Impozitul pe terenul agricol

Impozitul pe terenul agricol

Impozitul pe venitul agricol reprezinta un impozit direct si constituie venit al bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale fiind utilizat pentru acoperirea cheltuielilor care se infiinteaza de la bugetele comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor.

Calitatea de subiect sau de contribuabil pentru acest impozit revine oricarei persoane fizice sau juridice care detine teren agricol in proprietate, precum si tuturor persoanelor care au beneficiat de prevederile Legii fondului funciar nr.18/1991, carora li s-au reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole pe care le-au stapanit inainte de colectivizare (pana la 10 hectare) sau li s-a constituit un drept nou de proprietate asupra unori terenuri agricole. Aceste persoane sunt subiect al impozitului chiar daca nu li s-a eliberat titlul de proprietate, dar detin in mod efectiv terenul, atribuit pe baza de adeverinta provizorie sau proces-verbal de punere in posesie.

In cadrul contribuabililor persoane juridice sunt incluse fundatiile, obstile, asociatiile agricole, unitatile de cult si altele asemenea, care detin terenuri agricole in proprietate si nu sunt platitoare de impozit pe profit. Drept urmare, toate celelalte persoane juridice care detin terenuri agricole si se afla sub incidenta impozitului pe profit sunt exceptate de la plata impozitului pe venitul agricol. In cadrul acestui regim de exceptare intra si institutiile publice.

Obiectul impunerii il reprezinta terenurile agricole situate in raza teritoriala a comunelor, oraselor, municipiilor. Astfel, acest impozit trebuie privit ca un impozit real, fiind un impozit pe avere.

Cu toate acestea, baza impozabila luata in considerare este venitul ce se obtine din cultivarea terenurilor. Impozitul pe venitul agricol se calculeaza asupra venitului determinat pe

baza normelor de venit stabilite pe hectar, diferentiate pe 5 zone de fertilitate a solului, cu 2 categorii de folosinta, 5 zone de favorabilitate pentru 4 categorii de folosinta a terenurilor si pentru alte 2 categorii de folosinta din toate zonele tarii, atat pentru terenurile cultivate, cat si pentru cele necultivate.

A - In functie de zona de fertilitate

Mii lei/ha/an

Tabel nr. 2.1

B - In functie de zona de favorabilitate

Mii lei/ha/an

Tabel nr. 2.2

C - In functie de categoria de folosinta

Mii lei/ha/an

Tabel nr. 2.3

Normele de venit stabilite prin lege se pot corecta, in functie de rata de inflatie, anual, prin hotarare a Guvernului, cu 3 luni inaintea inceperii anului fiscal urmator.

Incadrarea localitatilor in zone de fertilitate a fost stabilita prin H.C.M. nr.1108/1969, iar incadrarea in zone de favorabilitate se face de catre Consiliile judetene, Consiliul Sectorului Agricol Ilfov si Consiliul Local al Municipiului Bucuresti, care comunica hotararile adoptate in acest sens Directiilor generale ale finantelor publice si Controlul financiar de stat.

Venitul impozabil se reduce in situatia de pierdere-recolte din cauza calamitatilor naturale, proportional cu ponderea productiei calamitate, determinata prin raportarea acesteia la productia medie realizata in ultimii 3 ani, cu productii normale in unitatea administrativ-teritoriala respectiva.

Impozitarea veniturilor obtinute din cultivarea si valorificarea florilor, a legumelor si a zarzavaturilor in sere, in solarii amenajate in acest scop si in sistem irigat, a arbustilor si a plantelor decorative, a ciupercilor, precum si din exploatarea pepinierilor viticole si pomicole se face pe baza venitului net obtinut, rezultat prin scaderea din venitul brut a cheltuielilor legate de realizarea venitului respectiv, inclusiv cheltuielile cu amortizarea.

Veniturile determinate pe baza de norme si veniturile nete obtinute din cultivarea terenurilor de catre contribuabili se impun anual cu cota de 15%.

In metodologia privind calculul impozitului este prevazut modul de incadrare corespunzatoare a terenurilor. Astfel, pentru terenurile cultivate cu grau, secara, orz, orzoaica, porumb, sorg, floarea-soarelui, soia, sfecla-de-zahar, cartofi si plante de nutret (lucerna, orz masa verde, porumb siloz), se au in vedere normele de venit aferente categoriei de folosinta "arabil". Pentru terenurile cultivate cu ceapa, usturoi, pepeni, fasole si alte legume sau zarzavaturi se folosesc normele de venit prevazute la categoria de folosinta "gradini de legume si zarzavaturi"[1].

Veniturile realizate din culturi intercalate nu intra in componenta venitului impozabil intrucat sunt considerate impozabile doar veniturile obtinute din cultura de baza.

Pentru terenurile productive necultivate, venitul impozabil se determina pe baza normei de venit stabilite pentru terenurile arabile.

Asadar, obligatia fiscala privind impozitul pe venitul agricol este legata de existenta terenurilor agricole si nu de obtinerea veniturilor.

Acest tip de venit se calculeaza pe baza situatiei existente la 1 ianuarie din fiecare an de impunere.

Modificarile privind marimea suprafetelor de teren luate in calcul pentru stabilirea impozitului se opereaza de fiecare data cand acestea au loc in cursul anului, incepand cu data la care s-au produs.

Sumele de impozitat aferente acestor recalculari se restituie sau se compenseaza in cazul in care impozitul calculat initial a fost platit integral pe intregul an. Pentru contribuabilii la care impozitul se majoreaza datorita primirii in proprietate a altor suprafete de teren, impozitul de plata se repartizeaza in mod corespunzator pe cele doua termene de plata, in cazul in care acest

lucru ar mai fi posibil. In caz contrar, impozitul datorat se va plati integral la cel de-al doilea termen de plata.

Contribuabilii care obtin venituri din cultivarea si valorificarea florilor, a legumelor si a zarzavaturilor in sere, in solarii si in sistem irigat, a arbustilor si plantelor decorative, a ciupercilor, precum si din exploatarea pepinierelor viticole si pomicole se impun pe baza venitului net obtinut.

Astfel, contribuabilii aflati in aceasta situatie au obligatia ca pana la 1 aprilie sa depuna o declaratie de impunere, cu referire la anul anterior.

Venitul net impozabil (Vni) se obtine prin deducerea sumei totale a cheltuielilor din totalul veniturilor brute.

Declaratiile de impunere se verifica si se actualizeaza de catre organele fiscale cel putin o data pe trimestru, intocmindu-se note de constatare si procese-verbale de stabilire a impozitului. Diferentele de impozit rezultate din aceste actualizari se repartizeaza pe termenele de plata nedevenite scadente.

Definitivarea impunerii se realizeaza de catre organele fiscale teritoriale la 31 decembrie in fiecare an, iar diferentele de impozit stabilite se achita pana la 31 ianuarie din anul urmator. In cadrul acestei operatiuni de definitivare se urmareste ca impozitul calculat pe baza venitului net obtinut sa nu fie mai mic decat impozitul corespunzator calculat pe baza normelor de venit agricol.

In situatia in care un contribuabil este impus pe baza normelor de venit agricol pentru o anumita suprafata de teren, iar pentru o alta parte din suprafata pe baza venitului net obtinut, intrucat cota proportionala a impunerii este aceeasi, impozitul anual de plata se calculeaza pe baza venitului impozabil obtinut prin cumularea celor doua categorii de venit.

Impozitul pe venitul agricol este anual si se stabileste de catre organele fiscale pe numele contribuabililor, in localitatea in care acestia figureaza in evidenta funciara organizata de consiliul local, iar in cazul asociatiilor agricole, in localitatea unde isi au sediul principal, sau, dupa caz, in care isi desfasoara activitatea.

Cota de impozitare este de 15% dar pentru anii 1994, 1995 si 1996 se foloseste o cota redusa de 10%. Impozitul datorat rezulta din instiintarile de plata intocmite de organele fiscale, care trebuie transmise contribuabililor pana la 15 aprilie. Plata la bugetul local a impozitului datorat trebuie efectuata in proportie de 50% pana la 1 septembrie, iar diferenta de 50% pana la 15 noiembrie. Majorarea de intarziere este de 0,12% pentru fiecare zi de intarziere, dupa cele doua date mentionate (avand loc o reducere a acesteia de la 0,3%).

Facilitatile fiscale cuprind scutiri, reduceri si amanari sau esalonari la plata impozitului si a majorarilor de intarziere aferente.

Scutirile si reducerile de impozit sunt specificate in mod expres, iar amanarile sau esalonarile sunt mentionate doar ca o posibilitate, fiind de competenta Consiliilor judetene, Consiliului Sectorului Agricol Ilfov si Consiliului local al municipiului Bucuresti - care le acorda numai in cazuri bine justificate.

Scutirile vizeaza atat persoane fizice, cat si terenuri aflate in anumite situatii.

Sunt scutite de la plata impozitului pe venitul agricol urmatoarele persoane fizice detinatoare de terenuri agricole: veteranii de razboi, vaduvele de razboi nerecasatorite si vaduvele nerecasatorite ale veteranilor de razboi. O alta scutire cu grad ridicat de aplicabilitate de la plata impozitului pe venituri se face pentru persoanele fizice care obtin venituri din cresterea animalelor si a pasarilor, din apicultura si sericicultura, precum si din valorificarea fructelor si a ciupercilor de padure, a plantelor medicinale si a altor produse culese din natura[2].

Scutirile anumitor categorii de terenuri se refera la:

terenurile degradate si poluate, incluse in perimetrul de ameliorare, pe timpul cat dureaza ameliorarea lor;

terenurile improprii pentru a fi cultivate, care nu pot fi folosite nici pentru pasunat sau in alt mod, cum sunt rapele si mlastinile;

terenurile ocupate de plantatii tinere care sunt considerate ca neproductive deocamdata, pe anumite perioade stabilite in functie de natura plantatiei, astfel:

la viile altoite si indigene, timp de 4 ani dupa anul plantarii;

la viile hibride, timp de 3 ani;

la livezile de piersici, timp de 4 ani;

la livezile de meri, peri, pruni, caisi, ciresi, visini si gutui, timp de 5 ani;

pentru suprafetele ocupate de nuci, timp de 9 ani.

Calculul perioadei de scutire are in vedere adaugarea la perioadele mentionate si a primului an dupa intrarea pe rod, iar anul in care a avut loc plantarea nu se include in aceasta perioada.

Reducerile de impozit se refera si ele la anumite persoane fizice si la anumite terenuri.

Astfel, se practica o prima reducere de 50% a impozitului in cazul invalizilor de gradul I si II, al persoanelor handicapate si asimilabile gradului I sau II de invaliditate, indiferent de varsta, dar avand calitatea de cap al gospodariei, precum si pentru persoanele in varsta de peste 65 de ani, care isi lucreaza singure pamantul. Acestor persoane li se acorda reducerea si in

situatia folosirii mijloacelor mecanice ale societatilor comerciale de profil pentru efectuarea lucrarilor de arat, semanat, prasit, fertilizat, treierat etc.

Atat pentru scutirile cat si pentru reducerile acordate in functie de situatia lor personala, coontribuabilii trebuie sa depuna la Consiliile locale cereri scrise pentru solicitarea scutirii sau a reducerii, impreuna cu actele doveditoare aferente.

A doua reducere de 50% se acorda pentru culturile de bumbac, canepa, floarea-soarelui, in, sfecla de zahar si soia, daca 60% din recolta este contractata si livrata agentilor economici mandatati de stat.

Cea de-a treia reducere are in vedere situatia de pierdere a recoltei din cauza calamitatilor naturale. Aceasta reducere se acorda proportional cu gradul de distrugere a recoltei.

Pentru a beneficia de aceasta reducere, contribuabilii sunt obligati sa depuna la Directiile generale ale finantelor publice din judete sau Administratia financiara a sectorului agricol Ilfov, dupa caz, cereri de scadere a impozitului, in termen de 5 zile de la producerea fenomenului de calamitate naturala. Constatarea pagubelor inregistrate si cuantificarea nivelului lor se efectueaza de catre organele financiare sesizate in termen de 10 zile de la inregistrarea cererii.

Aceste operatiuni se desfasoara in prezenta proprietarilor pagubiti si a reprezentantului de specialitate agricola al administratiei locale.

Documentele de scadere a impozitului se intocmesc de catre organele fiscale o singura data pe an, in intervalul 15 noiembrie - 31 decembrie.

In cazul in care impozitul pe venitul agricol nu a fost stabilit la timp sau daca datele declarate nu corespund realitatii, stabilirea sau modificarea marimii impozitului se realizeaza pentru o perioada de 3 ani anteriori celui in care s-a efectuat constatarea. Perioada de scutire prevazuta de Legea fondului funciar nr. 18/1991 nu este luata in considerare pentru perioada anterioara.

Termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita este stabilit, de asemenea, la 3 ani.

Impozitul sau diferenta de impozit stabilite pentru asemenea situatii trebuie sa fie platite in termen de cel mult 30 de zile de la data comunicarii.