Finantarea schimburilor internationale

Finantarea schimburilor internationale

Promovarea, in conditii de eficienta, a schimburilor internationale nu poate fi realizata in lipsa unei piete financiare performante. Pentru a asigura acoperirea nevoilor de finantare exportatorii si importatorii fac apel la banci sau la institutii financiare specializate. In aceasta situatie, natura produsului, contextul tranzactiei determina sursele de finantare utilizabile. Alegerea celei mai bune solutii ceraza exportatorului un avantaj concurential in ceea ce priveste plata. Aici pot fi alese mai multe solutii posibile care au la baza cel putin patru criterii: activitatea comerciala, responsabilitatea administrativa de punere in practica a finantarii, riscul si costul. Posibilitatile de plata, de regula modeste ale importatoilor, obliga exportatorii sa ofere conditii favorabile acestora, materializate, adeseori, in amanarea platilor. Facilitatile financiare au devenit, in zilele noastre, un element fundamental si, uneori, determinantin expansiunea operatiunilor de export, concurand calitatea bunurilor ce fac obiectul acestora. Tehnicile de creditare au fost adaptate in permanenta tendintelor aparute in evolutia schimburilor internationale, mutatiilor calitative aparute in structura acestora. Astfel, in functie de natura si durata schimburilor internationale, putem intalni:

credite pe termen scurt;

credite pe termen mediu si lung;

tehnici speciale de finantare a exporturilor.

Creditele pe termen scurt au drept scop asigurarea unor mijloace de plata pentru producatorul la export sau exportatorul care a vandut marfuri pe credit urmand sa recupereze de la importator contravaloarea exportului intr-o perioada de pana la un an.

In functie de obiect, tehnica de acordare si nivelul dobanzii, se impart in:

cerdite de prefinantare;

credite pentru mobilizarea creantelor existente asupra strainatatii;

avansuri in valuta;

creditul de scont;

credite de trezorerie specializate.

Creditele de prefinantare sunt acordate in scopul de a permite firmei sa-si finanteze productia destinata exportului. In functie de evolutia costului lor, putem distinge: credite specializate sau cu cost variabil; credite cu rata fixa a dobanzii.

Creditele specializate (cu cost variabil) au in vedere contracte de mare valoare si se refera la productia fabricata sub comanda sau la lucrarile executate in strainatate si cu durata lunga de executie. Sunt destinate sa acopere decalajul de trezorerie generat de insuficienta aconturilor primite sau cheltuielile efectuate pana la incasarea de la clientul extern. Se ramburseaza la livrarea marfurilor sau terminarea lucrarilor, fie pe seama unui credit-cumparator, fie dintr-un credit furnizor, adica prin inlocuirea sa printr-un credit de mobilizare a creantelor nascute asupra strainatatii. Costul sau este format din dobanda de baza la care se adauga comisioanele bancare. Dobanda este negociata intre banca si debitor la fiecare utilizare, cel mai adesea lunar. Are avantajul de a oferi solicitantului o mare libertate de negociere cu banca.

Creditele de prefinantare cu dobanda fixa se particularizeaza prin faptul ca rata dobanzii ramane nemodificata pe toata perioada creditarii, fiind cea practicata de banca la data semnarii contractului. Eventualele efecte negative, determinate de diferenta dintre costurile resurselor bancare si rata dobanzii practicata, sunt preluate de catre bugetul public, ca mijloc de stimulare a exporturilor. Pentru exportator are avantajul de a-si evalua precis cheltuielile financiare.

Creditele pentru mobilizarea creantelor existente asupra srainatatii ofera exportatorilor, care au acordat importatorilor termene de plata sub 12 luni, posibilitatea de a mobiliza creantele, chiar din momentul nasterii acestora. Cesionarea creantelor se efectueaza printr-un document financiar de cesionare.In principiu, creditul se exprima in moneda exportatorului, la cursul zilei sau la termen, neputand sa depaseasca 70% din valoarea facturilor. Rambursarea se realizeaza la data prevazuta in contract pentru incasarea contravalorii marfurilor de la cumparatori.

Avansul in valuta are o dubla semnificatie. Pe de o parte, reprezinta una din modalitatile de protectie contra riscului cursului de schimb, pe de alta parte, este un credit pe termen scurt ce se acorda exportatorilor care nu recurg la mobilizarea in moneda nationala a creantelor ce le detin asupra strainatatii. Se acorda pe baza documentatiei care atesta expedierea si vamuirea marfurilor. Termenul de rambursare corespunde termenului de incasare a creantei. Prezinta, comparativ cu alte categorii de crredite, urmatorele avntaje: acopera in proportie de 100% creantele asupra strainatatii; formalitati simple de acordare; cost redus. Rambursarea imprumutului se face la un pret care cuprinde doua elemente: rata dobanzii pe piata de refinantare si marja bancii crediotare.

Creditul de scont constituie una dintre cele mai utilizate tehnici bancare in finantarea pe termen scurt a exporturilor. De regula, vanzarea pe credit este insotita de emitrea unui titlu de credit - cambie, bilet la ordin - prin care importatorul este obligat sa platesca, la scadenta, contravalorea marfurilor. In cazul utilizarii cambiilor este necesara acceptarea lor de catre importator, ceea ce echivaleaza cu un angajament ferm de plata. Scopul scontarii este acelasi ca si pe plan intern, si anume, benficiarul unei cambii sau unui bilet la ordin cauta sa transforme creanta, pe care o are asupra unui tert, intr-o suma lichida, fara sa mai astepte scadenta. O caracteristica esentiala a operatiei de scontare este aceea ca banca ce realizeza scontarea nu preia de la vanzator riscul de neplata.Ultimul posesor al titlului negociat ramane solidar la plata titlului respectiv, in cadrul actiunii de regres.

Creditele de trezorerie specializate au ca obiectiv crearea premiselor pentru amplificarea exporturilorprin prospectarea unor noi piete, accelerarea livrarilor, finantarea stocurilor existente in strainatate. De regula, termenele de acordare nu depasesc un an. Se concretizeaza in bilete la ordin emise de exportatori in favoarea unor banci, pe care apoi le mobilizeaza. De mentionat ca termenul initial, de un an, are un caracter reinnoibil.

Creditele pe termen mediu si lung. Finantarea pe termen mediu si lung este specifica exporturilor de mare valoare, exporturilor complexe si unor forme de cooperare industriala.

Acest tip de creditare se pote realiza prin:

formele clasice:

creditul-furnizor;

creditul-cumparator;

formele moderne:

creditul consortial;

cofinantarea.

Creditul-furnizor este acordat de banca exportatorului care, la randul sau, a acordat partenerului strain o amanare de plata pentru marfa livrata in strainatate. Creditul furnizor este un credit pe termen mediu si lung. Daca termenul este situat sub cinci ani este vorba de un credit pe termen mediu; cand termenul este mai mare de cinci ani, este un credit pe termen lung.

In mod practic, operatiunea presupune doua relatii distincte de creditare:

un credit in marfa, acordatde exportator importatorului prin acceptarea efectuarii platii la un anumit termen de livrare;

un credit in bani, acordat de banca exportatorului pentru finantarea operatiunii de export.

De regula, creditul furnizor nu depaseste 90% din valoarea marfii, diferenta fiind achitata de importator sub forma avansului sau platii la livrare. Intrucat furnizorul avanseaza si fonduri proprii sau alte resurse, fac din aceasta o modalitate de creditare mai scumpa decat creditul cumparator, exportatorii incluzand in pretul fiecarei oferte si costul propriei finantari precum si alte speze si comisioane bancare, motiv pentru care se foloseste, cu precadere, in cazul exporturilor mai putin importante.

Creditul-cumparator concretizeaza o finantare directa, aprobata de o banca autohtona cumparatorului strain sau bancii acestuia in scopul de a-i permite sa plateasca la primirea marfurilor.

Odata perfectat contractul de livrare, banca finantatoare incheie contractul de credit propriu-zis cu cumparatorul sau cu banca acestuia, contract care reglementeaza: durata creditului, rata dobanzii, modalitatile de rambursare.

Prezinta multiple avantaje pentru furnizor: este platit imediat si nu mai este nevoiesa se ingrijeasca de mobilizarea craentelor, putandu-se concentra exclusiv asupra aspectelor legate de afacere; nu mai este obligat sa plateasca dobanda pe timpul mobilizarii; evita riscul de neplata.

Aceasta modalitate de creditare este mai agreata in cazul proiectelor de mare anvergura.

Cele doua categorii de credit sunt comlementare. In timp ce creditul furnizor este specific contractelor de mica valoare si derulate pe termene medii, creditul cumparator este preferat in contractele de mare valoare si pe termene lungi. In general, bancile agreaza formula creditului cumparator deoarece pot colabora direct cu clientii externi si pot contribui la cucerirea a noi segmente de piata. In acest proces, indeosebi in ultimele decenii, a intervenit autoritatea publica, care prin mijloace tot mai rafinate, cauta sa favorizeze exporturile si sa perfectioneze modalitatile de finantare in vederea reducerii costurilor.

Creditul consortial reprezinta un imprumut acordat de un grup de banci, constituite intr-o grupare temporara fara personalitate juridica, numita consortiu, unui beneficiar dintr-o tara terta. In cazul acestui tip de credit, exportatorul si importatorul nu sunt in legatura cu consortiul ci cu banca exportatorului, acesteia fiindu-i prezentata si cererea de finantare. Se utilizeaza indeosebi in cazul unor contracte foarte mari.

Cofinantarea este o tehnica relativ recenta, legta der cererea crescanda pentru finantarea de proiecte economice noi, de anvergura si de necesitatea asigurarii unei garantii superioare creditorilor. Astfel, organismele financiare internationale precum Banca Mondiala sau bancile de dezvoltare din diferite regiuni sau tari se asociaza cu bancile sau organismele de finantare privata pentru finantarea de mari proiecte. Contractele reglementeaza angajamentele respectivelor parti.

Tehnici speciale de finantare a exporturilor include o gama tot mai larga de procedee de punere la dispozitia exportatorilor a resurselor necesare, mai frecvent folosite fiind:

forfetarea;

leasingul international;

factoringul international.

Forfetarea reprezinta o alta modalitate de finantare a exportatorilor, care actioneaza insa in sfera creditului pe termen mediu. Prin intermediul ei o banca poate cumpara creantele detinute asupra unor parteneri strainipe termene cuprinse intre un an si cinci ani. Creantele sunt exprimate in devize, iar banca se pote refinanta prin scontare. Exportatorii care vand creantele sunt exonerati de orice raspundere cu privire la neplata la scadenta a creantei, banca cumparatoare preluand asupra sa toate riscurile de neplata. Acesta este motivul pentru care obiectul forfetarii este reprezentat de titluri cu un grad mai ridicat de garantie, iar costul forfetarii este destul de ridicat.

Apreciem ca prin intermediul acesteia se realizeaza o finantare a exporturilor pe termen mediu in domeniul tehnologic ( masini, utilaje, echipamente etc.) vitala pentru tarile in curs de dezvoltare, in general, si cele din Europa de Est, prinre care si Romania, in particular.

Livrarea bunurilor;

Trimiterea efectelor comerciale de catre importatori si avalizarea acestora de catre banca importatorului;

Incheierea contractului de forfetare intre exportator si societatea de forfetare;

Expedierea efectelor comerciale de catre exportator societatii de forfetare;

Plata efectelor comerciale;

Prezentarea efectelor comerciale la scadenta;

Reglementarea efectelor comerciale la scadenta.

Pe langa faptul ca exportatorul isi amelioreaza situatia financiara si, implicit, trezoreria, acesta este degrevat de tote riscurile.

Leasingul international este o forma de finantare pe tremen mediu si lung. Acesta a aparut si s-a dezvoltat odata cu modificarea structurii si a valorii echipamentelor ce formeaza obiectul schimburilor internationale. In principiu, functioneaza ca si in cazul operatiunilor de acest gen practicate pe plan intern. Unele particularitati apar atunci cand institutia bancara cumpara marfuri de la diversi furnizori straini si le inchiriaza unor parteneri din terte tari.

Solicitarea cererii operatiunii de leasing;

Societatea de leasing national transmite societatii de leasing straine cererea de leasing;

Vanzarea echipamentului;

Exportul;

Plata pretului echipamentului;

Contractul de leasing;

Importatorul vireaza chiriile.

Exportatorul care doreste plata in contul exportului sau poate vinde marfa sa unei societati de leasing din strainatate care va incheia cu importatorul un contract de leasing.

Exportatorul este, astfel, degrevat de toate riscurile. El poate factura exportul sau in propria moneda, mai ales, daca termenele de livrare sunt lungi. Este evident faptul ca el trebuie sa prezinte suficiente garantii pentru ca o societate de leasing straina sa fie dispusa sa preia riscurile. In ceea ce priveste importatorul, acestuia i se permite sa nu platesca imediat exportul. Ca si pentru leasingul national, rata lunara pote fi progresiva, degresiva sau adaptata la conditiile pietei. Un domeniu in care leasingul international este foarte dezvoltat este cumpararea de avioane.

Factoringul international reprezinta una din tehnicile mai noi de mobilizare a creantelor nascute asupra clientilor externi. Factoringul consta dintr-un transfer de creante comerciale dinspre exportator (aderent) spre societatea de factoring (factor), creante pe care exportatorul le detine asupra clientilor sai.

In general, exportatorul cedeaza, prin contractul de factoring, factorului toate creantele rezultate din livrarile sale intr-o tara determinata, de-a lungul unei perioade determinate. Costul factoringului este relativ ridicat (1-4 % din cifra de afaceri bruta la export), si cuprinde:

comisionul de gestiune pe factura;

prima de risc de solvabilitate (in functie de tara si calitatea debitorului).

Factoringul international intereseaza, in mod special, firmele mici si mijlocii, fiind destinat, pe de o parte, exportatorilor de bunuri de consum care dispun de o vasta clientela, iar pe de alta parte, fabricantilor de aparatura, utilaje si masini care livreaza, in mod regulat, clientilor lor traditionali.

Din totalul operatiunilor finantate, la nivel mondial, prin asa-numitele tehnici moderne, se apreciaza ca 75% sunt realizate prin forfetare, 20% prin leasing si 5% prin factoring.