Impozitul pe cladiri

Impozitul pe cladiri

In majoritatea tarilor lumii, cladirile formeaza unul dintre obiectele cele mai reprezentative ale averii impozabile.

In Romania, impozitul pe cladiri este un impozit anual, de tip proportional, asezat asupra cladirilor de orice fel, situate in municipii, orase, comune si sate, indiferent de modul in care sunt folosite si de destinatia data acestora. Impozitul pe cladiri este un impozit pe avere.

De la aceasta regula fac exceptie urmatoarele patru categorii de cladiri si constructii, care nu sunt supuse impozitului[1]:

cladirile institutiilor publice, cu exceptia celor folosite in alte scopuri decat cel obisnuit, normal;

cladirile care, potrivit legii, sunt considerate monumente istorice, de arhitectura si arheologice, inclusiv muzeele si casele memoriale, cu exceptia spatiilor acestora folosite pentru activitati economice sau comerciale;

cladirile care prin destinatie constituie lacasuri de cult, apartinand cultelor religioase recunoscute prin lege;

constructiile si amenajarile funerare din cimitire.

In categoria cladirilor impozabile se includ si dependintele cum sunt: bucataria, camara, baia, pivnita, garajul, magazia, grajdul, remiza si altele asemenea, situate fie in corpul principal de cladire, fie in afara acestuia. Sunt luate in considerare si spatiile construite sub forma de chioscuri, cabane, baraci, magazine, depozite si altele asemenea, inclusiv cele demontabile si indiferent de natura materialelor din care sunt realizate.

Calitatea de subiecti platitori ai impozitului sau de contribuabili o au persoanele fizice care detin in proprietate cladirile impozabile, persoanele juridice, incluzand aici si institutiile publice, partidele politice, sindicatele, asociatiile si fundatiile, precum si asociatiile familiale, asociatiile agricole si unitatile economice ale unor persoane juridice.

Pentru cladirile aflate in proprietate de stat, calitatea de subiect al impozitului revine persoanelor juridice care le administreaza sau le folosesc. De asemenea, in cazul cladirilor ce constituie fondul locativ de stat, impozitul se datoreaza de catre unitatile specializate care le administreaza.

In cazul persoanelor fizice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei de impozitare de 0,1% la valoarea impozabila a cladirii. Pentru persoanele juridice, impozitul pe cladiri se determina prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii. Cota de impozit se stabileste prin hotarare a consiliului local si poate fi cuprinsa intre 0,25% si 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului Bucuresti, aceasta atributie revine Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

Calculul valorii impozabile se efectueaza prin inmultirea suprafetei cladirii cu valorile impozabile in sume fixe pe m.p., reglementate pentru mediul rural (inclusiv din satele ce apartin municipiilor si oraselor) si pentru mediul urban, in functie de felul si destinatia cladirilor[2].

Calculul impozitului pe cladiri se efectueaza de catre organele fiscale pentru cele apartinand persoanelor fizice si, respectiv, direct de catre contribuabili pentru celelalte cladiri. Ca impozit anual, calculul sau se efectueaza la inceputul anului, iar termenele limita de plata sunt fixate pentru 31 martie si 30 septembrie.