivului de catre o alta banca decat cea emitenta, ca o garantie suplimentara pentru exportator;

à revocabil: acreditivul poate fi modificat sau anulat unilateral deoarece nu contine mentiunea expresa "irevocabil";

à transmisibil: vanzatorul (exportatorul), in calitate de beneficiar al acreditivului, doreste sa transmita dreptul sau de creanta altei persoane fizice sau juridice si autorizeaza banca sa efectueze plata persoanei al carei nume se mentioneaza in acreditiv. Transferul se poate face o singura data, iar cheltuielile de transfer sunt suportate de catre exportator (beneficiarul initial).

à netransmisibil: in acreditiv se mentioneaza numai numele exportatorului;

à divizibil: suma de incasat se imparte intre beneficiar si alte persoane indicate de acesta;

à indivizibil: suma prevazuta in acreditiv poate fi incasata numai de catre exportator;

à utilizabil total sau partial: sumele prevazute in acreditiv pot fi incasate de catre exportator intr-o singura tragere sau in mai multe trageri; o varianta pentru livrarea in transe a marfurilor este acreditivul revolving care se deschide initial pentru o singura transa a livrarii, urmand ca banca sa il reincarce (reintregeasca) automat pentru fiecare noua transa de livrari;

à cu clauza rosie: este utilizat in cazul unor tranzactii care presupun acordarea unui avans de catre importator ca parte din incasarile ulterioare totale ale exportatorului, avans necesar pentru procurarea materiilor prime, materialelor, angajarea fortei de munca etc. Reprezinta o forma de finantare pentru care importatorul poate solicita exportatorului o anumita garantie pana la livrarea marfurilor si depunerea documentelor respective.

à back-to-back: acreditivul deschis de catre unul dintre parteneri, in calitate de importator, se bazeaza pe un alt acreditiv deschis in favoarea sa, in calitate de exportator. Se utilizeaza in tranzactiile comerciale duble (importuri pentru reexport).

3. Incasso-ul documentar

Reprezinta modalitatea prin care transmiterea platii de la cumparator (importator) la vanzator (exportator) se realizeaza numai dupa ce cumparatorul este anuntat de banca sa in legatura cu sosirea documentelor care atesta expedierea marfurilor de catre vanzator. Derularea operatiunilor pe baza de incasso documentar se realizeaza conform prevederilor Camerei Internationale de Comert din Paris.

Incasso-ul documentar este o modalitate de plata simpla si putin costisitoare. Serviciile prestate de bancile implicate sunt ieftine deoarece nu angajeaza raspunderea lor, iar importatorul nu este in situatia de a-si imobiliza mijloace banesti (ca in cazul acreditivului).

Partile implicate in derularea unui incasso documentar sunt:

exportatorul care este emitentul ordinului de incasare sau remitentul documentelor;

banca exportatorului (banca remitenta);

banca importatorului care realizeaza plata la prezentarea documentelor;

importatorul (trasul).

Mecanismul derularii unui incasso documentar presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

1 = incheierea contractului international de vanzare/cumparare cu plata prin incasso;

2 = expedierea marfii;

3 = remiterea documentelor de catre exportator la banca sa si a ordinului de incasare;

4 = remiterea documentelor la banca importatorului;

= notificarea importatorului cu privire la sosirea documentelor;

6 = avizarea platii de catre importator;

= remiterea documentelor catre importator si ridicarea marfii de catre importator;

8 = efectuarea platii din contul importatorului in contul exportatorului;

= avizarea exportatorului de catre banca sa cu privire la incasarea documentelor.

Formele incasso-ului sunt:

incasso simplu: este un incasso de documente financiare neinsotite de documente comerciale;

incasso documentar: este un incasso de documente comerciale insotite sau nu de documente financiare.

Documentele financiare includ cambii, bilete la ordin, cecuri, chitante etc., iar documentele comerciale sunt reprezentate de facturi, documente de transport, de proprietate etc.

Dezavantajele pe care acreditivul le prezinta pentru exportator sunt:

marfa este livrata de catre vanzator (exportator) pe adresa cumparatorului (importatorului) fara nici o garantie de plata. Totusi, importatorul nu va putea intra in posesia marfii fara sa achite contravaloarea acesteia. Insa, dezavantajul pentru exportator apare in caz de neplata a marfii deoarece aceasta trebuie returnata sau depozitata in vederea gasirii unui alt client (ceea ce determina cheltuieli suplimentare pentru exportator).

intarzierea incasarii valutei cu timpul necesar circuitului bancar al documentelor datorita faptului ca intotdeauna incasso-ul documentar este domiciliat in tara cumparatorului. In aceasta perioada, desi exportatorul a livrat marfa, nu poate incasa pretul ei si se poate considera ca exportatorul a acordat importatorului un credit gratuit. Trebuie remarcat faptul ca exportatorul incaseaza pretul marfii vandute cu o anumita intarziere de la data expedierii, fata de posibilitatea oferita de acreditivul documentar (de a incasa pretul la scurt timp de la expediere).

bancile nu raspund de intarzierile sau pierderile care pot apare in timpul transmiterii mesajelor sau documentelor;

costul protestului in instanta si al altor actiuni de judecata poate fi foarte ridicat;

riscul pierderii marfurilor;

riscul diminuarii incasarii ca urmare a deprecierii marfurilor in perioada de intarziere, aparitia unor cheltuieli suplimentare (pentru manipulare, stationare, protejare marfa, redirectionare) sau deprecierea valutei in care are loc incasarea exportului.

Totusi, incasso-ul documentar ii asigura vanzatorului o protectie net superioara celei date de o simpla factura, dar mai slaba decat cea asigurata de acreditivul documentar.

Avantajele exportatorului la utilizarea incasso-ului se refera la:

decontarea este mai sigura decat plata din cont deschis sau prin ordin de plata;

finantarea operatiunii de export poate fi obtinuta prin utilizarea de cambii;

in caz de neplata a marfurilor exportate, exportatorul poate protesta in instanta;

bancile pot acorda reduceri pentru comisioane si dobanzi ce sunt aplicate asupra valorii facturate;

exportatorul are un anumit grad de siguranta deoarece documentele sunt transmise prin canal bancar.

Exportatorul recurge la folosirea acestei modalitati de plata in urmatoarele situatii:

à exista incredere in bonitatea importatorului care este recunoscuta pe plan mondial, iar importatorul, pentru economisirea cheltuielilor bancare, insista pentru decontarea contractului in acest fel;

à marfa este greu vandabila, se valorifica la preturi mici, cu profit scazut, al carui nivel s-ar reduce si mai mult daca ar interveni costuri bancare ridicate;

à situatia politica, economica, monetara a tarii cumparatorului este stabila;

à marfurile pot fi usor vandute pe teritoriul tarii importatorului, in cazul in care acesta le refuza.

Masurile de evitare / atenuare a riscurilor implicate de utilizarea incasso-ului ca modalitate de plata de catre exportator au in vedere:

includerea in contract a unor clauze de garantare a platii (scrisori de garantie bancara);

apelarea la operatiunea de vinculare (expedierea marfurilor pe numele unui tranzitor care o va elibera catre importator numai daca acesta face dovada platii ei);

utilizarea incasso-ului numai in relatiile cu parteneri cunoscuti, siguri si cu bonitate ridicata;

marfurile sa fie bine cotate pe piata, cu preturi competitive care sa sporeasca interesul importatorului;

includerea in pretul marfii a unei marje acoperitoare echivalenta cu dobanda pe perioada estimata intarzierii la plata;

derularea in paralel de contracte comerciale cu marfuri similare pe aceeasi piata.

In ceea ce il priveste pe importator, utilizarea incasso-ului documentar ca modalitate de plata genereaza o serie de avantaje, printre care:

este mai putin costisitor (comparativ de exemplu cu acreditivul documentar);

importatorul este scutit de plata eventualelor comisioane bancare (ele sunt suportate de catre exportator);

nu este obligat sa imobilizeze fonduri pentru plata marfurilor;

are posibilitatea de amanare a platii pana la sosirea marfurilor.

Insa, si pentru importator pot apare dezavantaje la utilizarea incasso-ului. Astfel, el:

nu are garantia ca marfurile vor sosi la timp;

plateste marfa fara garantia ca aceasta corespunde cantitativ si calitativ clauzelor contractuale.

4. Ordinul de plata

Reprezinta dispozitia data de o persoana (ordonator) unei banci de a plati o suma determinata in favoarea unei alte persoane (beneficiar) in vederea stingerii unei obligatii banesti provenind dintr-o relatie directa intre ordonator si beneficiar. Plata se realizeaza prin transfer bancar care poate fi:

remitere de valuta efectiva de la banca emitenta la banca corespondent;

(cel mai adesea) virament interbancar ce consta in trecerea unei sume de bani din contul unui ordonator in contul unei persoane beneficiare. Aceste operatiuni se pot face intre conturi existente la aceeasi banca sau la banci diferite, economisindu-se astfel timp in derularea operatiunilor de plata/incasare.

In relatiile comerciale internationale utilizarea ordinului de plata este foarte rar intalnita fiind, de regula, evitata ca urmare a riscului de revocare pe care il prezinta. Aceasta modalitate se intalneste mai frecvent in operatiunile necomerciale (achitarea cheltuielilor de transport, a taxelor vamale etc.), iar in cazul operatiunilor comerciale se utilizeaza mai ales pentru plata avansurilor si a ratelor.

Partile implicate in derularea ordinului de plata sunt:

à ordonatorul: este cel care initiaza operatiunea si efectueaza plata, stabileste conditiile platii, constituie un provizion bancar in vederea platii si poate in orice moment sa revoce plata pana in momentul efectuarii ei;

à beneficiarul: este cel in favoarea caruia se face plata si care trebuie sa se conformeze conditiilor prevazute in ordinul de plata (pana in momentul platii el nu are certitudinea incasarii sumei);

à bancile care intervin in derularea operatiunii.

Mecanismul derularii platii prin OP:

1 = existenta unei obligatii de plata;

= emiterea ordinului de plata;

= instructiuni privind efectuarea platii prin ordin de plata;

4 = notificarea beneficiarului cu privire la incasarea prin ordin de plata;

= prezentarea documentelor de catre beneficiar si efectuarea platii catre acesta de catre banca platitoare;

= transmiterea documentelor catre banca ordonatoare si efectuarea de catre aceasta a platii prin ordin de plata;

= remiterea documentelor catre ordonator si plata acestora catre banca ordonatoare.

Pentru cresterea garantiei de plata in cazul utilizarii ordinului de plata, exportatorul poate:

Ø      pretinde o scrisoare de garantie bancara;

Ø      trimite documentele insotite de o cambie la vedere, echivalenta cu valoarea datoriei cumparatorului;

Ø      expedia marfa pe adresa unei banci agreate de banca exportatorului (dupa obtinerea acordului acesteia) sau a unui depozit de marfuri din statia de destinatie, cu indicatia ca marfa sa fie eliberata numai contra dovezii de efectuare a platii (procedeu cunoscut ca operatiune de vinculatie);

Ø      solicita importatorului plata unui avans din care sa poata acoperi eventualele cheltuieli de rambursare sau depozitare a marfii.

5. Scrisoarea de credit

Este o modalitate tehnica de plata si o garantie de plata, emisa de o banca, din dispozitia si pe contul ordonatorului (in multe cazuri acesta fiind cumparatorul). Plata se face numai contra documentelor stipulate in scrisoarea de credit. Scrisoarea de credit poate fi la ordin sau la purtator, ceea ce ii da dreptul beneficiarului sa o transfere unui tert.

In practica internationala scrisoarea de credit poate fi:

simpla atunci cand este emisa de o banca si adresata unei alte banci;

circulara in situatia in care este adresata mai multor banci, cu mentiunea ca prezentatorul scrisorii poate incasa, in calitate de beneficiar, in intregime sau in transe suma specificata in schimbul unei chitante.

Fata de acreditiv, scrisoarea de credit prezinta urmatoarele particularitati:

scrisoarea de credit nu cade integral sub incidenta regulilor si uzantelor instituite de Camera de Comert si Industrie din Paris (cum este cazul acreditivului);

este trimisa direct de banca emitenta beneficiarului;

daca beneficiarul doreste sa fie convins de notorietatea bancii emitente si de autenticitatea semnaturilor, se va adresa unei banci cunoscute;

beneficiarul se poate adresa oricarei banci din tara sa daca banca emitenta este o banca de prim rang.

Procedura de realizare a platii prin scrisoare de credit cuprinde etapele:

1 = existenta unei relatii de comert exterior intre cele doua parti;

2 = ordonatorul da bancii sale dispozitie de deschidere a unei scrisori de credit comercial in favoarea vanzatorului;

3 = emiterea scrisorii si expedierea sa de catre banca ordonatorului catre beneficiar (insotita de o cambie si cu mentionarea documentelor care trebuie prezentate pentru incasarea marfii expediate);

= expedierea marfii;

= remiterea de catre vanzator a cambiei trasa asupra bancii emitente si a documentelor necesare unei banci corespondente;

= plata vanzatorului;

7 = remiterea documentelor de catre banca platitoare catre banca emitenta;

8 = expedierea documentelor de la banca emitenta catre cumparator;

9 = efectuarea platii documentelor de catre cumparator.

Plata prin scrisoare de credit comerciala are la baza o tehnica mai supla decat tehnica de realizare a acreditivului. Totusi, daca beneficiarul doreste sa obtina garantii cu privire la autenticitatea semnaturilor si notorietatea bancii emitente, supletea dispare si tehnica scrisorii de credit se apropie de tehnica acreditivului.

6. Plata in cont deschis

Se realizeaza prin trimiterea de catre vanzator a marfurilor catre cumparator impreuna cu factura de plata. Daca exista documente de proprietate asupra marfii, aceste documente sunt si ele trimise direct importatorului. Vanzatorul lucreaza pe baza de incredere, el pierzand controlul asupra incasarii pretului imediat ce realizeaza expedierea marfurilor deoarece marfurile intra in posesia cumparatorului si plata lor devine incerta.

Cu tot acest mare risc, conditia "cont deschis" se utilizeaza pe scara larga in comertul dintre firmele cu relatii traditionale si cele cu reputatie internationala. Este sistemul cel mai putin costisitor deoarece documentele sunt transmise direct de la exportator la importator fara a se mai folosi serviciile bancare.

Procedura desfasurarii unei relatii prin efectuarea platii in cont deschis presupune etapele:

1 = existenta unei relatii de import/export intre cele doua parti;

= incheierea unui contract de expeditie cu o firma specializata urmata de remiterea marfii de catre exportator;

= inmanarea documentelor de transport (conosament) exportatorului;

4 = trimiterea catre importator a documentelor de transport si a altor documente prevazute in contract in vederea incasarii marfii;

5 = expeditorul international il notifica pe importator cu privire la sosirea marfurilor;

6 = eliberarea marfii in schimbul documentului de transport original (conosament);

7 = efectuarea platii marfii de catre importator.

Riscurile exportatorului in cadrul acestei modalitati de plata sunt:

à riscul la cumparator: se mai numeste si riscul creditului si este generat de insolvabilitatea sau reaua vointa a cumparatorului in efectuarea platii;

à riscul de tara: guvernul tarii importatorului poate introduce legi care sa impiedice efectuarea platilor in valuta;

à riscul de tranzit: este posibil ca marfurile sa se deterioreze pe parcursul transportului international cand acesta se efectueaza pe distante mari.

Reducerea riscurilor exportatorului se poate face prin:

Ø      in cazul riscului la cumparator: se pot solicita rapoarte asupra bonitatii cumparatorului sau vanzatorul poate incheia o operatiune de asigurare impotriva riscului de neplata ce poate proveni de la cumparator;

Ø      in cazul riscului de tara: se poate face apel la rapoartele bancilor sau institutiilor specializate cu privire la starea economico-financiara a tarii respective si la solvabilitatea firmelor cumparatoare potentiale. Calea cea mai sigura este asigurarea impotriva riscului determinat de restrictii valutare la companii guvernamentale create special pentru acest domeniu sau la companii particulare.

Ø      in cazul riscului de tranzit: reducerea riscului se poate realiza prin incheierea unui contract de asigurare la companiile specializate atunci cand conditia de livrare il obliga pe exportator sa suporte riscul de transport pana la punctul in care riscul trece asupra importatorului.

7. Compensatiile si acordurile de barter

Compensatiile reprezinta schimburi de marfuri si prestatii de servicii intre doi sau mai multi agenti economici din tari diferite pe baza relatiei marfa pentru marfa, serviciu pentru serviciu, fara folosirea monedei ca mijloc de plata. Compensatiile se practica pe scara larga in perioadele de criza internationala, in conditiile unei lipse de lichiditate internationala, ca urmare a recesiunii economice marcata de o criza mondiala generalizata. Statele care practica de obicei aceste compensatii sunt tari slab dezvoltate, duc lipsa de lichiditate internationala, au monede neconvertibile sau cu convertibilitate limitata, au datorii valutare ridicate etc.

Barterul (trocul) reprezinta forma cea mai veche a compensatiilor existand dinaintea aparitiei banilor. Apare sub forma unei compensatii globale realizata la nivel de grupe de agenti economici apartinand uneia sau mai multor ramuri economice. De regula, barterul se realizeaza pe baza unor acorduri incheiate intre institutii specializate si la nivel interguvernamental derulandu-se de obicei, pe termene scurte (sub 1 an).

Barterul se mai numeste si cliring pe termen scurt si reprezinta o tranzactie comerciala care consta in schimbarea de bunuri si servicii de valoare egala fara utilizarea mijloacelor de plata si de credit si fara antrenarea in relatie a sistemului bancar.

Compensatiile pot fi clasificate dupa mai multe criterii, insa cele mai intalnite forme au in vedere impartirea in compensatii particulare (individuale) si compensatii globale.

Compensatiile particulare pot fi simple si progresive (care la randul lor sunt bilateral largite, triunghiulare, multiple)

Compensatiile globale le intalnim sub forma de barter si cliring (bilateral sau multilateral).

Compensatiile particulare sunt tranzactii incheiate intre firme individuale din tari diferite, tranzactii care privesc schimburile de marfuri si/sau servicii.

Compensatiile simple apar ca tranzactii intre agenti economici din doua tari, fiecare actionand atat in calitate de exportator, cat si de importator. Valorile celor doua livrari de marfuri sunt egale, compensandu-se reciproc.

Compensatiile progresive bilateral largite presupun participarea a doi sau mai multi parteneri din fiecare tara, ca parteneri de export si de import.

Marfa circula intre cele doua tari, iar decontarile se fac in interiorul fiecareia dintre acestea, intre parteneriii care apar in calitate de vanzatori si cumparatori atat in relatiile externe, cat si in cele interne.

Exportatorul dintr-o tara va primi contravaloarea marfii exportate de el de la importatorul din propria tara, in moneda nationala, nefiind necesara circulatia valutara intre cele doua tari.

Compensatiile triunghiulare si in lant presupun participarea unor agenti economici din trei sau mai multe tari, livrarea marfii intre participanti luand forma unui circuit inchis. La fel are loc si stingerea obligatiilor de plata, evitandu-se decontarile valutare externe.

Compensatiile progresive sunt mai elastice decat cele simple deoarece in conditiile participarii mai multor agenti economici din aceeasi tara sau din alte tari se poate realiza mai usor consensul partenerilor asupra marfurilor care urmeaza sa faca obiectul operatiunilor.

Compensatii globale sub forma operatiunii de barter prezinta urmatoarele particularitati:

schimbul de marfuri se realizeaza pe baza unui singur contract care contine prevederi referitoare la ambele fluxuri de marfuri (export si import);

marfurile care fac obiectul schimburilor nu se factureaza in valute convertibile, deci nu are loc un transfer valutar;

schimbul de marfuri are loc simultan sau la intervale foarte scurte de timp.

Alaturi de barter, cliringul reprezinta acorduri intre doua sau mai multe tari pentru o compensare globala de servicii reciproce cu excluderea partiala, cel mai adesea totala, a transferului valutar pe o perioada determinata de timp, de obicei 1 an.

La baza compensatiilor globale prin cliring se afla in mod obligatoriu un acord interguvernamental in care se stipuleaza:

data intrarii in vigoare a acordului de cliring;

perioada de valabilitate;

institutiile care se ocupa in fiecare tara de indeplinirea obligatiilor respective;

platile admise a fi efectuate prin cliring (comerciale, necomerciale, accesorii);

deschiderea conturilor de cliring etc.

Compensatiile, ca modalitate de plata, prezinta o serie de avantaje printre care:

sprijinirea comertului exterior in cazul lipsei de lichiditate valutara;

contributia la echilibrarea balantei de plati externe;

promovarea exportului de produse indigene, insuficient solicitate pe piata externa;

desfacerea la export a unei parti din productia investitiilor realizate in cooperare cu firmele straine etc.

Insa, alaturi de avantaje, compensatiile implica si anumite dezavantaje, astfel:

influentarea negativa a nivelului calitativ al productiei deoarece partenerii isi fac concesii reciproce de calitate si nivel tehnic;

izolarea monedei nationale de monedele tarilor dezvoltate, ceea ce duce la imposibilitatea compararii reale a preturilor interne cu cele mondiale, rezultate ca urmare a confruntarii cererii cu oferta;

influentarea negativa a preocuparilor pentru cresterea productivitatii muncii datorita faptului ca partile contractante consimt in mod tacit sa isi subventioneze reciproc, prin preturile practicate, costurile determinate de o productivitate a muncii scazuta in raport cu productivitatea muncii medii pe scara mondiala etc.