Formele creditului bancar

Formele creditului bancar

Creditul poate fi structurat dupa mai multe criterii, ceea ce permite mai buna lui cunoastere si analizare. Aceste de criterii sunt:

v     natura economica si participantii;

v     destinatia data creditului;

v     natura garantiilor ce servesc ca acoperire;

v     termenul la care trebuie rambursat;

v     fermitatea scadentei;

v     modul de stingere a obligatiilor de plata.

a. Dupa natura lui economica si participanti, se disting mai multe forme ale creditului:

          creditul comercial;

          creditul bancar;

          creditul de consum;

          creditul obligatar;

          creditul ipotecar.

Creditul comercial este creditul pe care-l acorda intreprinzatorii la vanzarea marfurilor sub forma amanarii platii. Aceasta forma de credit se manifesta nu numai in relatiile de vanzare-cumparare dintre intreprinzatorii productivi si cei din comert, ci mai ales direct intre intreprinzatorii producatori.

Datorita creditului comercial, intreprinzatorii isi pot desface productia fara sa mai astepte pana cand cumparatorii vor dispune de bani, creditul comercial accelerand circuitul capitalului real.

Cu toate avantajele pe care le presupune, creditul comercial, are totusi o serie de limite. In primul rand, el este limitat prin proportiile capitalului de rezerva ale producatorului. Orice intreprinzator va putea vinde marfuri pe credit numai in masura in care dispune de rezerve de capital care-i permite continuarea activitatii de exploatare. In al doilea rand, proportiile creditului comercial depind de regularitatea incasarii contravalorii marfurilor vandute pe credit anterior, daca nu incaseaza la timp contravaloarea marfurilor livrate producatorul va trebui sa restranga vanzarea cu plata ulterioara(pe credit).

Creditul comercial cuprinde: creditul de vanzator si creditul de cumparator.

Creditul de vanzator are ca obiect vanzarea marfurilor cu plata amanata. Intreprinzatorul apare in doua ipostaze, si anume: cea de imprumutat, prin credit-furnizori, pentru procurari de echipamente, materiale etc si cea de imprumutator, prin credite-clienti, pentru produsele livrate sau lucrarile executate partenerilor sai.

Creditul de cumparator se identifica cu platile in avans. Si in aceasta ipostaza intreprinzatorul poate fi atat beneficiar al avansurilor platite de catre clientii sai pentru fabricatia produselor, cat si platitor de avansuri catre furnizori. Altfel spus, creditele de cumparator apar ca o prefinantare, de catre beneficiari, a fabricatiei produselor pe care acestia intentioneaza sa le achizitioneze. De regula, aceste credite sunt utilizate in procesele de exploatare cu ciclu lung de fabricatie (constructii, agricultura).

Creditul comercial este un instrument de promovare a livrarilor, de reducere a cheltuielilor reclamate cu plata dobanzilor pentru contractarea de imprumuturi care, altfel, ar fi necesare.

Creditul bancar este un credit sub forma baneasca acordat de bancheri  intreprinzatorilor si populatiei. Daca in cazul creditului comercial, participantii la relatiile de credit sunt intreprinzatorii, in cazul creditului bancar numai unul dintre participanti este agent nefinanciar, producator (intreprinzatorul), celalalt participant fiind banca, adica un agent financiar, bancherul aparand doar in ipostaza de detinator al sumei imprumutate. Creditul bancar fiind sub forma baneasca este mult mai flexibil, se poate misca in orice situatie, disponibilitatile banesti mobilizate din anumite sectoare ale economiei putand fi dirijate catre intreprinzatori, indiferent de sfera lor de activitate.

Prin formarea depozitelor bancare pe seama disponibilitatilor, pe de o parte, si acordarea de credite pentru activitatea de exploatare curenta sau realizarea obiectivelor de investitii, pe de alta parte, bancile si clientii lor (intreprinzatorii) se gasesc in raporturi de reciprocitate.

Modalitatile tehnice de creditare a activitatii curente a agentilor nefinanciari sunt multiple: avansurile in cont curent, linia de credit simpla, linia de credit confirmata, linia de credit revolving, credite cu destinatie speciala etc.

Creditul obligatar exprima relatii intre unitati economice si institutii in calitate de debitori, care emit obligatiuni, pe de o parte, iar pe de alta parte, subscriptorii de obligatiuni, in calitate de creditori, care isi avanseaza capitalul in scopul obtinerii unei dobanzi. Rezulta ca obligatiunea, in calitate de titlu de credit, serveste atat la formarea capitalului fix, cat si la formarea capitalului circulant (sub forma bonurilor si certificatelor de depozit).

Referitor la obligatiunile emise de catre intreprinderi, se evidentiaza specificul acestora de a fi angajate primordial in sfera publica, fiind accesibile tuturor doritorilor de investitii si facand obiectul negocierii la bursa de valori.

Dezvoltarea pe scara larga a creditului obligatar a extind activitatea institutiilor de evaluare mobiliara (rating).

Fiind un proces de evaluare a pozitiei financiare a unui titlu de imprumut, ratingul exprima o apreciere asupra riscurilor legate de rambursare sau plata a dobanzilor. Desfasurand o activitate de expertizare in favoarea investitorilor, institutiile de rating pot consolida buna apreciere a emitentilor de obligatiuni, promovand prin aceasta emisiunea valorilor mobiliare.

Obligatiunile se vand in mod curent intre intreprinderi si banci, intre banci si Banca Centrala, in cadrul operatiunilor de optimizare a plasamentelor pe care o urmareste fiecare. Totodata, activele in obligatiuni creaza baza unor operatiuni de imprumut declansate de detinatorii care primesc credite, prin gajarea acestora detinatorii obtin disponibilitati lichide in momentele considerate oportune, in conditii avantajoase, iar pe de alta parte, pastreaza in continuare calitatea de proprietar al acestor obligatiuni si deci privilegiu de a incasa, la termenele stabilite, dobanzile ce li se cuvin.

Se poate concluziona ca obligatiunile, in sine, reprezinta fondul material al unor ample operatiuni bancare active si genereaza numeroase si diverse operatiuni de credit bancar.

Creditul de consum consta in vanzarea, cu plata in rate, a unor bunuri de consum personal de valori mari si folosinta indelungata, cum sunt mobila, articolele de uz casnic, autoturismele etc. Intre creditul de consum si creditul bancar se manifesta raporturi de determinare, adesea, pentru a dezvolta vanzarea de marfuri cu plata in rate, comerciantii recurgand la creditul bancar.

Creditul ipotecar este creditul garantat cu proprietatea imobiliara si are ca principal obiectiv sustinerea dezvoltarii acestei proprietati. Dupa natura garantiei, creditul ipotecar poate fi rural sau urban. In timp ce creditul ipotecar rural are drept garantie a rambursarii proprietatea funciara, proprietatea asupra terenului, creditul ipotecar urban este garantat cu ipotecarea cladirilor.

Creditul ipotecar a dobandit amploare in toate tarile dezvoltate, formele pe care le imbraca fiind diverse: credit ipotecar cu dobanzi variabile, credit ipotecar cu rambursare progresiva, credit ipotecar inversat, purtator de anuitati.

Elementul comun al ultimelor doua forme de credit consta in faptul ca ele contribuie la finantarea nevoilor de consum ale populatiei, diferenta constand in dimensiunea temporala a consumlui finantat.

b. Dupa destinatia data creditului, se disting:

o       credite productive;

o       credite neproductive.

Creditele  productive sunt cele destinate unei activitati productive.

Creditele neproductive au ca destinatie consumul individual.

Acesta nu inseamna ca numai prima categorie de credite este importanta, iar cealalta lipsita de semnificatie. deoarece rezultatul final al utilizarii unui credit de consumatie poate fi cu efecte productive comparabile sau superioare.

c. Dupa natura garantiilor ce servesc ca acoperire, creditul poate fi:

o       credit real;

o       credit personal.

Creditul real este creditul acordat pe temeiul unor garantii materiale, certe, care acopera cu prisosinta valoarea creditului, punand la adapost pe creditor de orice risc;

Creditul personal are la baza increderea de care se bucura debitorul, reputatia lui de a -si indeplini prompt obligatia, calitatile morale ale solicitatorului, dar si situatia lui materiala. Chiar daca nu se cere o garantie efectiva sub raport juridic, ca in cazul creditului real, calitatile morale ale debitorului nu pot fi ignorate.

d. Dupa termenul la care trebuie rambursat, creditele pot fi:

o       credite pe termen;

o       credit fara termen;

Creditele pe termen trebuie rambursate la o data stabilita, cum sunt, de exemplu, creditele cambiale. Nerespectarea termenului de rambursare atrage sanctiuni.

Creditele pe termen pot fi considerate credite pe termen scurt, credite pe termen mediu sau lung.

In cazul creditelor fara termen, contractarea obligatiei de credit nu stipuleaza data lichidarii ei, de exemplu,  in cazul creditelor de cont curent, care presupun relatii continue si curente.

e. In functie de fermitatea scadentei creditul poate fi:

o       credit denuntabil;

o       credit nedenuntabil.

Atunci cand bancherul isi rezerva dreptul ca inaintea termenului de scadenta fixat, pe baza unui preaviz, sa ceara debitorului sa plateasca, avem creditul denuntabil. De pilda, astfel de denuntari pot interveni in cazul creditului de cont curent, atunci cand debitorul prezinta o deteriorare a gestiunii sale. Creditul in care bancherul nu-si rezerva dreptul de a cere restituirea anticipata a imprumutului acordat, este numit credit nedenuntabil.

f). In functie de modul de stingere a obligatiilor de plata pentru lichidarea creditelor, se disting:

o       credite amortizabile;

o       credite neamortizabile.

La creditele pe termen lung si mediu se prevede posibilitatea rambursarii acestora prin rate anuale, astfel determinate incat stingerea intregului angajament sa se faca in cadrul unui termen stabilit, avand credite amortizabile. Suma din credit care trebuie restituita periodic poarta denumirea de amortizare sau amortisment. De regula, amortizarea unui credit pe termen mediu si lung se realizeaza in cadrul anuitatilor, care includ si dobanzile aferente.

Pentru creditele mici sau pe termen scurt, conditiile de rambursare pot fi stabilite fie in sensul unei achitari globale, fie in sensul unei plati esalonate altfel decat anual. Acestea intra in categoria creditelor neamortizabile.