INSTITUTIILE BANCARE - Continutul si structura aparatului bancar SI Pietele creditului

INSTITUTIILE BANCARE

1 Geneza bancilor

Problemele privind aparitia si evolutia bancilor sunt deosebit de controversate. Astfel, unii economisti sunt de parere ca primii bancheri s-au ocupat cu schimbul de monezi in epoca cand circulau monezi metalice cu multiple proveniente si valori si ca, deci, aparitia bancilor coincide cu aparitia monedei metalice. Ei releva ca, inca babilonienii, cu 20 secole i.e.n., cunosteau practica incredintarii depozitelor de valori unor institutii specializate, indeosebi templelor. Alti specialisti apreciaza ca geneza bancilor trebuie legata de practica primirii sub forma de depuneri a disponibilitatilor banesti ale unor persoane aflate in cautare de bani si imprumutarii lor, impreuna cu propriile disponibilitati, altor persoane in cautare de bani. O asemenea indeletnicire a existat probabil la egipteni si fenicieni si in mod cert la greci si romanii. La romani, de pilda, inca din sec. al IV- i.e.n., un colt al Forumului, numit al lui Janus, era frecventat de cei care faceau schimb de monezi, solicitau pastrarea unor depozite sau efectuarea de plati pe diferite piete., adica operatiunile care azi sunt denumite de banca. Potrivit opiniei altor economisti, aparitia bancilor trebuie situata in perioada in care depunatorii de bani, deci titularii de conturi tinute de o persoana fizica sau juridica, au capatat posibilitatea sa efectueze plati prin simple dispozitii de virare a sumelor din conturile lor in conturile beneficiarilor. Aceste operatiuni au condus la aparitia bancilor denumite de viramente, cum au fost cele din orasele - republici italiene din secolele XII - XIV. Astfel, banca din Venetia - prima din bancile mentionate - a fost infiintata in anul 1171 de dogele Michele XI, ca o continuare a unei societati anterioare Monte Vecchio. A fost recunoscuta oficial ca banca de viramente in anul 1587 sub denumirea de Banca di Rialto. Ulterior, au fost infiintate bancile din Genova, Amsterdam, Hamburg, Rotterdam.

In Romania, prima banca a fost Banca Nationala a Moldovei, infiintata in 1857.

Aparitia si evolutia ulterioara a bancilor reflecta pe plan institutional cresterea complexitatii operatiunilor banesti, centralizarea si concentrarea capitalului de imprumut in mainile unui numar de persoane si firme care s-au specializat in astfel de operatiuni , pana s-a ajuns la actualul profil. In perioada actuala, bancile sunt institutii specializate in organizarea si infaptuirea circulatiei capitalului de imprumut, avand ca scop obtinerea de profit.

Odata, aparute bancile au contribuit din plin la largirea productiei, la accelerarea vitezei de rotatie a capitalului, la cresterea gradului de concentrare a acestuia. Din simplii mijlocitori ai creditului, bancile au devenit puternice firme monopoliste. Astazi, mai frecvente, sunt urmatoarele forme de monopoluri bancare: comunitatea de interese care reprezinta un acord incheiat intre mai multe banci in vederea instituirii unei raspunderi reciproce asupra angajamentelor luate de fiecare banca in parte, intocmirea bilanturilor dupa aceleasi reguli plata unor dividende legale etc.; consortiul sau sindicatul bancar bazat pe un acord incheiat intre banci pentru executarea in comun a anumitor operatiuni financiare avantajoase si de proportii mai mari, cum ar fi plasarea de titluri de stat, acordarea de credite, etc.; concernul bancar organizat ca o forma de participatie in cadrul careia banca tutelara, detinatoare a unui anumit numar de actiuni ale bancilor afiliate, controleaza capitalurile cu care lucreaza aceste banci. Formal, bancile afiliate raman independente.

2. Continutul si structura aparatului bancar

De regula, prin notiunea de aparat bancar este desemnat ansamblul coerent al diferitelor categorii de banci care functioneaza intr-o tara, raspunzand cerintelor unui anumit grad de dezvoltate economico-sociala. Principalele functii pe care le exercita in cadrul economiei sunt: mijlocirea creditului si a platilor fara numerar; transformarea in capital a micilor economii si a veniturilor provenite din munca; crearea instrumentelor de credit si efectuarea de tranzactii cu asemenea instrumente; executia de casa a bugetului de stat; operatii de vanzare - cumparare de valuta. Simpla enumerare a acestor atributii este de natura sa sugereze importanta deosebita pe care o are aparatul bancar intr- o economie moderna. Devine evidenta inca odata, daca mai este cazul, constatarea ca o economie nu este numai un ansamblu de procese care creeaza procese, iar serviciile de inalta calificare pe care le presteaza aparatul bancar sunt o componenta de prima marime a sctorului tertiar, indispensabila functionarii suple si eficiente a economiei.

In perioada contemporana bancile au devenit unul din instrumentele principale ale politicii economice. In acest context, puterea statala actioneaza in cadrul unui aparat bancar modelat in acest scop, in vederea determinarii directe a insasi coordonatelor economiei nationale. Astfel, in primul rand, politica economica a statului se exercita cu eficienta in majoritatea tarilor prin orientarile date de banca de emisiune, prin instrumente cum sunt: taxa scontului, rezerva minima obligatorie, taxa de lombard, operatiunile pe piata libera, etc.. In al doilea rand, celelalte institutii bancare aplica direct politica statului in creditarea economiei nationale. In al treilea rand, organismele de control ale statului asupra activitatii bancare, completeaza sistemul de decizii si influente prin care statul orienteaza politicile monetare si de credit si prin aceasta intreaga viata economica.

Deci, in economiile avansate, aparatul bancar este structurat pe mai multe nivele. In varful piramidei se afla banca centrala care infaptuieste politica monetara, de credit si valutara preconizata de autoritatea statala. Pe treapta urmatoare, se gasesc situate un mare numar de banci comerciale si institutiile de credit specializate. In majoritatea cazurilor, aceste banci sunt organizate sub forma de societati pe actiuni si apartin capitalului particular, de stat sau au un caracter mixt. Din punct de vedere al capitalului si a cifrei de afaceri, se disting banci mici, mijlocii si mari.

In fine, cel de al treilea nivel de integrare bancara, include organismele speciale, de stat sau interbancare, de supraveghere a activitatii aparatului bancar. Crearea acestor organe de control asupra activitatii institutiilor bancare, in majoritatea tarilor in perioada dintre cele doua razboaie mondiale, indeosebi in contextul efectelor crizei economice 1929 - 1933, are la baza interese profund sociale, cum ar fi ocrotirea posesorilor de depozite si consolidarea creditului. Respectarea stricta de catre diferitele institutii bancare a normelor legale de functionare, care asigura aplicarea conforma a politicii monetare si de credit promovate de catre stat, reprezinta obiectul principal al activitatii desfasurate de aceste organisme.

3 Pietele creditului

Ansamblul relatiilor ce apar, pe de o parte intre diferitele subiecte economice, intreprinderi si persoane, si banci, iar, pe de alta parte intre banci si institutiile specializate de credit, in legatura cu transferul de disponibilitati banesti, cu forma de circulatie specifica a capitalului de imprumut, in conditii de rambursabilitate si cu plata dobanzilor aferente, formeaza continutul pietei creditului. In functie de natura creditelor supuse negocierii si structura participantilor, piata creditului cuprinde urmatoarele segmente: piata monetara, piata creditului pe termen scurt, piata creditului pe termen mediu, piata creditului pe termen lung, piata eurodevizelor.

Piata monetara, in sens traditional, desemneaza cadrul necesar in care se desfasoara zilnic raporturile dintre banci in legatura cu lichidarea soldurilor provenind din operatiuni reciproce. Negocierea disponibilitatilor necesare pentru stingerea obligatiilor reciproce ce apar intre banci formeaza deci obiectul tranzactiilor pe aceasta piata.

Obligatiile reciproce dintre banci au la origine cauze multiple. Pe de o parte, bancile isi acorda noi credite sau isi ramburseaza credite acordate anterior. Pe de alta parte, din ordinul clientilor lor, titulari de depozite, bancile efectueaza plati in favoarea unor banci si sunt beneficiare de incasari de la aceleasi sau alte banci. In acest fel, din fiecare operatiune efectuata o banca devine creditoare sau debitoare fata de alta banca. Drept urmare, la finele unei zile, fiecare banca in parte, are in raport cu celelalte banci o serie de pozitii si sume debitoare si o serie de pozitii si sume creditoare si, in consecinta, este, fie beneficiara unui sold creditor, fie titulara unui sold debitor. In decursul vremii, practica bancara a impus stingerea acestor obligatii reciproce intr-un cadru organizat, sub egida bancii de emisiune. Procedeul implica parcurgerea succesiva a doua momente. Astfel, in prima parte a zilei are loc reunirea reprezentantilor bancilor, confirmarea pretentiilor reciproce, compensarea platilor reciproce si stabilirea soldurilor aferente fiecarui participant. Catre sfarsitul zilei respective, intr-un al doilea moment, are loc stingerea soldurilor reciproce prin efectuarea de plati de catre titularii soldurilor debitoare catre beneficiarii soldurilor creditoare.

Deci, pe piata monetara apar zilnic doua categorii de participanti: ofertantii si solicitantii.

Ofertantii sunt titularii conturilor de disponibilitati la banca de emisiune care au solduri creditoare. Intrucat depozitele pastrate la banca de emisiune nu sunt remunerate, acestia sunt interesati sa valorifice respectivele disponibilitati, prin negocierea acordarii de credite pe piata monetara. Solicitantii de credite pe aceasta piata sunt acele banci care, ramanand debitoare in raporturile cu celelalte banci, cauta resurse de acoperite.

In concluzie, piata monetara se individualizeaza ca un segment distinct in cadrul pietei creditului prin urmatoarele trasaturi specifice: participantii pe aceasta piata sunt bancile; obiectul tranzactiilor negociate in cadrul ei sunt disponibilitatile in moneda centrala, respectiv, aflate in depozite la banca de emisiune; operatiile de negociere se desfasoara zilnic; termenele de acordare a creditelor sunt foarte scurte, cele mai multe avand scadenta in ziua urmatoare; creditele acordate pe aceasta piata sunt credite personale, de la banca la banca; dobanda practicata se stabileste zilnic prin jocul cererii si ofertei.

Amploarea operatiilor ce se desfasoara pe piata monetara se explica prin faptul ca aici isi gasesc concretizarea efectele circulatiei monedei de cont. Relatiile dintre intreprinderi si banci care determina relatii de la banca la banca si in final creeaza piata monetara, nu sunt numai operatiuni ce decurg din acordarea de credite de catre banci si rambursarea acestora, ci, in principal sunt generate de necesitatea stingerii obligatiilor dintre intreprinderi, respectiv de circulatia scripturala care se desfasoara prin intermediul depozitelor bancare.

Prin functiile pe care le indeplineste asigurand, indeosebi, redistribuirea disponibilitatilor in economia nationala, piata monetara joaca un rol regulator important in relatiile de credit si in circulatia baneasca. In ultimii ani, tehnica electronica a revolutionat sistemele de lucru pe piata monetara, asigurand operativitatea ridicata a desfasurarii decontarilor reciproce.

Piata creditului pe termen scurt include in sfera sa ansamblul relatiilor ce privesc, pe de o parte, mobilizarea disponibilitatilor banesti de la intreprinderi si persoane la institutiile de credit, iar, pe de alta parte, acordarea de credite de catre banci intreprinderilor sau persoanelor, pe termene de pana la maximum 2 ani. Resursele ce se mobilizeaza pe aceasta piata sunt, de regula, disponibilitatile curente ale intreprinderilor si persoanelor, soldurile conturilor de depozite la vedere ale acestor titulari, reprezentand disponibilitatile destinate cheltuielilor lor curente si care pentru acestia constituie un fond de rulment. In ceea ce priveste distribuirea acestor resurse, trebuie remarcata pluralitatea de forme prin care se realizeaza. Creditele acordate, indeosebi intreprinderilor, satisfac necesitatile lor curente legate de avansarea cheltuielilor de productie sau a celor legate de circulatia marfurilor de la producator in reteaua de distributie.

Piata creditului pe termen mijlociu cuprinde relatiile de mobilizare si redistribuire a depozitelor pe termen mediu, in vederea acordarii de credite pe o durata de la 18 luni la 7 ani, care au ca destinatie fie procurarea de echipamente industriale, fie finantarea exportului. Beneficiarii acestor credite sunt intreprinderile din diverse ramuri, care au pe aceasta cale asigurate conditii pentru dezvoltarea si modernizarea instalatiilor si tehnologiilor, precum si pentru promovarea exportului. Asemenea credite au un rol deosebit in asigurarea cresterii economice.

Piata creditului pe termen lung, care, de asemenea, are ca baza de referinta depozitele pe termen constituite prin intermediul multiplelor forme de banci si institutii specializate. O parte a resurselor se asigura de la buget sau prin reciclarea unor alte resurse mobilizate de catre banci. Avand drept scop infaptuirea de investitii productive si constructii de locuinte, creditele pe termen lung se acorda pe o durata ce variaza intre 7 si 50 ani.

Piata eurodevizelor cuprinde relatiile privind mobilizarea si redistribuirea prin credite, in scopul fructificarii lor optime, a eurodevizelor. Acestea din urma reprezinta creantele exprimate in valuta unei tari, care se utilizeaza in afara granitelor nationale, de catre nerezidenti. In marea lor majoritate ele sunt reprezentate de dolari, si, de aici, notiunea de eurodolari. Prin volumul operatiilor si caracteristicile sale, aceasta piata joaca un rol deosebit atat in relatiile dintre tari, cat si in cadrul economiilor nationale.

Pietei eurodevizelor ii confera o identitate proprie urmatoarele trasaturi specifice:

- participantii directi pe aceasta piata sunt bancile, de regula, cele autorizate sa efectueze operatiuni valutare. Contractarea si negocierile au loc intre banci independent de nationalitate si granite, convenindu-se imprumuturile pe termene si pentru sume diferite si la dobanzi aliniate la nivelul pietei. Bancile fac oferte si exprima cereri in functie de nevoile si posibilitatile clientilor lor;

- resursele ce converg spre piata eurodevizelor au proveniente diverse, cele mai multe provenind de la exportatorii in S.U.A. si in alte tari, marile societati transnationale, bancile comerciale si bancile de emisiune din diferite tari;

- beneficiarii de credite pe aceasta piata sunt, in principal, importatorii si exportatorii din diferite tari, marile trusturi transnationale, bancile comerciale si cele de emisiune si nu in ultima instanta, bancile sau intreprinderile americane aflate in lipsa de disponibilitati;

- pe aceasta piata s-au cristalizat tehnici speciale de acordare a creditului, cum sunt: linia de credit, in cadrul careia se convine a se acorda credite de o anumita suma si la o dobanda prestabilita; angajamentul revolving, prin care bancile se obliga sa puna la dispozitia beneficiarului o anumita suma in devize, pe un termen de 3 - 5 ani, cu posibilitatea de a revizui nivelul dobanzii in raport de conditiile pietei, prin reinnoirea periodica a angajamentelor.

Prin aparitia si extensiunea sa, piata eurodevizelor genereaza in cadrul relatiilor internationale si, in acelasi timp, in viata economica a tarilor participante, multiple consecinte, dintre care: asigura lichiditati internationale suplimentare si ca atare, influenteaza pozitiv in echilibrarea balantelor de plati; asigura resurse suplimentare expansiunii internationale, exportului de capital; permite satisfacerea rapida a necesitatilor interne suplimentare de capital in unele tari. Dar, acoperirea nevoilor de capital prin afluxul eurodevizelor creeaza o alimentare paralela, nelimitata ca dimensiuni, a resurselor de credit nationale. In acest context, adeseori politicile monetare si de credit ce urmaresc o anumita dimensionare a creditului si a emisiunii sunt contracarate sau chiar anulate.

Teste grila

1. In prezent, cele mai intalnite forme de monopoluri bancare sunt:

a)  bancile de afaceri;

b)  asociatiile bancare;

c)  comunitatea de interese;

d)  sindicatul bancar;

e)  bancile straine.

2. Alegeti, dintre variantele de mai jos, pe acelea care reprezinta functii ale aparatului bancar in cadrul economiei:

a)  transformarea in capital a micilor economii si transferarea lor la bugetul public;

b)  mijlocirea creditului si a platilor fara numerar;

c)  crearea instrumentelor de credit si efectuarea de tranzactii cu asemenea instrumente;

d)  operatii de vanzare-cumparare de marfuri;

e)  executia de casa a balantei de plati.

3. In economiile avansate, aparatul bancar este structurat pe mai multe nivele, pe care va rugam sa le distingeti dintre cele care urmeaza:

a)  pe prima treapta se gasesc situate un mare numar de institutii financiare;

b)  treapta a treia include organismele de control a activitatii aparatului bancar;

c)  in varful piramidei se afla banca centrala;

d)  bursele de valori reprezinta cel de-al doilea nivel de integrare bancara;

e)  trezoreria publica, alaturi de banca de emisiune, este integrata in primul nivel de organizare a activitatii bancare.

4. Piata monetara, in sens traditional, desemneaza:

a)  cadrul necesar compensarii excedentului cu deficitul de moneda existent la diferitii agenti economici;

b)  locul de intalnire al agentilor economici care se impart in doua mari categorii: ofertantii de moneda si solicitatorii de imprumuturi;

c)  cadrul in care se desfasoara zilnic raporturile dintre banci in legatura cu lichidarea soldurilor provenind din operatiuni reciproce;

d)  ansamblul relatiilor ce apar pe de o parte intre diferitii subiecti economici, intreprinderi, persoane si banci, iar pe de alta parte intre banci si institutiile specializate de credit;

e)  cuprinde relatiile de mobilizare si redistribuire a depozitelor pe termen mediu.

5. Trasaturile care confera pietei monetare o individualitate proprie in cadrul pietei creditului sunt:

a)  obiectul tranzactiilor il constituie disponibilitatile mobilizate de bancile comerciale;

b)  participantii pe aceasta piata sunt agentii economici, tutulari de depozite;

c)  termenele de acordare a creditelor ajung pana la zece ani;

d)  creditele acordate pe aceasta piata sunt credite personale, de la banca la banca, la dobanzi care se stabilesc zilnic prin jocul cererii si ofertei;

e)  operatiile de negociere se desfasoara zilnic.

6. Piata creditului pe termen scurt include in sfera sa urmatoarele relatii:

a)  relatii ce privesc mobilizarea si redistribuirea depozitelor pe termen scurt, in vederea acordarii de credite pe o durata mai mare de 36 luni;

b)  relatii ce privesc mobilizarea disponibilitatilor banesti de la intreprinderi si persoane la institutiile de credit, iar pe de alta parte, acordarea de credite de catre banci intreprinderilor sau persoanelor pe termene de pana la maximum doi ani;

c)  relatii privind mobilizarea disponibilitatilor banesti si redistribuirea lor prin credit pe termen mai mare de sapte ani in scopul fructificarii optime a depozitelor;

d)  relatii privind mobilizarea si redistribuirea disponibilitatilor banesti sub forma de credite de o zi sau credite de la o zi la alta (credite pentru o noapte);

e)  relatii privind mobilizarea si redistribuirea prin credite a eurodevizelor.

7. Dintre trasaturile care confera o identitate proprie pietei eurodevizelor, distingeti-le pe cele corecte:

a)  resursele ce converg spre piata eurodevizelor provin, in principal, de la importatorii din Uniunea Europeana;

b)  participantii directi pe aceasta piata sunt casele de economii;

c)  se utilizeaza tehnici speciale de acordare a creditului, cum sunt linia de credit si angajamentul revolving;

d)  beneficiarii de credite sunt, in principal, importatorii si exportatorii din diferite tari, marile trusturi transnationale, bancile comerciale si de emisiune s.a.;

e)  resursele ce converg spre piata eurodevizelor provin, indeosebi, din facilitatile acordate de F.M.I.

Expansiunea pietei eurodevizelor genereaza in cadrul relatiilor internationale si in viata economica a tarilor participante multiple consecinte, intre care:

a)  asigura comprimarea relatiile de credit si a masei monetare in circulatie;

b)  determina tensiuni in desfasurarea decontarilor interbancare;

c)  asigura lichiditati internationale suplimentare si influenteaza pozitiv in echilibrarea balantelor de plati;

d)  permite satisfacerea rapida a necesitatilor interne suplimentare de capital in unele tari;

e)  mareste eficacitatea politicilor monetare si de credit.

9. In perioada contemporana politica economica a statului se executa cu eficienta in majoritatea tarilor, prin orientarile date de banca de emisiune, intermediate de instrumente, cum ar fi:

a)  operatiunile de open market;

b)  modalitatile de plata fara numerar;

c)  sistemul rezervelor minime obligatorii;

d)  politica fiscala;

e)  politica comerciala.

10. Piata creditului pe termen mijlociu cuprinde:

a)  relatiile de mobilizare si redistribuire a depozitelor pe termen mediu in vederea acordarii de credite pe o durata cuprinsa intre 18 luni si sapte ani;

b)  mobilizarea disponibilitatilor de la intreprinderi si persoane la banci in vederea acordarii de credite pe termene mai mici de 1 an;

c)  raporturile dintre banci in legatura cu lichidarea soldurilor provenind din operatii reciproce;

d)  mobilizarea si redistribuirea prin credite, in scopul fructificarii lor optime, a eurodolarilor;

e)  mobilizarea si redistribuirea, prin trezoreria publica, a veniturilor populatiei.