EXPANSIUNEA FLUXURILOR DE INVESTITII EXTERNE DIRECTE, INCEPAND CU A DOUA JUMATATE A SECOLULUI AL XX-LEA

eXPANSIUNEA fluxurilor de investitii externe directe, inCEPAND CU a doua jumatate a secolului al XX-lea

In perioada postbelica, CTN-urile au dobandit o prezenta globala. Aceasta afirmatie este sustinuta de datele prezentate in tabelul 2.1 privind evolutia IED in paralel cu alti indicatori economici importanti.

Evolutia ratelor anuale de crestere ale IED, PIB-ului si exporturilor mondiale,

(exprimate in preturi curente), in perioada 1960-1994, (in procente)

Tabelul 2.1.

Sursa: J.Dunning, Multinational Entreprises and the Global Economy, Wokingham, Addison-Wesley, 1993.

Potrivit datelor prezentate in tabelul 2.1, in cea mai mare parte a perioadei postbelice, stocurile si fluxurile de IED au inregistrat un ritm de crestere mult superior veniturilor mondiale si, uneori, chiar fluxurilor comerciale internationale. Din pacate, cifrele prezentate nu pot fi comparate de la o perioada la alta, deoarece sunt exprimate in preturi curente, care nu sunt ajustate in functie de rata inflatiei. In acelasi timp, evaluarile stocurilor sunt supuse unor marje de eroare, cauzate de dificultatile intampinate in estimarea cresterii lor. Cu toate acestea, este incontestabil faptul ca, in aceasta perioada, CTN-urile au devenit jucatori de prima marime in economia mondiala. Cu exceptia, anilor 70 si inceputul anilor '80, cifra de afaceri a celor mai mari 500 de companii a crescut mai repede decat productia mondiala. In aceasta perioada, CTN-urile au contribuit la ce ami mare parte a exporturilor mondiale, in timp ce vanzarile filialelor in strainatate au depasit totalul exporturilor globale. In plus, pe masura dezvoltarii CTN-urilor, s-a inregistrat o transnationalizare semnificativa a productiei, concretizata in formarea unor retele globale de productie si distributie.

In primi ani postbelici, expansiunea internationala a fost initiata de companiile americane. In anii '50 si '60, cel putin 50% din totalul fluxurilor de IED isi aveau originea in SUA. Corporatiile americane au realizat investitii la nivel global in sectorul minier, in agricultura si, intr-o proportie considerabila, in industria petrolului. Pe masura ce tarile latino-americane se industrializau in spatele barierelor protectioniste, CTN-urile prelucratoare americane au reactionat la posibilitatile reduse de export prin amplasarea productiei in regiune. Dar principala sursa de expansiune a vizat transferarea unitatilor prelucratoare in Europa si Canada, utilizand drept instrument IED.

Daca, initial, investitiile americane au fost concentrate in zone familiare lor, la nivelul anilor `60, Canadei ii revenea doar 50% din fluxurile totale, iar partea Marii Britanii s-a redus la mai putin de 50% din fluxurile catre Europa. Impunerea unor bariere protectioniste, reducerea costurilor de transport si cresterea cererii consumatorilor au facut mult mai avantajoasa aprovizionarea pietelor straine prin productia in strainatate decat prin exporturi. CTN-urile americane au continuat sa se extinda, in special, pe baza superioritatii lor tehnologice intr-o serie de sectoare si domenii.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, o serie de firme europene au sustinut si dezvoltat avantaje competitive in anumite industrii, pentru ca in anii `70, companiile europene si japoneze sa atinga, in anumite domenii, niveluri de productivitate similare celor americane. Prin urmare, de-a lungul acestei perioade, companiile europene si japoneze au inceput sa investeasca in strainatate, firmele europene extinzandu-se in principal pe pietele vecine. In general, CTN-urile europene si americane au avut tendinta de a transfera si folosi in strainatate tehnicile de productie cele mai avansate din punct de vedere tehnologic. CTN-urile japoneze au inregistrat o tendinta total opusa, in perioada respectiva, acestea si-au pastrat in tara, in mare masura, productia avansata, in timp ce salariile in crestere si aprecierea yenului le-au stimulat sa-si delocalizeze activitatile intensive in munca in tari cu costuri salariale mai reduse.

Dupa o relativa incetinire la inceputul anilor `80, IED au explodat catre sfarsitul anilor `80, atingand niveluri record spre sfarsitul anilor `90. Piata unica a UE, Declratia de la Osaka a APEC (care prevedea liberalizarea si deschiderea comertului si investitiilor in regiunea Asia-Pacific pana in anul 2010) si NAFTA au incurajat dezvoltarea a trei piete regionale principale, astfel incat CTN-urile au fost determinate sa amplaseze productia in interiorul fiecaruia dintre aceste blocuri. Temerile initiale potrivit carora aceste piete regionale s-ar putea inchide pentru restul lumii au intensificat tendinta respectiva. Firmele japoneze au inceput sa-si amplaseze, intr-o masura mult mai mare, productiile avansate in Europa si America de Nord, iar firmele europene si-au sporit substantial prezenta in America de Nord. Mare parte din toate acestea s-au produs prin achizitionarea firmelor locale si nationale existente, consolidandu-si astfel, in mod direct, pozitiile in cadrul retelelor de productie internationale. In perioada 1986-1990, fuziunile si achizitiile au reprezentat aproximativ 70% din totalul IED in tarile OCDE. Cu toate acestea, fuziunile si achizitiile reprezentau numai circa 20% din IED indreptate catre tarile in dezvoltare. Aceasta explozie a fost alimentata si de alti factori.

Inceputul anilor `90 marcheaza momentul in care majoritatea tarilor au demarat procesul de liberalizare a reglementarilor privind investitiile straine si au incurajat activ intrarile de IED. In perioada 1991-1996, 95% dintre cele 599 de modificari in reglementarile nationale referitoare la ISD (adoptate la nivelul tuturor tarilor lumii) s-au facut in sensul unei liberalizari progresive a fluxurilor de IED. Aceasta tendinta a fost deosebit de importanta pentru investitiile in servicii, in special in serviciile financiare, acolo unde companiile straine se confruntasera anterior cu diferite restrictii nationale.

Desi, in aceasta perioada, majoritatea fluxurilor de IED s-au derulat intre tarile OCDE, liberalizarea fluxurilor financiare adoptata in cadrul celorlalte tari si imbunatatirea oportunitatilor pentru investitii au reorientat considerabil fluxurile de IED catre Asia de Est si America Latina. O mare parte dintre acestea au fost atrase de programele de privatizare initiate in aceste tari (in perioada 1989-1994, intre 5-10% din fluxurile de IED orientate catre tarile in dezvoltare si majoritatea fluxurilor avand drept destinatie economiile de piata emergente ale Europei de Est au fost stimulate de procesele de privatizare din cadrul acestora). Pentru prima data dupa 1945, Europa de Est a reprezentat destinatia unui important volum de intrari de IED. In aceasta perioada, s-au constituit multe si importante societati mixte, remarcabila fiind restructurarea spectaculoasa a Skodei de catre Volkswagen.

In anii `90, odata cu extinderea investitiilor in economiile in tranzitie, IED au dobandit o amploare globala, CTN-urile operand practic in toate economiile. Acest cadru a fost accentuat si sprijinit de o multitudine de tratate bilaterale privind promovarea investitiilor externe directe. In 1997 existau 1.513 asemenea tratate cuprinzind peste 162 de tari, ceea ce reprezenta o crestere semnificativa fata de 1992.

Spre sfarsitul anilor `90, practic toate economiile erau in sfera influentei activitatii CTN-urilor si a retelelor globale de productie ale acestora. In acelasi timp, toate regiunile globului sunt, intr-o masura mai mare sau mai mica, atat origine, cat si receptoare pentru CTN-uri si pentru filialele lor externe. Deosebit de interesant, uneori chiar uimitor, este nivelul activitatii CTN-urilor in interiorul sau provenind din tarile in dezvoltare. Incepand cu 1989, CTN-urile occidentale au inceput sa acorde o importanta tot mai mare tarilor in dezvoltare, considerandu-le din ce in ce mai atractive. In acelasi timp, se remarca sporirea participarii tarilor in dezvoltare in calitate de surse pentru importante fluxuri de IED si retele globale de productie. Catre sfarsitul anilor `80, tarile in dezvoltare reprezentau originea a circa 3.800 de CTN-uri autohtone, iar la mijlocul anilor `90, nivelul acestora se dublase. Aceasta evolutie reprezinta un important indiciu al dimensiunilor in crestere ale sistemelor globale de productie si distributie.

Pe masura cresterii numarului de CTN-urilor, a sporit si intensitatea activitati lor. Desi exista suficiente date referitoare la IED, exista mai putine informatii sistematice disponibile privind intreaga activitate a CTN-urilor si a productiei lor in strainatate. Cu toate acestea, este indiscutabila sporirea importantei CTN-urilor in economia mondiala postbelica.

In incercarea de a surprinde dimesiunea intensitatii activitatii CTN in strainatate putem avea in vedere urmatoarele:

participarea (ponderea) fluxurilor de IED in formarea capitalului total (este vorba de noile investitii productive);

vanzarile in strainatate ale filialelor

La nivel global, pe parcursul a aproximativ un deceniu, contributia fluxurilor de IED la formarea capitalului mondial s-a dublat, majorandu-se de la circa 2% in anii `80 la circa 4% in prima jumatate a anilor `90. Desi aceasta evolutie corespunde importantei in crestere a productiei in strainatate, ea trebuie interpretata cu prudenta, deoarece CTN-urile nu-si finanteaza activitatile in strainatate doar prin IED - filialele din strainatate pot si chiar isi finanteaza mare parte din extinderea lor prin profituri reinvestite si prin imprumuturi de pe pietele de capital interne sau mondiale. Se apreciaza ca doar 25% din investitiile totale in productia internationala sunt finantate prin IED. In plus, deoarece o proportie semnificativa din IED ia forma fuziunilor si achizitiilor, nu a unor investitii noi, este dificil de estimat cat de mult din cresterea reala a volumului mondial de capital este finantata prin IED.

Cea de-a doua masura a intensitatii activitatii in strainatate a CTN-urilor rezulta din comparatia vanzarilor filialelor in strainatate cu vanzarile mondiale. Astfel, datele statistice publicate evidentiaza faptul ca vanzarile filialelor in strainatate au crescut mai repede decat exporturile mondiale. In anii 70 si `80, acestea atinsesera niveluri comparabile cu cele mondiale ale exporturilor, iar spre sfarsitul anilor `90, erau cu peste 30% mai mari. In acelasi timp, ponderea vanzarilor filialelor straine in PIB-ul mondial a crescut de la 10-15% in anii `70 la aproximativ 25% catre finalul anilor `90.

De asemenea, trebuie subliniat faptul ca valorile anuntate in contul IED reprezinta estimari aproximative. Explicatia: cea mai mare parte a informatiilor privind dimensiunea IED se refera la masurile directe de implantare a productiei in strainatate (achizitii, societati mixte, filiale) care, pentru perioada anilor `80-`90, sunt considerabil mai reduse comparativ cu masurile indirecte (in special aranjamentele contractuale), desi valoarea adaugata a unora dintre ele este importanta. In general, agentiile statistice nationale nu colecteaza sistematic date privind activitatile CTN-urilor (datorita complexitatii acestora), astfel incat informatiile globale sunt constituite din diferite estimari nationale.

Astfel, tinand cont de cele prezentate mai sus, se estimeaza ca aportul filialelor in strainatate la PIB-ul mondial a crescut de la mai putin de 5% in 1970 la aproximativ 7,5% la sfarsitul anilor . In acelasi timp, acesta se ridica la cel putin 10% din PIB-ul mondial privat. Productia in strainatate in sectorul prelucrator a crescut considerabil de la aproximativ 10% in anii `70 la aproape 20% la sfarsitul anilor `90. pentru perioada 1970-1999, proportiile pentru productia de servicii sunt mult mai reduse, insa cu tendinte de crestere.

Incepand cu anii `70, productia in strainatate a CTN-urilor a fost integrata intr-o masura considerabila in lanturile internationale de productie ale acestora, astfel incat comertul international in cadrul aceleiasi CTN a crescut rapid. Masurarea si colectarea datelor privind comertul intrafirma ridica numeroase probleme. Astfel, partial, acestea depind de criteriile in functie de care relatiile comerciale externe ale unitatilor unei CTN sunt considerate a avea loc intrafirma. In ultimii 25 de ani, am asistat la aparitia unei largi varietati de aranjamente institutionale, ale caror transferuri sunt greu de urmarit si cuantificat. Desi, valorile publicate de agentiile oficiale nu reprezinta rezultatul unui demers sistematic de culegere a datelor privind comertul intrafirma, pe ansamblu, cifrele estimate sunt, in mare, considerabile. Astfel, la sfarsitul anilor `90, studiile in domeniu aratau ca, in unele tari OCDE, comertul intrafirma reprezenta intre 25-33% din comertul international.

In acelasi timp, estimarile gradului de internationalizare a productiei pot fi completate si de numarul de acorduri transfrontaliere intre firme. Astfel, daca in 1990 existau 1.700 asemenea acorduri intre firme, in 1995, nivelul acestora ajunsese la 4.600.