FORMAREA RESURSELOR FINANCIARE PENTRU INVESTITII

FORMAREA RESURSELOR FINANCIARE PENTRU INVESTITII

Investitia reflecta in sens generic plasarea unei sume de bani in vederea crearii si dezvoltarii capitalului fix. Investitiile formeaza activitatea de utilizare a capitalului agentilor economici.

Din punct de vedere financiar investitiile sunt totalitatea cheltuielilor generate de o serie de activitati cum ar fi:

inlocuirea mijloacelor fixe uzate;

construirea si reconstruirea mijloacelor fixe;

largirea si modernizarea mijloacelor fixe;

restructurarea capacitatii de productie;

actiuni de retehnologizare etc.

Mai sunt asimilate investitiilor urmatoarele:

cheltuielile cu exploatarea si prospectiunile geologice;

cheltuielile de proiectare a obiectivelor de investitii;

cheltuieli privind organizarea de santiere.

Procesul investitional este complex si cuprinde:

estimarea valorilor investitiilor;

analiza starii de imobilizare a resurselor financiare;

stabilirea obligatiilor financiare din activitatea de investitii;

dimensionarea resurselor proprii de finantare pe total si in structura;

evaluarea rentabilitatii investitiilor.

1. Determinarea cheltuielilor pentru investitii

Strategia pentru investitii presupune, in primul rand, determinarea efortului anual al cheltuielilor pentru investitii, care presupune urmatoarele etape:

Determinarea valorilor anuale si trimestriale a investitiilor. Aceste valori se stabilesc printr-o serie de documente, situatii, calcule care sunt de doua feluri:

1. devizele de proiect;

2. devizele de executie.

1. Din devizele de proiect fac parte:

studiul tehnico-economic (STE);

proiectul de executie al investitiei.

Studiul tehnico-economic este documentul care fundamenteaza investitia si indicatorii tehnico-economici ai acesteia, rezolvand o serie de probleme pe ansamblul intregii lucrari de investitie. Pe langa datele privitoare la necesitatea, oportunitatea, amplasamentul, capacitatea si profilul investitiei studiul tehnico-economic cuprinde si o serie de indicatori tehnico-economic care fundamenteaza eficienta economica a investitiei intre care:

investitia specifica: ;

termenul de recuperare a investitiei: ;

coeficientul de eficienta economica a investitiilor:

unde:

I - cheltuieli pentru investitii;

P - profitul estimat aferent activitatii de investitii;

i,j = variante de proiect; deoarece, in faza de proiectare a investitiei, participa mai multe unitati proiectante;

eficienta economica a investitiei;

costul unitar;

consumurile specifice;

gradul de folosinta a capacitatii de productie sau a suprafetelor construite

In proiectul de executie se dezvolta si se precizeaza o serie de parti ale studiului tehnico-economic ce sunt necesare pentru executarea lucrarilor de investitii.

2. Devizele de executie sunt documente prin care se solutioneaza in amanunt toate problemele de natura tehnico-materiala, functionala, constructiva privind investitiile ce se vor efectua precum si determinarea cheltuielilor pentru investitii.

In functie de modul de reorganizare si de reflectare a cheltuielilor necesare sau pentru executarea investitiilor se intocmesc urmatoarele feluri de devize de executie:

1. devize pe categorii de lucrari;

2. devize pe categorii de cheltuieli;

3. devize pe obiect de investitie;

4. devizul general.

1. Devizele pe categorii de lucrari grupeaza lucrarile pe specialitati (sapaturi, fundatii, constructii, instalatii, montaje etc.), iar in cadrul fiecarei specialitati, cheltuielile sunt detaliate in functie de natura acestora pe:

cheltuieli materiale;

cheltuieli cu munca vie;

cheltuieli de transport;

cheltuieli indirecte.

Cu ajutorul cataloagelor de preturi se poate determina pretul pe articole de deviz desfasurat pe principalele elemente de cost. In functie de valoarea fizica de lucrari executate pe fiecare articol de deviz se determina costul total al lucrarilor executate.

In functie de conditiile concrete de desfasurare a lucrarilor de investitii se pot corecta diferitele preturi ale lucrarilor respective (ex. investitii care se efectueaza pe teren tare sau pe teren normal).

2. Devizul pe categorii de cheltuieli cuprinde acele cheltuieli ocazionate de realizarea diferitelor obiective, fara a fi insa legate direct de plata unor lucrari de constructii-montaj anume (cheltuieli efectuate pentru studii si cercetari, pentru proiectare, pentru pregatirea personalului etc.).

3. Devizele pe obiect de investitie - prin obiect se intelege o constructie bine determinata (sectie, hala, depozit). Este in fapt o recapitulatie a devizelor pe categorii de lucrari pentru realizarea unui anumit obiectiv al investitiei.

4. Devizul general cuprinde totalitatea cheltuielilor necesare pentru executarea unei investitii si are patru parti:

partea I-a: cuprinde cheltuielile efectuate pentru realizarea propriu-zisa a investitiei;

partea a II-a: cheltuieli suportate de titularul investitiei cu supravegherea tehnica a lucrarilor si pregatirea personalului de executare;

partea a III-a: cheltuieli cu organizarea santierului;

partea a IV-a: cheltuieli necesare pentru efectuarea probelor tehnologice in vederea punerii in functiune a capacitatii de productie.

2. Determinarea valorii stocurilor si a obligatiilor trimestriale din investitii

Exista tendinte de crestere sau descrestere a stocurilor ce pot conduce la starea de imobilizare sau la o stare de imobilizare care influenteaza volumul cheltuielilor pentru investitii.

Mobilizarile resurselor financiare incorporate in stocurile pentru investitii reprezinta actiunea de identificare si atragere a acestora in circuitul investitional si, in acelasi timp, atragerea unor produse de la terti. Aceste mobilizari sunt generate de raporturile ce se stabilesc intre beneficiarii de investitii, pe de o parte, si constructor, antreprenor, furnizor, proiectant si chiar salariati.

In multe cazuri, valoarea investitiei realizate la sfarsitul unei perioade (an, trimestru) nu corespunde cu fondurile financiare consumate din contul de finantare, inegalitate ce poate exprima mobilizarea sau imobilizarea de resurse.

a) In cazul conturilor de activ, soldul initial este mai mic decat soldul final rezulta o imobilizare, iar daca soldul initial este mai mare decat soldul final rezulta o mobilizare.

b) In cazul conturilor de pasiv daca soldul initial este mai mic decat soldul final rezulta o mobilizare; si invers, daca soldul initial este mai mare decat soldul final rezulta o imobilizare.

In determinarea cheltuielilor pentru investitii, se tine cont de urmatoarele relatii de calcul:

Cheltuieli de investitii = Valoarea investitiei + Imobilizari - Mobilizari

Efortul investitional = Cheltuieli pentru investitii + Rate credite investitii + Dobanda

Sursele proprii nete = Efortul pentru investitii - Surse imprumutate

3. Sursele de finantare a investitiilor

Intr-o economie de piata sursele de finantare a investitiilor se pot grupa in doua mari categorii:

Surse endogene

cresterile de capital din resurse interne;

autofinantarea;

amortismentul activelor fixe;

profitul destinat investitiilor;

disponibilul pentru investitii din anii precedenti;

sume obtinute din vanzarea si casarea unor active fixe;

mobilizarile de resurse interne;

sumele dezinvestite de la o serie de obiective care nu si-au mai dovedit eficienta si sunt folosite pentru noi proiecte.

Surse exogene

imprumuturile bancare (pe termen mediu si lung);

imprumuturile obligatare;

sporirea capitalului prin emisiunea de actiuni.

4. Fundamentarea deciziei de investitii

Procesul investitional, fiind un proces complex ce se intinde pe o perioada mai mare de timp, se fundamenteaza printr-o serie de calcule de matematici financiare (dobanzi simple si compuse, calcularea valorii viitoare etc.).

In calculele financiare privind plasamentul pe termen lung, deci si investitiile, se practica dobanda compusa, astfel ca o suma V₀   devine V₁ dupa formula

V₁ = V₀(1 + r)ⁿ unde

r = rata dobanzii;

n = numarul de ani de plasare a capitalului;

(1 + r)ⁿ = factor de capitalizare sau fructificare.

Actualizarea (discontarea) este, intr-un anumit sens, inversul calculului dobanzii compuse si ingaduie compararea sumelor ce se vor incasa in diferite perioade. Poate sa vizeze mai multe feluri de operatiuni:

calcularea valorii actuale a unei sume ce se va incasa in viitor;

calcularea valorii actuale a unei sume de anuitati constante;

calcularea valorii actuale a unei rente perpetue;

calcularea valorii actuale a unui activ ce produce fluxuri variabile dar cu rate constante.

O valoare V₀ a unei sume V₁ ce se va incasa in n ani este , unde reprezinta factorul de actualizare, care se calculeaza folosind tabelele de actualizare.

In ceea ce priveste valoarea actualizata a unei sume de anuitati, valoarea actuala V₀ a unei sume de fluxuri banesti F_i cu o rata de actualizare r, este: .

Valoarea actuala a unei rente perpetue V_0p este raportul intre fluxul asteptat de venituri si rata de actualizare (r): .

Valoarea actualizata a unui activ ce produse fluxuri variabile, dar cu o rata constanta de crestere sau descrestere: .

In fundamentarea deciziei de investitie trebuie sa se tina cont de mediul financiar in care isi desfasoara activitatea agentul economic. Astfel, se poate vorbi de:

fundamentarea de investitii in mediul cert;

fundamentarea de investitii in mediul incert.

Fundamentarea de investitii in mediul cert:

Din punct de vedere economic, optiunea asupra unei variante de investitii este o aplicatie importanta a teoriei economice, potrivit careia o intreprindere va investi cu atat mai mult cu cat rata randamentului marginal al proiectelor de investitii este superioara costului marginal al capitalului.

Decizia financiara privind alegerea proiectului sau obiectivului in care urmeaza sa se investeasca presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

intocmirea listei proiectelor de investitii cu variantele existente;

culegerea informatiilor necesare evaluarii acestor proiecte si calculul fluxurilor banesti corespunzatoare - cash-flow;

alegerea proiectului de investitii potrivit unor criterii prestabilite.

In ceea ce priveste cash-flow-ul putem avea:

iesiri curente de disponibilitati pentru investitii (pretul materialelor, utilajelor, cheltuieli cu manopera, nevoia de fond de rulment implicata de investitie)

intrari nete de disponibil: cash-flow net de exploatare, valoarea rezidenta a investitiei la sfarsitul duratei de viata, nevoia de fond de rulment recuperata la sfarsitul duratei de viata a investitiei.

Principalele criterii de optimizare privind investitiile sunt:

1. Valoarea actualizata neta exprima diferenta dintre cash-flow-ul actualizat si cheltuieli de investitii:

VAN arata cresterea valorii sperata de intreprindere daca adopta un anumit proiect de investitii.

Daca valoarea actualizata neta este pozitiva, valoarea intreprinderii va creste, iar daca VAN este negativa valoarea intreprinderii va scadea.

Rata interna de rentabilitate (RIR) care asigura egalitatea intre valoarea actualizata si cash-flow-ul sperat si cheltuielile de investitii:

Indicele de rentabilitate (IR)

*100

Fundamentarea de decizii in mediul incert prezinta o serie de particularitati impuse de faptul ca evaluarea cash-flow-ului presupune parcurgerea mai multor etape:

evaluarea cash-flow-ului in diferite ipoteze;

evaluarea probabilitatii diferitelor stari ale economiei;

evaluarea probabilitatii cash-flow-ului;

prezentarea grafica a distributiei probabilitatilor.

In conditiile unui viitor nesigur, fluxurile de amortismente si profituri se bazeaza pe evaluare pornind de la distributia probabilistica. Se au in vedere mai multe fluxuri de ipoteze (favorabil, mediu, pesimist).

Se determina fie direct fluxurile de tranzitie, fie randamentul atasat ipotezelor, iar datele se aseaza intr-o matrice. Apoi se atribuie fiecarei ipoteze un anumit coeficient de probabilitate. Acestia pot fi determinati in mod mai subiectiv de catre decident pe baza aprecierii, fie pe baza unor serii statistice din trecut.

Pe baza informatiilor astfel culese se calculeaza speranta matematica (valoarea asteptata) a fluxurilor de amortismente si profituri anuale de investitie dupa formula:

F_i = fluxurile de cash-flow;

P_i = coeficientul de probabilitate.