SPALAREA BANILOR

SPALAREA BANILOR

Spalarea banilor este definita ca fiind procesul de transformare a banilor "murdari", obtinuti din activitati ilegale, in bani "curati", creand impresia de apartenenta la unele activitati legale. Spalarea banilor mai poate consta si in eliminarea sau disimularea existentei ilegale a unui bun sau utilizarea profitului de pe urma activitatii infractionale, proces prin care acest profit pare a fi dobandit prin surse legale.

Inca din anii 80, lupta importriva spalarii banilor a ocupat un loc important in agenda multor state. Este cunoscut faptul ca spalarea banilor influenteaza cresterea profiturilor din activitati ilegale. De aceea, majoritatea statelor au initiat o politica agresiva impotriva acestui fenomen contracarand astfel efectele negative inregistrate asupra economiei: aceasta este lezata in asamblul ei, se inregistreaza importante pierderi, scade increderea investitorilor si a cetatenilor in intreg sistemul, corupe principalele institutii ale statelor.

In situatii aparent identice se regasesc majoritatea statelor si de aceea nu au intarziat sa apara diverse legi si organizatii ce au ca scop anihilarea evazionistilor.

Organizatia Natiunilor Unite a fost poate primul organism international care a ridicat problema spalarii banilor. Totusi, cea mai importanta organizatie ce lupta impotriva acestui fenomen este Grupul de Actiune Financiara Internationala (GAFI-FATF), avand ca responsabilitati principale examinarea tehnicilor si a tendintelor fenomenului si stabilirea de masuri ce vor fi adoptate pe viitor pentru combaterea spalarii banilor. In anul 1990, au fost elaborate 40 Recomandari ce ofereau un plan de actiune cuprinzator pentru combaterea spalarii banilor. Aceste recomandari au fost recunoscute si adoptate de majoritatea statelor, dar, sunt destul de complexe si dificil de aplicat. Totusi, activitatea comerciantilor legali nu este afectata.

In urma evenimentelor din septembrie 2001 din SUA, GAFI a emis noi standarde internationale de prevenire a spalarii banilor si combatere a terorismului, prin adoptarea de noi Reglementari. In prezent eforturile GAFI urmaresc, in mod special, elaborarea si difuzarea unor principii capabile de a limita riscurile mijloacelor de folosire a societatilor.

Vazuta in situatia liberalizarii pietelor si a globalizarii, Romania se confrunta cu efectele negative ale activitatilor infractionale internationale. De aceea, Legea 21/1999, ce se referea la combaterea si prevenirea spalarii banilor, a fost imbunatatita simtitor prin Legea 656/2002. Astfel, noua ordonanta de urgenta 53/2008 privind modificarea si completarea Legii 656/2002 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, numarul 333/30.IV.2008), este considerata a fi o lege in concordanta cu standardele si cerintele Uniunii Europene si ale GAFI, creand totodatat cadrul legal optim pentru combaterea fenomenului de spalare a banilor.

Astfel, legislatia romaneasca defineste "spalarea banilor" ca fiind acea infractiune savarsita prin:

Ø      schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscute ca provenind din savarsirea de infractiuni, in scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta o persoana care a savarsit o infractiune din care provin bunurile.

Ø      ascunderea sau disimularea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a dispozitiei, a circulatiei sau a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscand ca bunurile provin din infractiuni.

Ø      dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni.

Activitatile ce sunt initiate pentru spalarea banilor, din punct de vedere legal, difera de la tara la tara, prin limitele economice si culturale ale societatii, si de aceea, metodele de spalare a banilor se adapteaza la toate schimbarile si mai ales la activitatile intreprinse de stat pentru combaterea fenomenului.

Dupa cum se poate observa, spalarea banilor este un proces complicat care parcurge mai multe etape si implica mai multe persoane si institutii, de aceea ea poate fi definita prin modalitati diferite, in locuri diferite.

Cine sunt spalatorii?

In majoritatea cazurilor, infractorii sunt cei care spala banii. Dar acesta este un raspuns simplist. De cele mai mult ori, spalatorii sunt membrii ai crimei organizate ce isi procura fondurile "murdare" din activititati ilegale precum traficul de droguri, de persoane, proxenetism, afaceri ilegale, vanzarea armelor si a traficului de materiale inflamabile, s.a..

In perioada incipienta a activitii crimei organizate spalatorii erau membrii ai gruparilor respective, rude sau simpli comisionari, ce isi asumau acest risc in schimbul unui procent din suma de bani spalata. In zilele noastre, lucrurile au evoluat datorita incercarilor autoritatilor de stopare a acestui fenomen. De aceea, spalatorii au devenit mai inventivi si au reusit sa corupa persoane cu inalte functii din diverse domenii de activitate: bancheri, asiguratori, avocati, contabili.

In ultimii ani, majoritatea tarilor si-au modificat legislatia, precizand faptul ca, o persoana poate fi considerate vinovata de spalare a banilor pe baza "circumstantelor faptice obiective", mergand pe ideea, ca aceea persoana stia sau ar fi trebuit sa stie ca banii proveneau sau ar fi putut sa provina din activitati ilicite. De aceea, in cele mai multe dintre cazuri, cel ce ajuta sub orice forma un infractor in incercarea de a spala produsul unei infractiuni este considerat spalator.

Un posibil "spalator" poate fi orice persoana fizica sau juridica. Conform legii 656/2002, in aceasta categorie se incadreaza:

Ø      institutiile de credit si sucursalele din Romania ale institutiile de credit straine;

Ø      insitutii financiare, precum si sucursalele din Romania ale institutiilor financiare straine;

Ø      administratorii de fonduri de pensii private, in nume propriusi pentru fondurile de pensii private pe care le administreaza, agentii de marketing autorizati/avizati in sistemul pensiilor private;

Ø      cazinourile;

Ø      auditorii, persoanele fizice s juridice care acorda consultanta fiscala sau contabila;

Ø      notarii publici, avocatii si alte personae care exercita profesii juridice liberale, in cazul in care acorda asistenta in intocmirea sau perfectarea de operatiuni pentru clientii lor privind cumpararea ori vanzarea de bunuri immobile, actiuni sau parti sociale, ori elemente ale fondului de comert, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale cleintilor, construirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, functionarii sau administrarii unei societati comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societatilor comerciale, organismelor de plasament colectiv in valori mobiliare sau a altor structure similare ori desfasurarea, potrivit legii, a altor activitati fiduciare, precum si in cazul in care isi reprezinta clientii in orice operatiune cu character financiar ori vizand bunuri imobiliare;

Ø      furnizori de servicii privind societatile comerciale sau alte entitati, altii decat cei prevazuti la cele doua bulete de mai sus;

Ø      persoane cu atributii in procesul de privatizare;

Ø      agentii imobiliare;

Ø      asociatii si fundatii;

Ø      alte persoane fizice sau juridice care comercializeaza bunuri si/sau servicii, numai in masura in care acestea au la baza operatiuni cu sume in numerar, in lei sau in valuta, a caror limita minima reprezinta echivalentul in lei a 15,000 EUR, indifferent daca tranzactia se executa printr-o singura operatiune sau prin mai multe operatiuni ce par a avea o legatura intre ele.

Termenul de insitutii financiare cuprinde si:

Ø      asiguratorii, reasiguratorii si brokerii de asigurari si/sau reasigurari, precum si sucursalele aflate pe teritoriul Romaniei ale asiguratorilor, reasiguratorilor si intermediarilor in asigurari si/sau reasigurari autorizati in alte state member;

Ø      societatile de servicii de investitii financiare, consultantii de investitii, societati de administrare a investitiilor, societati de investitii, operatorii de piata, operatorii de sistem.

Cum se spala banii?

Activitatea de spalare a banilor cunoaste 3 etape: plasarea, stratificarea si integrarea.

Plasarea

Prima etapa, plasarea, se refera la miscarea fondurilor, astfel incat ele sa nu poata fi asociate cu infractiunea. Aceasta faza a procesului de spalare a banilor este cel mai greu de realizat, infractorii fiind cei mai vulnerabili, datorita imposibiliatii de transport a sumelor mari de numerar fara a lasa indicii in urma lor si fara a trezi suspiciuni din partea autoritatilor, mai ales ca in majoritarea cazurilor legislatia privind transportul banilor si a valorilor este incalcata.

Majoritatea spalatorilor, pot depune banii in diverse banci, efectuand depozite de valoare mai mica de 15,000 EUR pentru a evita completarea formularelor cu privire la provenienta banilor. Aceasta tehnica poate fi completata cu efectuarea de schimburi valutare, schimbarea bancnotelor de valoare mica cu cele de valoare mare sau prin achizitioanarea de instrumente financiare.

In unele situatii cantitatiile de numerar sunt transportate fizic cu ajutorul autoturismelor, avioanelor, navelor martitime catre tari cu o legislatie "permisiva", tari cunoscute ca fiind paradisuri fiscale. In aceste state, justificarea provenientei cantitatii de numerar nu este ceruta, iar dupa depunerea lor in banci, banii fac cale intoarsa catre tara de origine, de cele mai multe ori cu ajutorul transferurilor electronice.

Zonele off-shore sunt cunoscute si apreciate de infractori pentru ca le ofera un mediu propice de derulare a activitatilor ilegale. Pentru spalatori, aceste zone sunt ideale: secretizarea bancara este maxima, infrastructura si telecomucatiile sunt impecabile, cotele de impozitare sunt reduse (daca nu chiar 0), legislatia referitoare la controlul bancar este foarte permisiva.

Totusi, cel mai mare avantaj pe care aceste tari il ofera este cel al secretului bancar. Bancile ofera infractorilor o multitudine de servicii: conturi total anonime, conturi in care un avocat se interpune direct intre client si banca si conturi codificate.

In cazul conturilor total anonime este vorba despre un cont ideal, de care nici macar functionarii bancari nu stiu nimic. Dar datorita reglementarilor internationale, ce interzic efectuarea transferurilor banesti in si prin aceste conturi, acest tip de cont devine practic inutilizabil de catre infractor.

Conturile in care un avocat se interpune intre banca si client, ofera posibilitatea unei secretizari maxime: intai prin apelarea la secretul bancar si apoi prin apelarea la confidentialitatea avocat-client. In cazul acestor conturi de tip "B", se regasesc suficiente pareri contra, iar de aceea disparitia lor este imperioasa.

Conturile codificate, sunt cele mai solicitate de infractori intrucat numai conducerea bancii cunoaste identitatea beneficiarului. Explicatia existentei acestui tip de conturi este aceea ca ofera protectie clientilor impotriva santajului politiei secrete si a statelor teroriste. Cu toate ca aparent au fost create pentru un scop nobil, acestea ofera o posibilitate inedita pentru ascundere a fondurilor ilegale.

Intrarea numerarului in sistemul financiar se realizeaza prin

Ø      fragmentarea operatiunilor in numerar in scopul evitarii raportarii tranzactiei prin divizarea operatiunilor sub nivelul minim de raportare;

Ø      folosirea inadecvata a listelor de exceptii prin care unele categorii de operatii cu numerar sunt exceptate de la raportare (presupune uneori complicitatea unitatilor financiare respective);

Ø      executarea de documente false de raportare pentru a legitima numerarul general;

Ø      depunerile de profituri ilegale in banci corespondente ce pot fi prezentate ca transferuri de la banca la banca;

Folosirea institutiilor financiare netraditionale in procesul de plasare a fondurilor. Aceste institutii pot fi:

Ø      casele de schimb valutar;

Ø      societatile de valori mobiliare;

Ø      bursele de marfuri;

Ø      cazinourile;

Ø      serviciile de incasare a cecurilor;

Ø      serviciile de transmitere de fonduri.

Metodele folosite de reciclatori in acest caz sunt aproximativ aceleasi cu cele folosite in institutiile financiare traditionale.

Casele de schimb valutar: in alte tari, ele ofera si alte servicii financiare (vanzare de mandate de plata si cecuri de casa, transferuri electronice de fonduri, schimb de devize pentru cecuri etc.), care pot oferi un paravan pentru tranzactii ilicite; in Romania, casele de schimb au un singur obiect de activitate, schimbul valutar. Metoda prin care se plaseaza fonduri ilicite in acest caz este efectuarea schimbului valutar fara intocmire de documente, ori violarea memoriei computerului pentru a nu se mai putea reconstitui sirul de tranzactii incheiate. In aceasta situatie ambele parti au castiguri ilicite: reciclatorul scapa de o suma mare de lei si primeste o cantitate mai mica de bancnote straine, iar casa de schimb comite evaziune fiscala prin nedeclararea veniturilor din operatiunile efectuate.

Agentiile de transmitere a fondurilor sunt utilizate pentru transferarea fondurilor pe plan intern sau international, prin mijloace electronice, cecuri, curieri, fax sau retele de computere. Faptul ca valoarea banilor poate fi deplasata dintr-un loc in altul, deseori fara deplasarea fizica a monedelor constituie principala caracteristica a acestui sistem.

Cazinourile amalgamarea fondurilor ilegale cu cele legale sunt favorizate de faptul ca jocurile de noroc sunt activitati desfasurate cu numerar, oferind participantilor un anonimat convenabil.

Comerciantii de bunuri de folosinta indelungata de mare valoare (automobile, iahturi, bunuri de lux, bunuri imobiliare) sunt folositi de reciclatori pentru a schimba numerarul in bunuri care, eventual, sunt revandute pentru a obtine numerar cu origine licita.

Agentii de bursa pot fi manipulati de reciclatori prin oferirea de avantaje in schimbul utilizarii numerarului pentru achizitionarea de actiuni sau marfuri, prin evitarea raportarilor tranzactiilor cu numerar.

Companii de fatada, care de fapt nu au incasari din activitati reale, ci numai din depunerile reciclatorilor.

Exportul ilegal de valuta transportul fizic se realizeaza cu diferite mijloace de transport, fara a se respecta legislatia cu privire la raportarea sumelor ce ies din tara si au ca destinatie tari in care nu se pune problema justificarii sumelor in numerar; dupa depunerea in banci, aceste sume fac cale intoarsa, utilizandu-se transferul electronic.

Stratificarea

In aceasta etapa, spalatorii isi doresc ascunderea urmei pentru a face imposibila urmariea fondurilor.

Aceasta survine dupa intrarea banilor in sistemul bancar. Astfel banii sunt transferati in alte conturi, ale altor banci, din diferite tari. In cele mai multe cazuri, in aceasta etapa sunt achizitionate diferite instrumente financiare, ce sunt vandute la scurt timp prin intermediul altor banci.

Multe entitati se servesc in ultimul timp de Internet pentru a propune servicii de spalare de bani, dand uneori aparenta de servicii financiare extrateritoriale sau de posibilitati de plasament legale. Dat fiind caracterul din ce in ce mai mobil de acces la Internet, un client are posibilitatea de a accesa virtual contul sau din orice loc din lume. In aceasta situatie reciclatorii pot controla orice cont, chiar daca acestea au fost deschise pe numele unor interpusi; soldurile persoanelor interpuse se transfera ulterior in contul administratorului titular, iar acesta poate dispune de banii transferati

Integrarea

In aceasta etapa, banii sunt "curati" iar infractorul ii poate folosi pentru a-si continua activitatea. Datorita faptului ca celelalte 2 etape au fost incheiate cu success, infractorul se vede in situatia de a da explicatii cu privire la averea de care dispune. De aceea, in majoritatea cazurilor, aceste fonduri sunt plasate in economie si genereaza profituri legitime.

Metodele de integrare sunt:

Ø      Achizitionarea de bunuri imobiliare sau a unor afaceri in pierderi, dupa care, utilizand fondurile ilicite, aceste bunuri sau afaceri sunt revandute la valoarea lor reala;

Ø      Posibilitatea creditarii de catre asociati a propriei societati comerciale, care merge mereu in pierdere. Se scot din firma sume, incarcand costurile, in final realizandu-se pierderi; cu sumele care s-au scos din firma dar neimpozitate, asociatii crediteaza firma proprie, incasand chiar si dobanzi pentru sumele cu care au imprumutat societatea;

Ø      Bunurile achizitionate cu fonduri ilicite sunt vandute unor societati de tip captiv (care apartin de fapt proprietarului bunurilor), dupa care sunt revandute realizand un profit substantial tot proprietarului initial;

Ø      Imprumuturi fictive acordate de o companie de fatada; o astfel de companie inregistrata intr-un paradis fiscal este controlata de o companie din tara, iar fondurile companiei de fatada sunt de fapt, fonduri reciclate ale companiei din tara;

Folosirea de facturi false pentru import sau export (se utilizeaza facturi de import supraevaluate, pentru a justifica transferul unor asemenea fonduri, iar in cazul reciclarii fondurilor straine in tara, facturile de export sunt supraevaluate pentru a justifica incasarile

Romania-metode si tehnici adoptate impotriva fenomenului de spalare a banilor

Realizand pericolele si consecintele care insoteau extinderea acestui fenomen de spalare a banilor si in Romania, ca o manifestare a vointei constante de protejare a statului roman si a economiei nationale impotriva consecintelor negative ale terorismului, crimei organizate si ale spalarii fondurilor obtinute prin savarsirea de infractiuni, autoritatile statului au initiat o serie de masuri menite sa duca la intensificarea si concentrarea eforturilor de combatere si limitare a efectelor negative ale acestor fenomene.

De aceea, pentru a putea conduce o lupta reala impotriva infractorilor, statul roman a infiintat, in anul 1999, Oficiul National de Prevenire si Spalare a Banilor. Reglementarile si modalitatea de actiune a acestuia sunt in concordanta cu cerintele europene, presupunand adoptarea si implementarea celor 40 de recomandari elaborate de GAFI.

Pentru o mai buna functionare, legislatia cu privire la combaterea si prevenirea spalarii banilor se afla in continua actualizare, tinand cont, in principal, de evolutia activitatii infractorilor si de incercarea de a anticipa actiunile acestora.

Dar aceste organisme pot implementa doar reglementarile si sanctiunile impotriva spalatorilor, principalii actori in lupta impotriva spalarii banilor fiind raportorii, acestia avand, poate, cel mai important rol.

De aceea, prin Ordonanta de Urgenta 53/2008 sunt specificate clar persoanele ce sunt obligate sa raporeze orice tranzactie suspecta, precum si sanctiunile ce se aplica acestora.

Astfel, raportorii se vad obligati sa raporteze imediat orice tranzactie suspecta. In urma acestei raportari se va incepe o ancheta, ce poate conduce chiar la suspendarea efectuarii operatiunii pe o perioada de 48 ore (zile lucratoare). Suma pentru care s-a dispus suspendarea operatiunii ramane blocata in contul titularului pana la expirarea perioadei pentru care s-a dispus suspendarea sau, dupa caz, pana la dispunerea altei masuri de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in conditiile legii. Acest termen, ofera un ragaz destul de mare pentru a se putea face cerificarile ce se impun si pentru a se lua o decizie corecta. Daca Oficiul considera ca perioada nu este suficienta, poate solicita, motivate, inainte de expirarea termenului de 48 ore (zile lucratoare), Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie prelungirea suspendarii efectuarii operatiunii cu cel mult 72 ore (zile lucratoare). Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie poate autoriza o singura data prelungirea solicitata sau, dupa caz, poate dispune incetarea suspendarii operatiunii, aceasta decizie comunicandu-se de indata Oficiului. Daca Oficiul nu a facut comunicarea in termenul prevazut, se va putea efectua operatiunea.

Raportorii mai au obligatia de a raporta la Oficiu, in cel mult 10 zile lucratoare, toate operatiunile cu sume in numerar, in lei sau in valuta, a caror limita minima reprezinta echivalentul in lei a 15,000 EUR, indiferent daca tranzactia se realizeaza prin una sau mai multe operatiuni ce par a avea o legatura intre ele.

Prin nerespectarea acestei obligatii, raportorii pot fi sanctionati cu amenzi de pana la 10,000 lei. Aceeasi sanctiune se aplica si in cazul transferurilor externe de fonduri, avand ca intentie o mai buna monitorizare a fluxurilor de fonduri ilicite in/din tara.

Uneori raportorul se vede in situatia de a permite efectuarea tranzactiei, dar este obligat ca in termen de 10 zile sa instiinteze Oficiul, precizand si motivul pentru care a avizat operatiunea inainte de a raporta. In unele situatii, daca raportorul banuieste ca prin efectuarea unei operatiuni se doreste spalarea banilor, chiar daca suma in cauza este mai mica decat limita stabilita de lege, acesta se vede obligat de a raporta situatia Oficiului.

Totusi exista si situatii prevazute de lege ce fac exceptie de la raportare, urmatoarele operatiuni derulate in nume sip e cont propriu:

Intre intitutii de credit;

Intre institutii de credt si Banca nationala a Romaniei;

Intre institutii de credit si trezoreria statului;

Intre Banca Nationala a Romaniei si trezoreria statului.

Tinand cont de recomandarile Internationale in domeniul combaterii spalarii banilor, legislatia romaneasca prevede expres necesitatea identificarii clientilor la initierea unor relatii de afaceri, oferirea de servicii sau deschiderea conturilor bancare.

Recomandarile 10 si 11 elaborate de GAFI impun, in mod special, obligatia insitutiilor financiare de a-si identifica clientii. In acest context identificarea propriului client reprezinta:

Ø      Identificarea clientului direct prin cunoasterea persoanei fizice sau a persoanei juridice;

Ø      Identificarea beneficiarului si controlul, ce presupune cunoasterea proprietarilor finali sau a persoanei care controleaza direct clientul, precum si a persoanei in numele careia este efectuata tranzactia;

Ø      Masurile asigurarii si monitorizarii, ce reprezinta efectuarea unor verificari permanente privind fiecare tranzactie si contul prin intermediul relatiei de afaceri.

Cea mai sensibila problema este reprezentata de clientii ocazionali, tranzactiile electronice si alte cazuri in care identificarea fata in fata nu s-a relaizat; existenta reglementarilor de drept comercial care privesc societatile comerciale ce permit creare unor forme de companii in care este posibil anonimatul actionariatului sau in care e dificila depistarea adevaratei identitati a beneficiarului.

Oficiul mai poate solicita date si informatii de la institutii, acestea fiind obligate ca in termen maxim de 30 zile sa elibereze actele solicitate, cu scopul de a obtine o mai buna prelucrare a informatiilor. De asemenea, Oficiul poate face schimb de informatii, in baza reciprocitatii, cu alte institutii straine care au functii asemanatoare.

Astfel, pentru depistarea tranzactiilor suspecte, Oficiul efectueaza diverse analize asupra conturilor persoanelor fizice sau juridice. Pentru a putea realiza o analiza realista asupra conturilor unei persoane fizice trebuie sa:

Ø      Sa cunoastem titlul de viata uzual al clientilor, astfel incat tranzactiile obisnuite sa poata fi ignorate;

Ø      Sa avem cunostinte despre comportamentul uzual al unui client, pentru a se putea depista deviatiile neobisnuite;

Ø      Sa avem cunostinte despre modul de utilizare caracteristic al fiecarui tip de cont.

Indicii de spalare a banilor:

o       Intrari si iesiri rapide de fonduri, in/din contul bancar;

o       Operatiuni legate (tranzactii cu sume mici pentru a se evita raportarea);

o       Transferuri de bani in/din teritorii offshore sau aflate pe lista tarilor necooperante;

o       Operatiuni bancare fara legatura cu tipul de cont folosit sau ca obiect de activitate;

o       Utilizarea ineficienta a serviciilor bancare uzuale.

In cazul persoanelor juridice lucrurile se complica putin, datorita volumului si a tipurilor de tranzactii pe care o firma le efectueaza, dar si datorita actionariatului firmei respective si a legaturii dintre membrii conducerii acestuia. De aceea, pentru deschiderea unui cont si a efectua tranzactii, o persoana juridica trebuie sa fie verificata mult mai atent. Astfel, informatiile necesare sunt oferite prin programe relativ simple puse la dispozitie de catre Banca Nationala a Romaniei: CIP, CRB, Registrul Comertului.

In analiza conturilor firmelor sunt necesare cunostinte despre caracteristicile sectorului de activitate in care functioneaza firma, si mai ales, ofiterul bancar sa inteleaga modul in care opereaza afacerea, ce tipuri si ce volum de tranzactii sunt normale pentru un anumit domeniu.

De aceea, in majoritatea tarilor, s-au realizat diferite baza de date, ce ofera informatii cu privire la profitul si rata profitabilitatii unei afaceri, in functie de numarul de locuitori si de mediul geografic. Cu ajutorul acestor informatii se pot face comparatii util: daca profitul este prea mare se pune intrebarea de unde vin banii; in caz contrar trebuiesc depistate motivatiile actionarilor de a tine pe linia de plutire o afacere ce nu genereaza profit.

Un alt aspect care trebuie cercetat cu atentie este cel al actionariatului si al persoanelor care il reprezinta (imputernicitii legali). Astfel, acestia sunt legitimati, verificati, iar semnatura le este scanata si atasata conturilor asupra carora se opereaza.

In majoritatea tarilor, bancile nu opereaza niciun fel de operatione persoanelor fara drept de semnatura asupra conturilor si nici nu ofera informatii asupra acestora. Desigur, in cazul companiilor internationale, acest lucru se dovedeste a fi destul de inpractic, dar aceste cerinte au ca scop pastrarea integritatii valorilor administrate de banca.

Indicii de spalare a banilor:

Ø      Un cont incepe sa inregistreze transferuri neasteptate si neregulate cu numerar, sau mult mai mari decat au fost in trecut/decat sectorul de activitate;

Ø      Depuneri de numerar neobisnuit de mari, in numele unor companii care in mod normal, le incasau prin cecuri sau alte instrumente;

Ø      Tranzactii, care aparent sau nu au sens;

Ø      Situatii in care domeniul de activitate al unei firme nu-si justifica existenta;

Ø      Conturile sunt folosite pentru o perioada scurta de timp, apoi fiind inchise sau neutilizate, intrand in conservare; mai ales daca inregistreaza solduri creditoare;

Ø      Incasare de fonduri din tarile recunoscute ca fiind paradisuri fiscale sau necooperante;

Ø      Investitii nefiresti si care nu genereaza profit;

Ø      Plata cu regularitate a unor prime de asigurare sau a altor obligatii, in cazul in care primele de asigurare sunt restituite unei terte parti;

Ø      Investitii transferate unei terte parti;

Ø      Valorile mobiliare ce sunt livrate sau primate din afara sistemului de compensari;

Ø      Rambursarea datoriilor in circumstante neobisnuite, mai ales intr-un termen scurt de la obtinerea unui credit;

Ø      Inregistrarea unor rulaje mari, in neconcordanta cu cifra de afaceri a firmei, urmate de transfer al banilor in conturi din strainatate.

Spalarea banilor reprezinta o amenintare pentru companiile de asigurari, in special, referitor la produsele de asigurare de viata sau produsele capitalizate.

Indicii de spalare a banilor specifice companiilor de asigurari:

Ø      Cumpararea de polite de asigurare de viata care necesita plata unor prime mari si care par a fi contradictorii cu profilul economic al clientului sau cu capacitatea sa de a obtine venituri. De exemplu, clienti cunoscuti ca avand dificultati financiare semneaza polite de valoare mare.

Ø      Solicitarea de a plati primele in numerar:

o       Plata frecventa a unor prime in numerar sau in valuta pentru sume mari care par a fi contradictorii cu capacitatile financiare ale clientului sau cu activitatea sa.

o       Plati frecvente de prime in numerar efectuate prin sume fractionate, acolo unde pare a se evita cerintele de identificare/raportare.

o       Semnarea unor polite de asigurare cu plata primelor folosind cecuri emise de terte parti, in special, unde nu exista vreo legatura aparenta intre terta parte si client, sau cecuri cu multiple semnaturi.

Ø      Utilizarea tehnicilor de inregistrare comuna pentru contracte care implica polite de asigurare de viata sau schimbari de nume de persoane care au fost inregistrate, fara vreun motiv aparent real:

o       Semnarea de catre acelasi contractant a unor polite de asigurare de viata de acelasi tip care au diferiti beneficiari.

o       Repetarea unui anumit nume intr-un numar de contracte de asigurare care implica polite de asigurare, inregistrat impreuna cu numele unor diferite persoane.

o       Schimbarile frecvente neobisnuite de nume in contracte care implica polite de asigurare sau schimbari produse in momentul cand investitia este lichidata.

o       Lichidarea intr-o perioada scurta de timp a beneficiilor pentru o anumita persoana pe numele careia exista o serie de polite emise de diferiti clienti.

Ø      Schimbarea numelui unui asigurat si/sau al beneficiarului politelor de asigurare in favoarea unor terte parti care nu apartin familiei asiguratului sau care nu au nici o legatura cu acesta, intr-o maniera care ar putea justifica schimbarea.

Ø      Numirea unor beneficiari pentru politele de asigurare de viata, astfel incat suma pentru a fi platita fiecaruia dintre ei este o fractiune din suma totala, suma care altfel ar putea fi conforma cu cerinta de identificare/de raportare, intr-o maniera care nu este justificata de catre relatia de afaceri intre client si beneficiari (de exemplu, familia sau relatiile de afaceri).

Ø      Semnarea unor polite de asigurare de viata pentru care beneficiarul este detinatorul politei.

Ø      Clienti care evita contactele directe cu angajatii, colaboratorii sau colaboratorul intermediarului prin emiterea frecventa de mandate sau imputerniciri intr-o maniera care pare a fi nejustificata.

Ø      Tranzactii care sunt realizate prin furnizarea cu intentie a unor informatii esensiale neadevarate sau inexacte.

Ø      Tranzactii implicand parteneri straini:

o       Tranzactii care implica transferuri frecvente in strainatate, ce nu par a fi justificate de activitatea clientului sau de alte circumstante.

o       Polite de asigurare semnate de catre contractanti care sunt rezidenti intr-un centru offshore sau in zone cunoscute cu trafic de droguri, numai daca nu sunt justificate de activitatea economica sau de alte circumstante.

Ø      Plata in exces a primei de asigurare cu solicitarea de plata a diferentei varsate in plus catre o terta parte sau spre o tara diferita.

Ø      Scheme de capitalizare si contracte de asigurari de viata initiate si efectuate intr-o maniera neobisnuita:

o       Plata unui plan de capitalizare a contractului cu livrarea activelor sau a altor valori a caror posesie nu este justificata de capacitatea de asigurare a venitului de catre contractant si de tipul de afacere desfasurata de acesta.

o       Solicitari mari si/sau simultane de returnare in avans a politelor si/sau utilizarea acestora in vederea obtinerii imprumuturilor, in special cand acestea implica conditii de acceptare dezavantajoase sau de frecvente plati partiale in numerar a unei singure prime de valoare mare.

Ø      Solicitarea exercitarii dreptului de contramandare a politei sau a exercitarii clauzei de exonerare in cazul politelor care necesita plata unor prime mari.

Ø      Solicitarea, la data scadentei, de a primi platile in numerar, sau prin emiterea de mai multe cecuri, pentru sume fractionate.

Ø      Clienti care semneaza polite sau platesc prime brokerilor in zone care par a fi neobisnuite, luand in consideratie zona lor de resedinta sau de desfasurare a activitatii de afaceri.

Ø      Angajati sau agenti care, in mod constant, au niveluri ridicate in emiterea de polite de asigurare platibile intr-o singura prima, niveluri situate mult peste orice asteptari ale unei companii de nivel medii.

Exemplul nr. 1

Contractorul A semneaza o polita de asigurare de viata, numind sase beneficiari diferiti,

astfel incat la data scadentei, plata fiecarui beneficiar poate fi solicitata in numerar

(fractionarea sumei este facuta in scopul de a evita obligatia de raportare).

Exemplul nr. 2

Un client semneaza o asigurare de viata cu o singura prima pentru o suma importanta

(de exemplu 100.000 Euro), cu plata primei printr-un transfer din strainatate (A). Cu

toate ca data scadentei politei este stabilita, de exemplu, la 10 ani, clientul cere

restituirea in avans, acceptand clauza de penalizare, solicitand ca suma care i se

cuvine sa fie platita cu un cec sau prin transfer intr-un cont la banca (B) (scopul acestei

tranzactii este de a crea o falsa aparenta legitimitate fondurilor A).

Exemplul nr. 3

Unui client i se acorda un imprumut garantat de o polita de asigurare de viata. Plata

primei este facuta periodic, cu bani murdari, astfel incat pragul obligatiei de raportare nu

este niciodata atins (in acest caz, anomalia consta atat in folosirea numerarului in locul

altor modalitati de plata care pot fi urmarite, cat si suma care este intotdeauna inferioara

(la limita) pragului impus de obligatia de raportare).

TIPOLOGII DE DE SPALARE A BANILOR

In constructia metodelor de spalare a banilor, infractorii cauta cateva elemente cheie: anonimatul, viteza, complexitatea si secretul.

Anonimatul este una din regulile de baza ale spalarii banilor prin care tranzactia cu valori obtinute din infractiuni care ar putea fi efectuata , trebuie sa se asemene altor tranzactii legale din mediu.de fapt , numerrul nu lasa nicio pista care sa duca la originea sa .

Astfel , putem afirma , ca majoritatea veniturilor ilegale , sunt de obice I in numerar,De aceea , in majoritatea tarilor , tranzactiilor cu sume mari de bani in numerar sunt considerate suspecte si sunt , sau ar trebui sa fie , anchetate.

Din aceasta cauza , infractorii au create variate metode de inserare a numerarului in sistemul bancar.

O prima metoda ar fi structurarea , ce reprezinta divizarea sumelor mari de numerar in sume mici , si depunerile acestora de catre mai multe personae intr-o multitudine de conturi bancare , sau utilizarea sumelor in vederea achizitionarii altor instrumente de plata(tituluri la purator , ordine de plata)

Alt metode ar fi contrabanda cu numerar , utilizarea sistemelor de transmitere a banilor sau amestecarea fondurilor ilicite cdintr-o afacere legala , cu numerar.

Viteza este reprezentata , de fapt , de avantajele oferite de transferurile bancare electronice:miscarea sumelor mari de bani oriunde in lume , in numai cateva secunde.

Complexitatea ce presupune impartirea fondurilor intr-un numar de tranzactii foarte mare .Astfel , spalatorul face imposibila munca investigatorilor de a reconstitui drumul banilor.In acest sens , transferurile electronice multiple pot fi deosebit de eficiente.

Secretul este oferit in principal de paradisurile fiscale, acestea oferind o gama larga de produse si servicii , fara a dezvalui identitatea persoanei sau originea veniturilor.

Atunci cand banii s-a miscat suficient de mult intr-un "ciclu de spalare", sunt considerati curati si sunt pusi la dispozitia infractorilor , iar originile lor geografice sunt ascunse.

Si in Romania , ca si in celelalte tari , infractorii si-au modificat schemele de spalare a banilor in functie de aceste cerinte si de cadrul economic si legislative , incercand sa profite din plin de lacunele oferite de reglementarile in vigoare.

Din raportul annual redactat de catre Oficul National de prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, se pot desprende urmatoarele concluzii referiatoare la caracteristicile fenomenului de spalare a banilor in Romania

1. Majoritatea societatilor ce activau in dmeniul comerializarii produselor de alcool , tutun si petroliere , se foloses de firme fictive,creand astfel fluxuri financiare fictive.Banii erau platiti in conturile firmelor "fantoma" si apoi ridicati imediat in numerar sau schimbati in valuta si apoi retrasi in numerar.Astfel s-a relaizat fraudarea bugetului de stat prin rambursari ilegale de TVA si accize , si creare unei aparente de legalitate a banilor obtinuti.

2. O alta metoda , foarte cunoscuta , este cesionarea firmelor cu datorii la buget.Majoritatea societatilor cesionate au fost create special pentru tranzactionarea unor afaceri ilegale.

3. Spalarea banilor proveniti din rambursari ilegale de TVA , prin metoda cea mai simpla si cea mai comuna:supraevaluarea preturilor marfurilor exportate , dar si prin insusirea TVA aferente unor exporturi sau investitii fictive.

4. Spalarea banilor prin procedeul creditarii propriei firme.

Multe societati comerciale au rulat sume mari de bani prin conturi ,creand astfel impresia ca desfasoara o activitate economica intense.In baza acestor rulaje si prin falsificare de documente importante , au reusit contractarea unor imprumuturi bancare.Ulterior , banii astfel obtinuti , erau transferati prin diverse conturi , ajungand in conturile actionarilor , retrasi in numerar si investiti in nume personal de ctre acestia.

O metoda intalnita destul de des in ultimii ani este si obtinerea unor credite bancare prin garantarea cu sume de provenienta ilicita.credit obtinut era utilizat pentru simularea cumpararii si apoi vanzariide actiuni.La sfarsit , creditul era rambursat din depozitul collateral ,constituit de drept cu bani iliciti ,iar sumele provenite din vanzarea actiunilor pareau ca bani curati.

7. Piata valutara paralela a dus la aparitia discrepantelor intre rulajele inregistrate de casele de schimb valutar si conturile detinute de proprietarii acestora.Astfel , patronii si-au folosit conturile personale pentru a depune banii obtinuti din activitatile desfasurate si neinregistrate incontabilitate.

8. Spalarea banilor a mai aparut si prin transferurile in strainatate a fondurilor ilegale , sub pretextul:

-efectuarea unor plati in avans pentru importuri care nu s-au mai realizat niciodata

-efectuarea unor plati externe pentru anumitae servicii care fie nu s-au efectuat sau au fost supraevaluate.

In majoritatea cazurilor aceste fonduri au ajuns pe teritoriile paradisurilor fiscale.

9. Prin coruperea unor functionari ai statului ,.

Acest fenomen a luat nastere in cazul privatizarii firmelor de stat , la preturi derizorii ,firme ce au fost achizitionate de catre firme "fantoma" , care la scurt timp , le-au vandut la pretul de piata.

Cu ajutorul sistemelor electronice de transmitere rapida a numerrului , banii au fost transferati si mutate prin diferite conturi bancare , ajungand , in final , in conturile deschise pe teritoriul paradisurilor fiscale.

Peste 200 de milioane de euro 'ar fi putut fi spalati in 2007, in Romania', a declarat presedintele Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor (ONPCSB), Adriana Luminita Popa, citata de Gandul online. In 60% din cazuri este vorba de evaziune fiscala, insa bani se mai spala in Romania si prin inselaciune, prostitutie, comert pe internet.

'Nu pot sa va spun in mod concret cati bani s-au spalat, dar pot sa va spun cate indicii au existat. Valoric, peste 200 de milioane de euro in 2007. Dar asta nu inseamna ca s-au spalat 200 de milioane de euro, sunt niste indicii care se materializeaza sau nu la Parchet. Sesizarea noastra nu este mijloc de proba, dar, pe baza sesizarii noastre, conform prevederilor legale, Parchetul isi constituie probele', a precizat Adriana Luminita Popa, la Conferinta Nationala pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor.

Totodata, presedintele ONPCSB a mai spus ca, in 2007, institutia pe care o conduce a facut 616 sesizari, numar dublu fata de anul precedent